convingere

Orizont

şi totuşi dimineţile îmi oferă întotdeauna
o gamă largă de plăceri
scrisul în care te îndesesc cu ciudă
şi convingere că asta e tot
de ce am nevoie pentru orgoliu şi capriciu

troleibuzul în care oamenii vii
vorbesc despre lucruri obişnuite
oarecum ciudate pentru lumea mea singură
în care eşti intrus
teroare şi satisfacţie
mă lasă obosit la delice d'ange*

micul dejun îmi trezeşte o stare
de bucurie improprie – cînd eram copil
credeam că Dumnezeu are o burtă imensă
şi într-o bună zi ne va mînca pe toţi

şi atunci cîntecul lui de fericire
s-ar fi aşezat în trupul meu cu toată pacea

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promenadă

Peste păreri şi iniţiative
Se perindau poeme strategice
Din convingere şi clarviziune
Aveau previziuni şi premise
Candidaturi redutabile de soi
În grupuri incompatibile cu ura
Eliminare stărilor de agresiune
Să devină un scop prioritar
Un ţel eminamente umanitar
Să nu se cadă în ispită
Nici în derâderi simandicoase
Replieri cu efecte de elită
Fără complexe şi sciziuni fatidice
Informaţii comasate în decor
Tendinţe de creştere semnificative
Zvonistica din mesaje euforice
Va pune procesele verbale
În stare de alertă permanentă
Rog aprecierile de orice fel
Ca şi criticile de orişiunde

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (20 iunie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuget de seară

e o delăsarea a cerului zăpăcit
de emoţia de început a unui violet
zbânţuit prin împrejur.
e o posibilă traumă
a ierbii ce urcă în poezii.
acuşi fug numai stele pe bălţi
şi un glas apsidal
născut doar pentru încercuit,
va îngriji foloasele gleznei
lenii dispuse radial.

bubuie însingurarea, vâjâie mireasma
e o hoinăreală de gând neaciuat
ce sigur se va întrerupe
în spiţa ochiului peregrin
acum el depărtării convingere plecat
pentru a se înfrupta din senin.

mai trebuiesc nişte realităţi date în iubiri acum
nişte lustruiri de candori abstracte

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(pseudo)terapie

o vreme măcar ne vom eluda realitatea
amestecul ăsta grotesc-hilar de neînţeles
lui Dumnezeu Însuşi inaccesibil

mai cu reticenţă mai cu convingere
vom păşi din noi
constant asigurându-ne
de justa conduită

vom opta pentru subiecte generale
ieşind de sub incidenţa "personalului"
ne vor acapara
topirea gheţarilor
decimarea lotului de felide
plecarea vreunui câine-lup de acasă

vom arbora atitudine nonşalantă
nu vom verifica
excepţia de la regulă
nici o posibilă viaţă

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise

Sădind într-un câmp un pom
S-o găsi totuşi un om
Cu convingere să creadă
Că va trăi cât să vadă
Cum va creşte o livadă
Şi fructe din pomi să cadă?...
N-ar fi nimic de mirat
Dacă-n cazul arătat,
Fructul este... mălăiaţă,
Iar omul... un nătăfleaţă.

Sau... altfel problema pusă,
Vorba din condei adusă...
Se va mai găsi vreun om
Ca lângă acelaşi pom
Să pună altul la fel,
Pentru că e om şi el
Şi tot aşa... până-n sfârşit
O livadă a ieşit?...
La plantat nimeni n-aleargă,

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu se-ntâmplă nimic

oamenii arătau
de parc-ar fi uitat

împăturiţi în aşteptări
trădând marea însingurare
trăgeau de porţi... trăgeau
priveau mai apoi lacul
golul extinzându-se-n ei

capetele creşteau deposedate
un fel de prelungiri ale infirmităţii telurice
ferestrele purtau chipul pândit
de implacabila moarte

începuse un crivăţ
fără de ninsori trupurile noastre erau nămeţii
în care ni se împotmolea fantomatica viaţă

ne era foame!
riscam demineralizări

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Il existe toujours un ange gardien

oamenii miroseau a bomboane mentolate
nimeni n-ar fi putut spune
cât de conştienţi cât de mândri cât de indiferenţi
erau ei la frumuseţea degajată

se opreau în dreptul bazarului cu iluzii
mimau negocierea afişau expresia achiziţionatorului de succes
oricând îşi puteau permite investiţii în trecut

ieşeau... briza împingea pe scenă
siluete valencia eşarfe galbene prelungind
fragilităţi minore în aria aceea unde părea
că îngerul se uneşte cu omul

dansau-dansau!
nu era vina lor!
străzile pocneau de reacţii chimice!

râzând îşi asigurau porţia poate eronată de endorfine
călcau terenuri minate se aventurau scăpau ca prin urechile acului

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Continente

Ispititoare suprafeţe de colonizat
Sunt doar ieşiri dintre abisuri sumbre...
Într-o cutumă le numim, pe scurt, uscat
Şi sunt într-un continu derapaj, către niciunde.

Din timp îndepărtat, de mii de milioane
-Nu ştiu cum ştim de-atâta veşnicie-
Se tot despart şi le unesc arcane
Tot aşteptând, pe ele, lumea ca să vie.

Plutim cu toţii pe-un cuptor încins,
E plin de topitură, clocotind mocnit...
De s-ar aprinde, oceane, nu ajung, de stins;
Din răsărit, într-o clipă, este asfinţit!

De provenim cu toţii din strămoş comun,
De unde-i unul galben, altul alb sau negru
Căci pe o sferă suntem şi între toţi e drum?!
... Nici raţiunea nu m-ajută pe de-a-ntregu.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În umbra aripei

Voi, cei care-atunci când nu suntem în acord,
gândiţi că eu nu am credinţă,
nu vă imaginaţi dorinţa,
setea şi nevoia mea de Dumnezeu;
nici n-aţi auzit dezolantul meu
strigăt care-şi poartă ecoul
prin spaţiile lăuntrice ale umbrei,
cercetând nepătrunsul;
nici nu-mi vedeţi gândul
trudind întru idealurile genezei
primejduite-adesea
asemeni suferinţelor luminii.

Dacă sterilul meu spirit
ar fi putut deţine puterea care v-a născut,
acum – aş fi putut face ordine în paradis
spre-a fi-n armonie cu ţărâna voastră.
Dar, spuneţi-mi, ce putere se ascunde
într-un suflet care nu stă sub niciun steag
şi care-l poartă totuşi pretutindeni

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Amado Nervo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nunta de piatră

drumul fusese lung aproape nesfârşit
începuse cumva la un apus continuase
dintr-o convingere oarbă... dintr-o spaimă?!
nimeni n-ar fi putut spune cine fusese mai trist
stăpânul... sau celălalt?!

într-un sediu de primărie
sau post de miliţie
schimbul se săvârşise rapid
în lumea brută obişnuită cu tranzacţiile
nu era timp de sentimentalisme
nici măcar pentru banala strângere de mână

despărţirea se produsese brusc
aşa cum subit pleci după pocalul cu otravă concentrată
desculţi nuntaşii ieşiseră ca dintr-o carte cu zodii
de dinainte decoloraţi şi storşi fără s-aştepte vreo vreme
hainele boante purtaseră marionetele
gustul de ciorbă cu lumânări şi pilaf ars

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!