beton

Cioara iese la vânătoare

Cioara
S-a hotărât să experimenteze cuvinte.

Pentru asta a imaginat o duzină de cuvinte drăguţe –
Cu ochi limpezi, sonore, bine exersate,
Cu dinţi puternici.
Nimeni n-ar fi putut găsi unele mai potrivite.

Ea le-a semnalat un iepure de câmp, iar cuvintele au ţâşnit ca din puşcă,
Răsunătoare.
Cioara era Cioară, fără îndoială, dar ce este un iepure?

El s-a metamorfozat într-un buncăr de beton.
Cuvintele se roteau gălăgioase în jurul lui, protestând.

Cioara a transformat cuvintele în proiectile, bombardând buncărul.
Bucăţi de beton zburau prin aer – un stol de grauri.

Cioara a schimbat cuvintele în arme de vânătoare şi a ucis graurii.
Graurii, în cădere, au devenit nori întunecaţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşte de beton

Ne privim ca nişte fiare
Din zăbrelele murdare
De invidie şi trufie
Răstignindu-ne între noi..

Cu himere de eroi
Prefăcuţi de măşti
În ucigaşe găşti
În ireale zile de Paşte

Ce ni le creăm
Si mereu uităm
Să mai simţim si să iubim
În betonul ce-l preaslăvim..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fac cale

bătută cu barosul şi ciocanul
de lovit degete când baţi cuie
mă grăbesc să nu vină autostrada
până la tine mănânc seminţe

nepriceput încerc peste timp
să ridic un pod în calea cuvântului
în cercul nopţii fac o poezie

torn şi beton la lumina lanternei
să ajung repede în braţele tale
cu florile mângâiate de vânt

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de vagabond

Un vânt îmi bate-n inimă, un foc mă arde în călcâie,
Sunt sătul de pietre, de beton şi de tramvaie care hârâie;
Mi-e dor de depărtări, de ce se află dincolo de orizontul mării,
De ţărmuri bătute de furtuni sălbatice, ajunse la capătul răbdării.

O, eu o să dispar de-aici, voi părăsi larma-acestor străzi gregare,
Evadând acolo unde, la catarg, pe vergă se-întinde vela-n soare;
Acolo unde, ancorate, dansează iolele pe val cu prova-n vânt,
O, voi pleca, voi pleca curând, am cu mareea care pleacă legământ.

La început voi auzi cum sună briza mării, cum cântă albatroşii,
Sunetul făcut de brizanţii care de navă se izbesc, voioşii –
Cântecele venind dinspre cabestan şi curgând peste covertă, ape....
Apoi, sufletul meu va şti că sunt unde-am dorit sau foarte-aproape.

Sunt bolnav de-atâtea pietre şi beton, sufletu-mi bolnav, vă zic,
Râvneşte la mările vântoase, verzi, la ţinuturile lui Moby Dick.
Şi voi fugi, voi fugi de zgomotul făcut de roţi, de-a zidurilor râie,
Pentru că un vânt îmi bate-n inimă, un foc mă arde în călcâie.

poezie de John Masefield, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara care stă pe vine

Degeaba m-am trezit la fix,
Cu inspiraţia beton,
Căci mi-a-ngheţat şi pasta-n pix,
Pe vântul ăsta monoton.

M-am aşteptat să văd pe-afară,
Un sân frumos, un decolteu,
Dar astăzi nicio domnişoară
Nu s-a-mbrăcat pe gustul meu.

Urăsc aceste zile-n care,
De la femei la domnişoare,
Sexul frumos de pe pământ,
Ştie să facă numai vânt!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (15 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbaţi străini şi noi

rochia stă puternic pe ea
pensula-i stă unealtă în mână
e lună
în Senta e o lună de mucava
nu e wi-fi după miezul nopţii
poate
că mâine ea va lupta va lupta
cu bărbaţii înfăţişaţi peste zi
fără pori
ca soldaţi beton ai imperiului
fricii de stăpânirea maghiară
e lună
de iunie şi e anul când apele
se adună puţin se adună

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin piaţă

Cum vreau să fiu?
Un stâlp din beton armat
În mijlocul unei pieţe veneţiene.
Să am picioare din rădăcini
Să mustească în apa gondolierilor,
Iar sus în vârf,
Să am trei cabluri
Unul pentru inima,
Altul pentru cap
Şi încă unul pentru tine, soartă,
Să te ţin legată de mine
Să nu mai pleci prin lume
Să mă transformi în cine ştie ce.

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neoane sparte

Hainele femeilor fac maratonul
Cu un cal suspendat în neon,
O maşină traversează pământul
Şi ielele îşi pun statuile-n beton.

Umbra apune-n cimitir, curând
Ecoul neauzit este confiscat
De câinele politicianului împuşcat
În transhumanţa travestiţilor din stat.

Cucul cântă durerea grădinii
Din care-au fost mutate hainele-nflorate,
Pentru îndurare Domnul s-arată
Adunând lumina neoanelor sparte.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Test idilic

De ce pleacă iubiri în stol?
Fără să termine un rol
Şi suflete rămâne în gol
De ce le laşi aşa Eol?

De ce se-ntorc iubiri pe dos?
Când să ne fie de folos
Şi suflete rămâne jos
De ce nu intervii Eros?

De ce dispar iubiri beton?
Luând speranţa în balon
Şi suflete în abandon
De ce îngădui Cupidon?

De ce dispar iubiri ca flama?
Dându-şi pe faţă arama
Şi asta le măreşte drama
De ce nu le opreşti tu Kama?

poezie de David Boia (7 februarie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, nu

adormi de ziua ta!
zice ea
să zburăm în oraş să
ocupăm două birturi beton - hambarele -
fiecare
cu fiecare dintre prietenii săi (?!) printre spice cărunte
de ziua
în care loc nu mai este
de întoarcere către cine
mânuieşte paharele
şu
viţele de cristal
sub ochii şi boabele înţepate
de viespi văzătoare
ale unor coşmaruri în timp ce adorm
alte şi alte
simţuri de cartier de culoare
din rândul
noncombatanţilor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!