bantui

Vinovat de retina oarbă

Vinovat bântui retina copilăriei,
Am spălat văzduhul cu ploile suferinţei,
Am rotunjit urmele durerii cu palmele mamei,
Am învăţat necunoscutul cu sângele fiinţei.

Drumului pus între două puncte
Aflate în candela spaţiului tridimensional
Am adus ecou chemarea Domnului
Din trinitrotoluenul încercat de-al omenirii val.

În neliniştea mută ce poartă coroana
Luminii în zborul păsărilor otrăvitoare
Hălcile orânduirilor descompusei dreptăţi
Urcă sfera nelegiuirilor în ceruri fără soare.

La întâmpinarea paşnică a pădurilor de cruci
Contribuie încă hienele cu dinţii ştirbiţi
În cuiele bătute în sufletul neamului meu
Vinovat că au retina oarbă preacuvioşii sfinţi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape te-am uitat

Aproape te-am uitat. Nu mă mai bântui,
Doar ziua mai tresar la câte-un gând,
Doar noaptea mă mai tulbură cu cântu-i
O pasăre din ramul tremurând.

Aproape te-am uitat. Doar pe alee
Când trec, îngândurat şi obosit,
Pe lângă lilieci sau azalee,
Încetinesc, o clipă, ameţit.

Aproape te-am uitat. Doar câte-o carte
Când mai citesc, tresar la un cuvânt,
Privesc în gol, apoi o pun deoparte
Şi născocesc un vers pe care-l cânt.

Aproape te-am uitat. Doar totdeauna
Când se arată-n geamul nemişcat,
Cu chipul ei de zână blândă, luna,
Surâd. În rest... aproape te-am uitat...

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu

Rănit într-o confruntare de vise, cu o armă
Mă retrag stingher în agonie
Într-un colţ de noapte ce nu vrea să adoarmă
Suferind probabil de o veche insomnie.
Cu atâtea gânduri la capul unei idei
Mă retrag treptat din viaţa voastră
şi nu mai bântui ale sufletului alei
Nu vă mai tratez existenţa sihastră.

De aceea poemul meu este sigilat
Ca un vers cioplit pe fluierul de soc
Ca un vis înfierat pe cerul dantelat
Ca un înţeles pierdut pe fundul unui doc.
De aceea mai pun o virgulă la versul nescris
Cu cerneala nopţii care mă asfixiază
Se pare că poezia mă chinuie şi-n vis
şi sufletul mi-l modelează
Probabil mă pregătesc pentru paradis.

poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet evanescent

Vorbesc cu-ale mele nesăţiose-nserări,
Le cert, Miss, uneori, le ador şi le mint,
Mi-s înfipte, în carne şi-n sânge, cu-n splint...
Vai, cum m-am rătăcit, înserat, pe cărări!

Te caut în vers şi-, apoi, în calde vibrări,
Te mângâi în spaţiu, te cânt, te ador, te alint,
Adesea, eu te beau, sub formă de-absint...
O, Miss, tu mi-alini tristeţi, înserări, disperări.

Distanţa dintre noi, prin vers, sublim, o testăm,
Tu mă bântui suprem, printr-un delir de absenţă,
La Masa tăcerii, din vis, cu Brâncuşi, adastăm,

Sunt mîndru de tine. Hei, Miss, tu pipăi esenţă,
În privinţa abstractului, consonăm, contrastăm,

Dar, vai!, e târziu... totul devine evanescenţă!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A cincea scrisoare a îngerului

scuipi un"Tatăl nostru" în viteză
ieşind din lift
aripile mele prinse în uşa blocului
trântită de tine
se scutură de pene
câteva cad pe umărul tău
lângă mătreaţă
cu vocea inocentă a unui copil
îţi şoptesc:
te vei întoarce în casa
şi în patul tău
toate rolurile tale
şerpuindu-se printre spasmele musculare
noaptea
în somn
te vor bântui
în braţele fricii vei ţine lumânări aprinse
căutând în locurile întunecate din boscheţii subconştientului
un
Tu

[...] Citeşte tot

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La sentiment...

