Trecere
Inspirat din poeme sacre
A venit un infinit aici
Deși era dintotdeauna
Fără de restricții impuse
Fără limite de nici un fel
Nu avea nici grețuri
E un fel de a spune
Aterizase de urgență
Din propriul lui sistem
În propria structură
Înaintea multor ere
Din inițiativă concertată
Dinainte de timp și vreme
Și continuă să vină
În termeni ascendenți
Și continuă să treacă
Ca un factor de progre
Și se divulgă permanent
Cu tentă personalizată
În tandem cu eternitatea
În asociere cu nemărginirea
Mesager clar interminabil
Ar crește exponențial
Dar nu mai are unde
Ar scădea infinitezimal
Dar nici asta nu-și permite
Până atunci evoluează
În proporții simptomatice
Cu veșnicia în sânge
Cu nemurirea în suflet
Și persistență acutizată
Acum am o certitudine
Nu aștept de nici un fel
Să se termine nici să dispară.
poezie de David Boia (7 ianuarie 2016)
Adăugat de Anca Petru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre poezie
- poezii despre limite
- poezii despre infinit
- poezii despre evoluție
- poezii despre creștere
1 primul cineva [din public] a spus pe 8 ianuarie 2016: |
Domnule Boia, la inceput de an sunteti chinuit de intrebari si raspunsuri... |
2 David Boia [autorul] a spus pe 8 ianuarie 2016: |
Fără chinuri, vă rog, eu nu poate altCINEVA... |
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.