continua

Peregrin

Am fost
într-o continuă
deplasare
pe marea vieţii.
Am revenit
în portul de unde
am plecat.
Acum,
liniştit,
îmi descarc pe chei
speranţele.

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecere

Inspirat din poeme sacre
A venit un infinit aici
Deşi era dintotdeauna
Fără de restricţii impuse
Fără limite de nici un fel
Nu avea nici greţuri
E un fel de a spune
Aterizase de urgenţă
Din propriul lui sistem
În propria structură
Înaintea multor ere
Din iniţiativă concertată
Dinainte de timp şi vreme
Şi continuă să vină
În termeni ascendenţi
Şi continuă să treacă
Ca un factor de progre
Şi se divulgă permanent
Cu tentă personalizată
În tandem cu eternitatea

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (7 ianuarie 2016)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sportul Vieţii

Activi în viaţă prin simpla deplasare,
Dovedim că speranţa niciodată nu moare,
Ci continuă din generaţie în generaţie,
Fiind activi în orice domeniu, având multă creaţie.

Sportul este religia fizicului, viaţa este biserica,
Şi orice zi este sfântă nu doar duminica.
Sănătatea este sportul ce ne fereşte de spitale,
Suntem vii datorită mişcării şi a sănătăţii mintale.

În România sportul şi mişcarea au luat amploare,
Există multe ramuri sportive şi mijloace de comunicare.
În mass media sportul continuă să fie o valoare,
Şi îndeamnă poporul la cât mai multă mişcare.

Sportul înseamnă mişcare, mişcarea înseamnă viaţă,
Suntem sportivi cu toţii, unii amatori, alţii de performanţă.
De când ne naştem orice mişcare e speranţă,
Alergăm întruna indiferent că este cald sau gheaţă.

poezie de Ovidiu Kerekes (9 aprilie 2013)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stare de fapt

nu ştiu dacă amprentele
tatălui meu
sunt puncte pe
o linie continuă sau
un timp între mine şi Dumnezeu

în orice situaţie sunt un duplicat
şi mă delimitez de identitatea celuilalt

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri pentru iarnă

Spune-ţi ţie însuţi
în vreme ce se face frig şi griul coboară din aer
că vei continua
să mergi, să asculţi
aceeaşi melodie indiferent
unde te afli –
înăuntrul unei cupole de întuneric
sau sub lumina albă
din privirea lunii într-o vale înzăpezită.

În seara asta în vreme ce se face frig
spune-ţi ţie însuţi
ceea ce ştii, că nu-i nimic altceva,
ci doar melodia cântată de oasele tale
în vreme ce tu continui să mergi. Şi vei fi putea astfel
să te mai aşezi măcar o dată sub focul mititel
al stelelor de iarnă.

Iar dacă se întâmplă să nu poţi
continua să înaintezi sau să te întoarci

[...] Citeşte tot

poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Explozia

vă e clar de ce nuu
amerindienii nuu şi nuu consumau
ardeiul iute la tub?
vă e clar de ce ea, daa, ar
continua să mănânce fast food
cu b(l)uze lărgite deşi
e în pericol de
explozie corporală?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fir de praf în univers, or poate sunt nimic,
Posibil chiar să nu exist, la cât mă simt de mic.
Un lucru sigur a fost primul, şi sigur va continua,
Sunt bucuros că am văzut şi bucuria şi lumina.

catren de Sabin Sabău
Adăugat de Sabin Sabău
Comentează! | Votează! | Copiază!

După 2 ani de zile la Preşedinţia României, Klaus Iohannis continuă tot "pas cu pas" (pamflet)

România-i în impas,
Iar el merge tot la pas.
Strigă Domnul din înalturi:
Ia mai fă şi nişte salturi!

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (12 decembrie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trubadurul

Într-o continuă visare să îl lăsăm pe el, trubadurul,
să ne înconjoare
Cu acordurile de chitară,
Sufletele noastre mov-albastre,
Să ne recite iară
Povestea unui gând de lună nouă,
Să ne cuprindă cu mainle-amândouă
Nemărginită marea
Şi tot mai legănată fie-ne visarea!

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi, mă ridic

Mă poţi denigra până la începuturile istoriei
Cu acidul minciunilor tale brăzdând un cer pitic,
Mă poţi acoperi cu cel mai abject noroi –
Eu, totuşi, precum colbul, voi continua să mă ridic

Te deranjează impertinenţa mea?
De ce umbli învăluit în întunecime?
Pentru că mă mişc ca şi cum mii de izvoare
Îmi pompează lubrefianţi în vine?

Asemeni miilor de luni şi de sori,
Cu precizia mareelor sosind după neîntrerupt tipic,
Asemeni nădejdilor îmbobocind mereu,
Voi continua să mă ridic.

Doreşti să mă vezi căzută-n genunchi,
Cu capul plecat şi cu ochii în jos?
Cu umerii căzuţi ca nişte lacrimi,
Supusă de suspinul unui suflet frumos?

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Maya Angelou, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!