Mai rămâi, rămâi iubire, mai rămâi doar o secundă,
C-o prefac eu într-un secol, o idilă sub o fundă;

O fisură ne desparte, un întreg munte vulcanic,
N-aş îmbrăţişa tragismul ca al vasului Titanic;

Şi bântui cald prin grote reci, ca-ntr-un cutremur te mai chem,
Căci nu aş vrea să te mai pierd, de o speranţă mă rezem;

Oriunde sunt şi orice văd e chipul tău idealist,
Nimeni nu-ţi redă estetul, nci chiar Voltaire, Da Vinci, Lizt;

Înţeleptul pas va bate, să deschidă orizontul,
Tu iubire stai în preajmă, în curând se sparge frontul;

După gratiile lumii, amoru-l plâng ca un dement,
Te iubesc căci tu porţi cheia, te iubesc că-mi dai talent... la sentiment!

poezie de Vasile Zamolxeanu (8 aprilie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt înger şi femeie...

Sunt liră fără nume, albastră şi străină,
Ce bea din ceruri stele, împrăştiind lumină.
În trup mi se ascunde şerpoaica cea din rai,
În braţe să te-nlănţui... hai, cântă-mă din nai!

Prin vene-mi curge lavă, incandescenţă vie,
Pe gene-mi zboară fluturi în prag de cununie.
Pe buze-mi curge mierea şi macii plâng de dor,
Când fredonez cantate pe-o margine de nor.

Deşi mi-e trupul fraged, port munţi şi mare-n mine,
Miros a pâine caldă, am lacrimi pentru tine.
Te bântui şi în vise şi-n dimineţi mă ai,
Să-ţi potolesc şi setea şi foamea de-al meu grai.

Cum ţi-am pătruns în carne, am să-ţi răspund îndat':
Sunt înger şi femeie, nevină şi păcat...

sonet de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspuns - replică la poezia "Dreptul la răspuns" de Nicu Gavrilovici

E-o liră fără nume, albastră şi străină,
Ce bea din ceruri stele, împrăştiind lumină.
În trup mi se ascunde şerpoaica cea din rai,
În braţe să mă-nlănţui şi rupe-mă din nai!

Prin vene-mi curge lavă, incandescenţă vie,
Pe gene-mi zboară fluturi în prag de cununie.
Pe buze-mi curge mierea şi macii plâng de dor,
Când fredonez cantate pe-o margine de nor.

Deşi mi-e trupul fraged, port munţi şi mare-n mine,
Miros a pâine caldă, am lacrimi pentru tine.
Te bântui şi în vise şi-n dimineţi mă ai,
Să-ţi potolesc şi setea şi foamea de-al meu grai.

Cum ţi-am pătruns în carne, am să-ţi răspund îndat':
Sunt înger şi femeie, nevină şi păcat...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de noapte

la naştere o ursitoare
cu părul roşu din câlţi
m-a blestemat să bântui
fantomă rea după moarte
şi de un timp năpăstuiesc
noapte de noapte

nu te întrista nu plânge
nu e chiar atât de rău
de cele mai multe ori îmi place
şi zburd şi râd în hohote
peste flăcări peste ape
noapte de noapte

doar că acum
e lună plină şi mă strigi
şi palmele mele
în gheare se prefac
dinţii în colţi fioroşi
plini de sânge

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când te iubeam

Atunci când te iubeam primăvăra
Prin codri, prin poieni, prin ochi de cer
Şi vântu-nmiresmat de flori căra
Scrisori-petale, pline de mister.

Se înverzea tăcerea în lumină
Şi înfrunza un anotimp, zbanghiu,
Cărăruşind boemă şi senină
Covoarele de dor liliachiu...

Atunci... din pieptul meu căzuse-o stea -
Ca o speranţă pusă la mezat...
Şi aerul de şoapte se-aprindea
În braţele dorinţelor purtat;

Iar de la mine pân' la tine-un veac
Îşi preumbla cuvintele nespuse,
Tot căutând distanţelor un leac
În fâlfâiri de aripi nesupuse...

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!