concurenţă

Noi am cedat prea multă vreme: acolo unde bărbaţii se bat cu pumnul în piept, ei nimeresc adesea nişte femei cu respectul de sine ştirbit. Chiar când dispun de nişte posibilităţi mai modeste, femeile competente le fac concurenţă bărbaţilor.

Ute Erhardt în Fetele rele obţin tot ce vor, Fetele bune nu pierd nimic
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contemplaţi iubirea: cunoaşteţi simţământ mai nobil, patimă mai puţin suspectă? Fiorii ei fac concurenţă muzicii, rivalizează cu lacrimile singurătăţii şi extazului: este sublimul, dar un sublim inseparabil de căile urinare: elanuri învecinate cu excreţia, cer al glandelor, sfinţenie subită a orificiilor...

Emil Cioran în Tratat de descompunere (1949), traducere de Irina Mavrodin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp de zece secole, creştinismul, înarmat cu omnipotenţa Bisericii şi Statului, fără concurenţă care să i se opună, a reuşit să depraveze, să înjosească şi să falsifice mintea Europei. Nu avea competitori, pentru că în afara Bisericii nu existau nici gânditori, nici persoane educate. Ea singură preda, ea singură vorbea şi scria.

Mihail A. Bakunin în Biserică şi stat (1872)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întins pe covorul balcanez şi plin de amintiri exacte, m-am lăsat pradă unor gânduri nebuneşti din care nici cvartetul lui Schumann n-a reuşit să mă smulgă. Doar vocea Dumneavoastră a putut să facă această minune. Iată, am şi devenit un alt om - cel care a râs atât de mult împreună cu Dumneavoastră în timpul acestei întâmplări unice. Niciodată nu am prevăzut că în acest moment al existenţei mele cineva ar fi putut să joace un asemenea rol. Oboseala părea a-mi fi singura camaradă. Ea chiar şi este, dar, din fericire, îi faceţi o concurenţă periculoasă.

Emil Cioran în Pentru nimic în lume, scrisoare lui Friedgard Thoma (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ceea ce priveşte deformarea numelor, nu putem admite că ar fi întotdeauna vorba de o concurenţă între două nume, în acelaşi timp asemănătoare şi diferite. Chiar şi în absenţa acestei concurenţe, cea de-a doua intenţie nu este greu de descoperit. Deformarea unui nume are adesea loc în afara oricărui lapsus. Prin deformare se încearcă transformarea unui nume în ceva ce sună urât sau în ceva care aminteşte de un obiect vulgar. Este un gen de insultă foarte des răspândit, la care omul cultivat sfârşeste prin a renunţa, dar adesea fără convingere. De multe ori el îi dă forma unei "vorbe de duh", de o calitate cu totul inferioară. Pare deci indicat să admitem că lapsusul rezultă adesea dintr-o intenţie injurioasă care se manifestă prin deformarea numelui.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timpul revoluţiei florilor, Jormania avea un aer de tinereţe. Femeile procreau fără nici o constrângere, spre a înlocui cele şase milioane de victime ale zorabilor, ale ciumei şi ale luptelor intestine. Economia Jormaniei, în lipsa indicaţiilor omniscientului Gologan, reîncepuse să funcţioneze, iar ţăranii, deşi cereau uneori preţuri exorbitante pe produsele lor, asigurau aprovizionarea regulată a oraşelor şi a comunelor. Şi pentru prima dată de la război, libera concurenţă comercială aduse un zâmbet mai mult sau mai puţin autentic pe feţele implacabililor vânzători. Pe deasupra, funcţionărimea de toate felurile ce terorizase ţara fu silită să-şi schimbe tactica, sub ameninţarea concedierii. Jormania era pe cale de a deveni o ţară aproape normală, ceea ce atrase un enorm val de turişti imaculişti. Cu cât devenea însă Jormania mai prosperă, cu atât se întărea certitudinea că intervenţia Imperiului n-avea să întârzie.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mână Cruntă

Atunci când spui cuvântul pace e totul aşa liniştit
Te gandeşti la flori, la vieţi ce-au răsărit
Din nimicul sărăciei în care ne-am născut
Fără să ne întrebăm seamănul "Crunt"
Cum poate să ucidă din banii noştri
Să ne distrugem între noi ca proştii
Războiul, înseamnă ură, arme şi violenţă
O continuă concurenţă
Nu pe numarul oamenilor fericiţi
Ci pe numărul celor ucişi şi nenorociţi
De al tău război poate prea personal
Cine îşi doreşte moarte înainte de final?
Sinucigaşii? Lasă-i să se sinucidă...
Fiecare-i liber să prindă
Trenul pe care-l vor
Dar să nu uităm de pace
Care e precum un covor
Ce iarna tace,
Primavara înfloreşte
Vara larg ne zâmbeşte

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Harhătă (9 octombrie 2013)
Adăugat de Cristian Harhătă
Comentează! | Votează! | Copiază!