Ziua și noaptea
Pe lumea umbrelor deschise,
Peste abisuri fără nume,
Din voia zeilor anume
Un văl de aur s-a întins.
Îi spune zi. Lumina ei
E însăși viața pământeană,
E un balsam de pus pe rană,
Dorit de oameni și de zei.
Dar ziua scapără treptat,
Și noaptea-i smulge mândra haină,
Și iese lumea cea de taină,
Mocnind prin vălul sfâșiat.
Și bezna neagră de mormânt
Se cască iarăși la picioare,
De-aceea crâncenă ne pare
Venirea nopții pe pământ.
poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre viață
- poezii despre vestimentație
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre picioare
- poezii despre negru
- poezii despre mândrie
- poezii despre dorințe
Citate similare
Silentium!...
Taci molcolm, nu trezi nici dor
Adânc în suflet, nici fior,
Căci ele scapără și pier,
Precum luceferii din cer
Răsar ca să apună iar,
Tu taci și ia aminte doar.
Simțirea cui să ți-o încrezi?
Iar când te doare, să nu crezi
Că alții te-au și înțeles.
Un gând rostit e un eres...
Nu sparge unda de cleștar,
Tu taci și soarbe-i vlaga doar.
Rămâi în sinea ta ascuns,
De vise tainice pătruns,
Căci visele se sting curând
Când lumea prinde glas și când
Lumina zilei vine iar,
Tu taci și ia aminte doar.
poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre încredere, poezii despre tăcere, poezii despre timp, poezii despre suflet, poezii despre gânduri sau poezii despre dor
Lacrima lumii...
Lacrima lumii, o, lacrima lumii,
picuri din leagăn și până apoi,
picuri tăcută și tăinuită,
nepotolită, nețărmuită,
cum din tomnatice nopți fără nume
curg șiroaie de ploi.
poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre toamnă sau poezii despre ploaie
Un gând expus este minciună.
citat din Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre minciună sau citate despre gânduri
Noi nu putem să ghicim cum cuvântul nostru se va reflecta.
citat din Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre cuvinte
Vezi fumul...
Vezi fumul cum se stâlpuie în zări
și umbra lui pe vale nălucește?
ci viața, mi-ai vorbit prin înserări,
Nu-i fumul ce sub lună aburește,
E umbra lui fugară din cărări.
poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre vorbire, citate de Fiodor Ivanovici Tiutcev despre viață, poezii despre seară sau poezii despre fum
La o tenebroasă
Femeie cu ochi negri, cu neagră capelană,
Cu negre și lungi gene și văl negru-mprejur
Tu semeni, belă, nopții, dar nopții ce-i obscură,
Ce-ascunde crime negre sub vălul ei obscur!
epigramă de Alexandru Depărățeanu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre negru, epigrame despre ochi negri, epigrame despre noapte sau epigrame despre femei
Silentium
Nu scoate o vorbă, stai ascuns și nimănui
lucrurile visate sau simțite nu dezvălui.
Lasă-le să plutească-n tine ca-ntr-un spațiu ireal,
asemeni stelelor care răsar pe cerul de cristal
înainte de căderea nopții pe pământ:
Bucură-te de ele și nu rosti niciun cuvânt.
Cum se poate inima pe ea însăși exprima?
Cum poate un alt om cunoaște mintea ta?
Va pricepe el ceea ce te-animă și te susține?
Odată șoptit, un gând neadevăr devine.
Întunecat e lacul expus rafalelor de vânt:
bea direct de la izvor și nu rosti niciun cuvânt.
Trăiește singurel, de sinele-ți te leagă,
în sufletul tău, rotundă, e-o lume-ntreagă;
magia gândurilor voalate poate fi ușor
orbită de indiscreția luminii din exterior,
iar larma zilei îi poate deveni mormânt...
păstrează-n tine cântecul lor și nu rosti niciun cuvânt.
poezie de Fiodor Ivanovici Tiutcev, 1803-1873, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire, poezii despre întuneric, poezii despre vânt sau poezii despre stele
O, ce barbară e iubirea
O, ce barbară e iubirea
Ce-o dăm adesea în vileag!
Nebuni de patimi, în neștire,
Ucidem tot ce-avem mai drag!
Mai ieri în dragostea ta oarbă
Șopteai triumfător: "E a mea!"
Te uită azi și te întreabă
Ce s-a făcut sărmana ea?
De ce s-au stins tânjiți bujorii
Și ochii nu mai râd deloc?
Au ars în jariștea plânsorii,
S-au stins în lacrime de foc.
Mai ții tu minte oare ceasul
Întâi voastre întâlniri:
Surâsul ei senin și galasul
Și toată vraja din priviri?
