catifea

Iubitei când merge la culcare

Lasă-mi mâinile să umble, să intre
La dreapta, la stânga, sus şi jos, printre –
Pământul meu cel nou cu moliciuni de catifea,
Ţara mea de care-s sigur doar când mă aflu-n ea!

poezie de John Donne din Elegii, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânele nave

Se putea să fi fost, cine ştie, o navă foarte veche...
Totuşi, atât de frumoasă! M-aşteptam ca-n cântec de cimpoi
Să văd catargul înflorit, un trandafir fără pereche –
Şi întreaga punte înverzită-n catifea de muguri noi.

poezie de James Elroy Flecker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea...

Aş vrea
să întind mâna spre fiinţa ta,
fruntea să-ţi descopăr
de şuviţa rebelă
şi ochii aceştia de catifea
să-i zugrăvesc acum
în acuarelă!
Ştii,
eu călătoresc prin ei
către adâncul sufletului tău.
Tristeţea lor
dictează poezii,
m-apropie de tine, dragul meu!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa

Ador iubirea zămislită
De truda inimii şi-aş vrea,
Să fie doar pecetluită
Cu buzele-mi catifea...
Şi gura ta uşor să ceară
Nectar şi pulbere stelară,
Iar braţele să-ţi fie-ades
Doi Sori, din care eu să ţes,
O cingătoare fermecată
Şi-apoi să-mi spui: eşti minunată!

poezie de Lusiana Drăguşin (4 august 2013)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţie căreia

Crăp uşa cu sfială,
Odaia ţi-este goală.
În perini se păstrează încă
O urmă-a capului adâncă.
La pat, stingheri, pantofii tăi de catifea,

Şi pe cearşaf o pată de cafea.
M-am întâlnit prin casă
Cu-o umbră vaporoasă.
De când pierişi, mi te-arătai întâi.

Măcar ca umbră, rogu-mă, rămâi.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţie, căreia

Crăp uşa cu sfială,
Odaia ţi-este goală.
În perini se păstrează încă
O urmă-a capului adâncă.
La pat, stingheri, pantofii tăi de catifea,
Şi pe cearşaf o pată de cafea.
M-am întâlnit prin casă
Cu-o umbră vaporoasă.
De când pierişi, mi te-arătai întâi.

Măcar ca umbră, rogu-mă, rămâi.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi erau fermecaţi, mai cu seamă prinţul, şi ea dansa mereu, deşi ori de câte ori picioarele ei atingeau pământul parc-ar fi călcat pe vârfuri de cuţit. Prinţul a spus că de-acum înainte ea tot pe lângă dânsul are să stea şi i-a dat voie să doarmă la uşa lui pe-o saltea de catifea.

Hans Christian Andersen în Mica Sirenă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ta...

Iubirea ta,
când bună-rea,
mă ţine-n frâu,
e ca un râu
învolburat.

Iubirea ta
de peruzea
străluce-ades,
e cânt şi vers
înaripat.

Iubirea ta,
adorm cu ea;
e jar nestins,
alean şi vis
înmiresmat.

Iubirea ta,
de catifea

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Merca
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti...

Eşti precum ceaţa dimineţii,
delicată
precum cerul de catifea
fragedă
şi fierbinte ca focul din cămin,
veselă precum primăvara
şi sensibilă ca vârfurile degetelor.
Ochii tăi
sunt scântei jucăuşe,
cântecul buzelor tale
este balsam vindecător al rănilor.
Ascultându-te
descoperi stele.
Iubirea ta
înseamnă speranţă.

poezie de Pawel Mendakiewicz, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare îşi face Dumnezeu din ce poate. Din talaş, din catifea sau din tăcere. Eu mi-l fac din idea că în orice eşec mai e ceva de făcut: să-l povesteşti; şi că în orice înfrângere se mai poate obţine o victorie: s-o priveşti în faţă.

Octavian Paler în Un om norocos
Adăugat de Adriana Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!