buze pepene

Autorul (prăvălit deasupra Bărbatului, îl mângâie): Te tratez cu înţelegere şi blândeţe! Te-am făcut om! Ţi-am dăruit o femeie plină de har, tânără şi adevărată! O nimfă cu picioare lungi, cu sâni multilateral dezvoltaţi şi buze senzuale... (Autorul îl mângâie pe Bărbat, cu pasiune crescândă.)
Bărbatul: Mă gâdili, nenorocitule!...
Autorul: Ţi-am dat femeia pe care o iubesc! Alcătuim triunghiul conjugal perfect! N-am de ales! Dacă o iubesc pe ea trebuie să te iubesc şi pe tine. Eşti soţul ei? Vei fi şi soţul meu!...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. George O'Malley: Cum arăt astăzi? Ai putea spune că arăt bine?
Dr. Isobel "Izzie" Stevens: Îţi mai trebuie puţin luciu de buze. În rest, eşti foarte drăguţ.
Dr. George O'Malley: Ce răutăcioasă eşti!
Dr. Isobel "Izzie" Stevens: Glumesc, arăţi foarte bine.
Dr. George O'Malley: Dar respiraţia, cum ţi se pare, e în regulă?
Dr. Isobel "Izzie" Stevens: George, vorbeşte cu ea odată.

replici din filmul serial Anatomia lui Grey
Adăugat de Raluca Preda MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Bietul Luci! Ce-o fi păţit?
Lia: Bietul?! Nu e oare destul de evident ce a păţit?
Maria: Ba da; se pare că a nimerit exact în mijlocul acelor oameni dezlănţuiţi, care nu i-au mai dat pace; ziarişti, reporteri, ce-or mai fi fost...
Lia: Ce ziarişti şi reporteri?! Cu ei ne-am confruntat şi noi în această dimineaţă, dar nici unul nu arată ca el. În cazul lui, e clar că, fiind plin de urme de ruj, nu în mijlocul unei mulţimi de reporteri a nimerit...
Alex: E limpede deci; de ce n-o spui pe şleau? E clar că a fost sărutat, nu?! De mai multe domnişoare, nu de ziarişti sau reporteri, că doar aparatele de filmat şi cele de fotografiat nu au buze şi nici nu sunt rujate. Aşa! Şi; te deranjează cu ceva?!
Lia: Pe mine? Nu. Deloc. De ce m-ar deranja?!
Alex: Chiar aşa! Exact asta mă întrebam şi eu: De ce te-ar deranja?!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gordon Deitrich: Porţi mască de aşa mult timp încât ai uitat cine eşti cu adevărat.
Valerie: Ştiu că nu o să reuşesc să te conving că acesta nu este unul din trucurile lor, dar nu îmi pasă. Sunt eu. Mă numesc Valerie. Nu cred că mai am mult de trăit şi vroiam să povestesc cuiva despre viaţa mea. Aceasta este singura biografie pe care o voi scrie vreodată şi, Dumnezeule, o scriu pe hârtie igienică. M-am născut în Nottingham în 1985. Nu îmi amintesc prea multe despre acei primi ani din viaţa mea, dar îmi amintesc ploaia. Bunica mea avea o ferma în Tottle Brook şi obişnuia să îmi spună că Dumnezeu se afla în ploaie. Prima mea prietenă am intâlnit-o la şcoală. O chema Sarah. M-au atras încheieturile ei. Erau frumoase. Am crezut că ne vom iubi pentru totdeauna. Îmi amintesc că profesoara noastră ne spunea că este doar o perioadă a adolescenţei pe care o depăşim cu toţii. Sarah a reuşit. Eu nu. În 2002, m-am îndrăgostit de o fată pe care o chema Christina. În anul acela am mers la părinţii mei. Nu aş fi putut să fac asta dacă Christina nu m-ar fi ţinut de mână. Tata nu s-a uitat la mine. Mi-a spus să plec şi să nu mă mai întorc niciodată. Mama nu a spus nimic. Dar nu am făcut nimic altceva decât să le spun adevărul. A fost acest gest egoist? Ne vindem integritatea pe nimic, dar este singurul lucru pe care îl avem cu adevărat. Este ultima bucăţică din noi. Dar în cadrul acelei părţi suntem liberi. Am ştiut întotdeauna ce vreau să fac cu viaţa mea şi în 2015 am apărut în primul meu film. A fost cel mai important rol din viaţa mea. Nu mulţumită carierei mele, ci pentru că aşa am întâlnit-o pe Ruth. Încă de prima dată când ne-am sărutat am ştiut că nu mai vreau să sărut alte buze în afară de ale ei. Ne-am mutat într-un mic apartament din Londra. Aceia au fost cei mai frumoşi ani din viaţa mea.

replici din filmul artistic V de la Vendetta
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!