balsam

Intrase înăuntru stăpânit de un sentiment care nu-l mai slăbea, că viaţa lui e distrusă, şi se pomenise cum parcă aici cineva îi picura în inimă un balsam, care-i dădea seninătatea de care avea nevoie ca să uite eşecul său în lume. Era o lume care îi ajungea, această primăvară închisă.

Marin Preda în Marele singuratic (1972)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupta de a-ţi afla locul în univers are nevoie de un început epic pentru a te mărturisi Lui, căci fără El te risipeşti: El este Echilibrul, Infinitul şi Lumina; este Prezenţa totală în toate pământurile şi nepământurile cosmosului. Fundamentul religios rămâne o zonă periferică în universalismul divin, rugăciunea – un balsam în vremuri de restrişti sentimentale.

Camelia Opriţa în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti...

Eşti precum ceaţa dimineţii,
delicată
precum cerul de catifea
fragedă
şi fierbinte ca focul din cămin,
veselă precum primăvara
şi sensibilă ca vârfurile degetelor.
Ochii tăi
sunt scântei jucăuşe,
cântecul buzelor tale
este balsam vindecător al rănilor.
Ascultându-te
descoperi stele.
Iubirea ta
înseamnă speranţă.

poezie de Pawel Mendakiewicz, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picturile rupestre

Picturi rupestre imi pateaza
creierul si fruntea
se sparg in tandari
subtiri, se reunesc apoi
pictate fals in creier
si pe frunte...
Nu vreau sa stiu ce sunt
picturile rupestre de demult
ele ma cheama insa peste vreme
unde candva eu le-am patat
cu sange ne-nceput
ca un balsam...

poezie de Cătălin Bizdadea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele-poeme

Suntem normali
adică, formidabili!
Sub ochii tăi
o lume nouă creşte.
Sub mâna ta,
un mugure-nfloreşte.

Suntem normali
adică, formidabili!
Într-un sărut
fiinţa mea se prinde
de inimă
şi iute ţi-o aprinde.

Suntem normali
adică, formidabili.
O mângâiere
te prelinge-n vene,
balsam să-mi curgă-n
zilele-poeme.

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori te simţi nefericit şi ai nevoie de uitarea necazurilor; când rănit de viaţă, doreşti un suprem balsam; când sătul de banalitatea şi inegalitatea mediului, aspiri la societate mai ales când vrei să te înduioşezi ori să râzi de nimicuri în tovărăşia unui spirit plin de bunăvoinţă şi de înţelegere, atunci nu-l căuta departe, căci nu-l vei găsi. N-ai decât să întinzi mâna spre bibliotecă şi să chemi către tine acest talisman: Cartea.

citat celebru din Montesquieu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce dar minunat!

Îţi mulţumesc pentru bunătatea Ta Mare
Ce am gustat-o din fiica ta sclipitoare!
Îţi mulţumesc că ai binecuvântat-o cu har
Şi jertfa Fiului Tău pentru ea, nu a fost în zadar!

Te iubesc Dumnezeul meu Sfânt şi al ei,
Ţi-o încredinţez prin rugăciunea mea, ochilor Tăi,
Revarsă-ţi IUBIREA şi-a Ta Sfântă-ndurare
Fii ei Lumină, balsam peste răni, dar şi Cale.

Semnează George, cu Iubire şi părtăşie divină!

poezie de Lusiana Drăguşin
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua şi noaptea

Pe lumea umbrelor deschise,
Peste abisuri fără nume,
Din voia zeilor anume
Un văl de aur s-a întins.
Îi spune zi. Lumina ei
E însăşi viaţa pământeană,
E un balsam de pus pe rană,
Dorit de oameni şi de zei.

Dar ziua scapără treptat,
Şi noaptea-i smulge mândra haină,
Şi iese lumea cea de taină,
Mocnind prin vălul sfâşiat.
Şi bezna neagră de mormânt
Se cască iarăşi la picioare,
De-aceea crâncenă ne pare
Venirea nopţii pe pământ.

poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de 8 Martie

Femeia e ceva miraculos,
Ce ne transmite-o dulce frenezie;
De-aceea-i adresez un gand frumos
Si ii dedic modesta-mi poezie.

In fata ei eu ma inchin pios
Cat vremea nu e inca prea tarzie;
Femeia e ceva miraculos,
Ce ne transmite-o dulce frenezie.

Cuvintele imi par ca-s de prisos
Si-as vrea sa am mai multa fantezie,
S-o venerez si sa-i aduc prinos;
E si balsam, e si anestezie...

Femeia e ceva miraculos!

rondel de Liviu Sergiu Manolache (8 martie 2012)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fantomă - IV. Portretul

Se mistuie în Moarte şi-n Durere
Văpaia care-n noi a strălucit...
Din ochii care-odată mi-au zâmbit,
Din gura ta, balsam de mângâiere,

Din revărsarea vie a luminii,
Din farmecul tău în care mă scăldam
Ce-a mai rămas iubirii? Ce mai am?
Un palid chip, nelămurite linii,

Pe care Timpul, gâde-al tineţii,
Îl şterge cu aripile-i haine,
În umbră-alunecându-l, ca pe mine.

- Dar, ucigaş al Artei şi al Vieţii,
Din gândul meu n-ai să mi-o smulgi pe Ea
O, desfătarea, nemurirea mea!

sonet de Charles Baudelaire
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!