Dar ce-a rămas în amintire
Și visul tău ținut-a cât?
S-a stins precum o amintire,
Cât vara nordică și-atât!
Iubirea ta a fost păcatul
Ce i-a adus osânda grea,
Pe viața ei și-a pus stigmatul
Ocară meșteră și rea.
Sărmana inima sihastră!
Nici amintiri nu-i vin în zbor,
Demult cu lumea lor măiastră
S-au risipit la rândul lor.
Lumina vieții e cernită,
Pământul pare trist și gol,
Iar floarea inimii strivită
De gloată zace în nămol.
Iar după suferința toată
Sub zgură ce i-a mai rămas?
Obida grea, nemeritată,
Fără de lacrimi, fără glas.
O, ce barbară e iubirea
Ce-o dăm adesea în vileag!
Nebuni de patimi, în neștire
Ucidem tot ce ni-i mai drag.
poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre amintiri, poezii despre tristețe, poezii despre trecut sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Erezia fericirii
Mă trezesc în plină poezie E aproape ora
zece Peste drum se lucrează Aud în sfâr
șit vocea copilăriei Prezentul există cu
toate ferestrele deschise Lumina urcă din
spre pământ Din bibliotecă lumea-mi pare
o carte deocamdată închisă O carte pe care
o știu însă pe de rost Citesc din Wittgenstein
Lumea și viața sunt una
Eu sunt lumea
Închid cartea
Despre ceea ce nu se poate vorbi
trebuie să se tacă
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (19 martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți, poezii despre voce, poezii despre prezent sau poezii despre poezie
Nu-mi spune că iubirea lui e încă trează
Nu-mi spune că iubirea lui e încă trează,
Că-i mai sunt dragă să nu-mi spui...
O, nu! Ce nemilos el viața mi-o scurtează,
Deși cuțitul tremură în mâna lui.
Ba roabă-i sunt, ba mă îneacă plânsul,
Mă supăr sau îmi fac inimă rea, -
De mai trăiesc... sunt vie pentru dânsul,
Dar viața asta! Ce amară-i ea!
Ce scrupulos, zgârcit îmi vămuie văzduhul
Nici cu un dușman nu-i așa de crud...
Ah, mai zvâcnește încă slab în mine duhul,
Dar viața n-o mai simt, n-o mai aud.
poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev, traducere de Igor Crețu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zgârcenie, poezii despre supărare, poezii despre plâns, poezii despre mâini sau poezii despre dușmănie
Luceafăr,nume i s-a pus
Cel de Dumnezeu creat să strălucească în zori,
din Ipotești s-a ridicat până dincolo de nori.
Cu voia Celui de sus un loc de cinste i-a fost dat.
Luceafăr, nume i s-a pus și ceru-întreg a luminat.
De multă vreme el veghează întreg cerul și pământul,
omenirii luminează viața, calea, dar și gândul.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre nori, poezii despre Pământ sau poezii despre Dumnezeu
Nebunie
Acolo unde arsă glia
Și pâcla zării una par,
Se-aține șuie nebunia
În lumea-i fără de habar.
Și toropită de dogoare,
Clipocind în colbul arzător,
Cu ochi sticloși înfipți în zare
Ea scurmă fiecare nor.
Apoi învie ca din moarte,
Și-ascute iar auzul treaz,
Veghind la gura gliei sparte
Cu zâmbet tainic pe obraz.
Și din afund îi nălucește
Un zvon de ape ca un cânt,
Un zvon de ape care crește
Și se revarsă pe pământ!...
poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev, traducere de Igor Crețu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie, poezii despre zâmbet, poezii despre gură, poezii despre creștere sau poezii despre apă
Pleacă lumea prin lume
Pleacă lumea prin lume,
Plec și eu pe un gând,
Anonim fără nume,
Lumea-n lume cântând.
Fără țintă anume,
Cu un dram de noroc,
Și nimic n-am a spune,
Nici nu caut vreun loc.
Pe cărări nebătute,
Eu mă rostui tăcut,
Doar potcoave pierdute,
De noroc ce-a trecut.
Mai privesc ochii țintă,
De grăbiți trecători,
Ochii mei o oglindă,
Prea ușor trădători.
Despre viață și taine,
Numai ochii vorbesc,
Dezbrăcați ca de haine,
De minciuni și livresc.
Pleacă lumea prin lume,
Plec și eu spre destin,
Trecător fără nume,
Augustin clandestin.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre ochi, poezii despre nuditate, poezii despre noroc sau poezii despre minciună
Un corupt în lumea umbrelor
La poarta raiului s-a dus,
Să treacă în divinul vad,
Dar Sfântul Petru blând i-a spus:
"Ai rezervare pentru iad".
epigramă de Corneliu Costăchescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre religie, epigrame despre Petru, epigrame despre sfinți, epigrame despre rai, epigrame despre iad sau epigrame despre corupție
Din crezul meu
Din lumea plină de eresuri
Eu m-am născut neprihănit.
