Serioase/triste despre coloana vertebrala, pagina 2
Mica Publicitate
PIERDUT busola țării mele
E nulă, n-o vreau înapoi
Ne-am rătăcit în vremuri grele
Doamne ferește de război.
PIERDUT rușinea celor care
Ar trebui să stea la post
Mai lacomi decît niște fiare
Ei dau exemplul cel mai prost.
PIERDUT memoria curată
A tot ce-am fost, și noi, cîndva
Orfani de mamă și de tată
Istoria nu ne mai vrea.
PIERDUT coloana vertebrală
Ne prostituăm, ne umilim
Străinii ne pun capu-n poală
Umblăm prin lume și cerșim.
[...] Citește tot
pamflet de Corneliu Vadim Tudor (26 ianuarie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre superlative
- poezii despre tată
- poezii despre război
- poezii despre rușine
- poezii despre religie
- poezii despre publicitate
- poezii despre prostituție
- poezii despre prostie
- poezii despre patrie
Scheletic
... cu bula fixată pe atlasul știutului
am început să mă rotesc pe axis,
profitând că am o bună susținere;
o coloană vertebrală,
adică... scurt, o șiră
de segmente puse unul peste altul,
o înșiruire bine cablată la realitate!
Un mănunchi!...
Sunt o fire, din fire!
Și-așa-ș fi întru' totul;
în rest încep
în prelungiri ce pot dispărea...
și totuși lor le dau cea mai multă importanță,
lor!... și la măzgălitul bulei;
crezând că dac-o refigurez
se schimbă ceva
și nu mă mai recunosc...
în nimeni?!?...
Oricum, cu ce-mi păstrez,
sunt singurul mesaj palpabil
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre început, poezii despre viitor, poezii despre schimbare, poezii despre realitate sau poezii despre hărți
Când vor cânta cocoșii
Nu voi pleca acasă în seara asta
stropi mari de ploaie
se sparg de asfaltul străzii
spălând urme de tăceri
și gînduri ancestrale
lăsate în grabă de trecători
găzduiește-mă la tine
voi sta în camera ta mică și caldă
tu să-mi prinzi săruturi în perna urechii
legate cu buzele tale ca două cireșe cărnoase
nu-mi șopti nimic
doar privește spectrul tavanului
unde trupurile noastre sunt
ca două pantomime diforme
cu mișcări necontrolate
reflexia se propagă în albul retinei
reanimându-ne încleștarea
mâinile mele au intrat
în coloana ta vertebrală
forța ei gravitațională
[...] Citește tot
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre urechi
- poezii despre tăcere
- poezii despre sărut
- poezii despre seară
- poezii despre pantomimă
- poezii despre naștere
- poezii despre mâini
- poezii despre muzică
Fă râsul coloana sonoră a căsniciei tale.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre râs, citate despre căsătorie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Coloană glorioasă, ce susține...
Coloană glorioasă, ce susține
Speranța noastră și latinul nume,
Pe care-n drumu-i n-a fost a-l supune
Iupiter cu furtuni de groază pline;
Aici palate nu-s, ci-aici mi-i bine,
Că am alături pinii și stejarii,
Și iarba verde, și-ncă munții, marii, -
Și muza triumfând aicea vine.
Gândirea clară către cer s-avântă
Și-n dulcea umbră-a nopții se aude
Privighetoarea, cântul trist ce-și cântă;
Din inimă Amorul îi răspunde,
Ci plină nu-i plăcerea asta încă,
Căci tu, Seniore, ești pe nu știu unde.
sonet de Petrarca din Antologia de poezie universală (2004), traducere de Pavel Darie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre tristețe, poezii despre stejari, poezii despre privighetori, poezii despre plăcere, poezii despre palate, poezii despre noapte sau poezii despre munți
Adormit-au zeii
Adormit-au zeii-n ceruri
Și niciunul nu mai poartă
Grijă pentru omenirea
Ce trăiește mai mult moartă.
Și-au luat cu toții fața,
Cred, scârbiți de-a' noastre fapte,
De la cela ce se crede
Singur, nevăzut în noapte.
Astăzi știu sigur că Zeus,
Budha și cu Afrodita,
Mohamed și chiar Hunab Ku,
Zalmoxis și cu Damkita,
Moise, Allah și Mesia
Au lăsat cu toții garda.
Nepăzită, neînfrânată,
S-a rupt prea devreme zgarda.
[...] Citește tot
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre învățătură, poezii despre viață, poezii despre vestimentație, poezii despre suflet sau poezii despre secrete
Coloana Infinitului
Respir încet
și văd
se unesc în sânge și trup
la Masa Tăcerii
sub blana mielului
Respir încet
și văd
căzuți sunt toți
în strângerea de șarpe
măslinul singur
stă drept în noapte
Respir încet
și văd
la ieșirea din grădină
trec prin Poarta Sărutului
plătind vama cu o ureche
și treizeci de arginți
[...] Citește tot
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre vamă, poezii despre sânge, poezii despre oi sau poezii despre măslini
Credința este Coloana Infinitului pentru ortodoxia românilor.
Dumitru Delcă (decembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre ortodoxie, citate despre infinit, citate despre România, citate de Dumitru Delcă despre România sau citate despre Coloana infinitului
(Catren fără margini - Brâncuși)
Poarta sărutului
Rugăciune
Coloana infinitului
Măiastra
poezie de Costel Zăgan din Catrene fără margini (20 mai 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Costel Zăgan despre religie, poezii despre poezie, citate de Costel Zăgan despre poezie, poezii despre infinit, poezii despre Poarta sărutului, poezii despre Constantin Brâncuși sau poezii despre Coloana infinitului
Basorelief cu îndrăgostiți
Iar nu mai suntem noi înșine,
nu mai știm de unde să începem și unde
ne sfârșim, în spațiul dat,
rezemat pe coloana acestor secunde.
Iar ne sunt trupurile basoreliefuri
existând din noi, anume,
numai jumătățile-n mișcare
cele întoarse spre lume.
Iar se concentrează totul numai în ochi,
numai în sprancene, numai în bărbie,
numai în brațul întins și atât,
restul încetând să mai fie.
Iar suntem înscriși într-un cerc,
și nu mai știm de unde începem și unde
ne sfârșim, în spațiul dat
rezemat pe coloana acestor secunde.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Daniela
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, citate de Nichita Stănescu despre timp, poezii despre secunde, citate de Nichita Stănescu despre secunde, poezii despre mișcare, citate de Nichita Stănescu despre mișcare, poezii despre iubire sau citate de Nichita Stănescu despre iubire