citeste

Aleea ştie paşii mei
Şi aeru-mi citeşte gândul.
Atârnă sus, ca doi cercei,
Doar dorul meu şi vântul.

catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nisip

O boală a cerului
se citeşte
în umbra cadranelor solare

că numai celula clepsidrei
preface nisipul în timp

viaţa femeii
dureros împărţită
în luni de aşteptare.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul poet

Pe o bancă veche,
Stă un bătrân poet.
Cu o carte în mână
Şi cu inima bătându-i tot mai încet.
Fulgi de gheaţă cad
Peste părul lui cărunt,
Ca peste un obiect uitat
Acolo de cineva, de mult.
Cu ochi trişti, dar de o blândeţe rară,
El citeşte cu glas dulce despre o frumoasă ţară.
Şi vocea lui răsună peste iarna grea,
Şi nimeni nu-l înţelege că lui îi este dor de ţara sa.
Toţi trec fără să-l ia în seamă
Dar el citeşte cu glas domol despre a sa mamă.
Despre un dor nemărginit,
Despre Vatra de unde a pornit.
Dar glasul lui să aude tot mai încet
Şi vântul mai tare bate, a obosit bătrânul poet,
Dar nu se încumetă să închidă a sa carte.

poezie de Vladimir Potlog (14 februarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citatul te citează să citeşti,
Cititul te citeşte cine eşti.
Cunoaşterea cunoaşte şi cutează,
Citind cunoşti şi ceilalţi te citează.

catren de Cornel Stelian Popa
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nichita

Poetul
cu
îngerul
în
mână

Şi
lumea
ca
o
Biblie

Deschisă
la
Apocalipsă

Nimeni nu citeşte

Nimeni
nu

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împiedicându-se, Ahile

Ea nu te mai aşteaptă demult, răpită în sine
de o dragoste mare,
ca o biserică goală, în care lumina se subţiază,
prinsă în cârlige de aer,
ca o carte care se citeşte pe sine, ca un sărut sărutându-se,
ca o mână pe sine ţinându-se strâns.

Tu mai faci câţiva paşi, cum făcea Zenon, eleatul,
zăpăcit de acest adevăr uriaş: fericit nu-i cel care aleargă,
ci acela pierdut dinainte de alergare,
acela care se ştie fără de mâini şi picioare.

Nu-i nimic de făcut, e toamnă.
Şi toamna, nimic altceva decât o nouă şi dulce femeie,
îngrijorată puţin de-a sa frumuseţe,
ca o biserică goală, în care lumina se subţiază,
ca o carte care se citeşte pe sine, ca un sărut sărutându-se,
ca o mână pe sine ţinându-se strâns.

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mai necum necum necum
merge fumul
scoate tren
şi-o vioară la arcuş
îi citeşte un blestem

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

citeşte poeziile din caiet
rupe foile, rând cu rând
taie sforile cuvântului
şi arde tot
apoi cenuşa dă-o vântului

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Script...uri

O femeie
este singura biblie
din care bărbatul citeşte
script
uri

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Din dragoste pentru vremurile de-altădată
Citeşte şi tu aceste versuri, draga mea,
Şi poate, mamă, vei avea norocul să-auzi iarăşi
Picioruşele care alergau odinioară pe podea.

poezie de Robert Louis Stevenson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!