Nu-mi plac trăirile frivole,
Iau viața simplu, ca un dar
Si sunt, firește, împlinit.
Mărturisesc un crez anume,
Am gândul doar la Duhul Sfânt,
Lucrez cu suflet și am nume
Ce-l port, în taină, pe pământ.
Iubesc cu inima și gândul
Umil se-așază-n rugăciuni,
M-ascultă-n taină Cerul, blândul,
Având spre mine iertăciuni.
Rodesc când pot și ce vrea Domnul.
Iau din neant și mă hrănesc.
Aleg să mă trezesc în somnul
Nemărginitului ceresc!
poezie de Marian Malciu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre sfințenie sau poezii despre naștere
Nu-i da poetului crezare...
Nu-i da poetului crezare,
Copilă, nu-i al tău el, nu-i!
Și mai cumplit ca de vâlvoare
Păzește-te de focul lui!
În darn cu inima plăpândă
Simțirea cerci să i-o pătrunzi!
Fierbinte patimă arzândă
Sub gingaș văl n-ai să ascunzi.
Poetul e stăpân pe toate
Și nu-i stăpân pe sine doar:
Cununa lui aprinsă poate
Să-ți ardă pletele cu jar.
În lume mulți i se închină
Sau îl defaimă dușmănos:
El intră-n inimi ca albina,
Nu ca un șarpe veninos.
Candoarea ta el n-o umbrește,
Dar fără voia-i uneori
Suflarea vie ți-o răpește,
Sau te înalță până-n nori.
poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre păr, poezii despre inocență, poezii despre foc sau poezii despre copilărie
Cântec de leagăn
Copile, ziua ta s-a născut dintre nori
Ca un poem albastru ce vine dintre ploi
Dimineața, când zorii se zbat
Peste lumea în care ai intrat.
De-atunci lumina nu mai e aceeași
Pe care o știu de demult
Și nici pământul nu mai e același
Chiar dacă e totuși pământ.
Copile, tu nu știi mai nimic despre viața
În care ți-a fost dat să intri mai curat
Ca lumina ce-și curmă aripa
Peste umbra eternului păcat.
Drumul tău abia acum începe
Când e ziua ta întâi pe pământ
Și tu, copile, nici nu știi că drumul
E lung din pământ în pământ.
Tu, copile, dormi acum în pace
Căci mama veghează la somnul tău blând
Lumina pentru tine e lumină,
Pământul va fi iar pământ.
poezie celebră de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pace sau poezii despre muzică
Luceafăr în ceruri, luceafăr pe pământ
Din Ipotești s-a ridicat
până dincolo de nori,
cel de Dumnezeu creat,
să strălucească în zori.
Cu voia Celui de sus,
un loc de cinste i s-a dat.
Luceafăr - nume i s-a pus
și ceru-întreg a luminat.
De multă vreme el veghează
întreg cerul și pământul.
Omenirii-i luminează
și calea, dar și cuvântul.
Luceafăr în ceruri,
luceafăr pe pământ.
Mihai Eminescu,
luceafăr cu nume sfânt.
Ambasador al poeziei românești
în cultura mondială,
mereu să strălucești.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre relații internaționale, poezii despre cuvinte sau poezii despre cultură
LUMINA DINTR-O LUMÂNARE
Lumina dintr-o lumânare
E de ajuns ca pe o cruce,
Să crească mugurul de Soare
Ce pe pământ Cerul ne-aduce,
De-aceea viața e Lumină,
Vin nopți degeaba peste lume,
Că nu-nving flacăra divină
Nici nopți, nici bani, nici mari de nume;
Lumina e în fiecare
Și Dumnezeu ne însoțește,
De la botez, cu-o lumânare
Până la timpul ce-asfințește.
Lumina dintr-o lumânare
E strop chiar din Lumina Vieții,
Pe care-o cer fără-ncetare
În ruga lor, prin vers, poeții!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre muguri sau poezii despre lumânări
Dacă lumea ar fi doar seducătoare, ar fi ușor. Dacă ar fi doar provocatoare, n-ar fi nicio problemă. Dar mă trezesc dimineața sfâșiat între dorința de a face lumea mai bună și dorința de a gusta lumea din plin. Din acest motiv e greu să-mi planific ziua.
citat din E.B. White
Adăugat de Lorena Fota
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai mult umor despre seducție, umor despre dorințe sau umor despre dimineață