Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Fiodor Ivanovici Tiutcev

Ziua și noaptea

Pe lumea umbrelor deschise,
Peste abisuri fără nume,
Din voia zeilor anume
Un văl de aur s-a întins.
Îi spune zi. Lumina ei
E însăși viața pământeană,
E un balsam de pus pe rană,
Dorit de oameni și de zei.

Dar ziua scapără treptat,
Și noaptea-i smulge mândra haină,
Și iese lumea cea de taină,
Mocnind prin vălul sfâșiat.
Și bezna neagră de mormânt
Se cască iarăși la picioare,
De-aceea crâncenă ne pare
Venirea nopții pe pământ.

poezie clasică de
Adăugat de CornubiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 13 februarie 2018.
Distribuie

Citate similare

Fiodor Ivanovici Tiutcev

Silentium!...

Taci molcolm, nu trezi nici dor
Adânc în suflet, nici fior,
Căci ele scapără și pier,
Precum luceferii din cer
Răsar ca să apună iar,
Tu taci și ia aminte doar.

Simțirea cui să ți-o încrezi?
Iar când te doare, să nu crezi
Că alții te-au și înțeles.
Un gând rostit e un eres...
Nu sparge unda de cleștar,
Tu taci și soarbe-i vlaga doar.

Rămâi în sinea ta ascuns,
De vise tainice pătruns,
Căci visele se sting curând
Când lumea prinde glas și când
Lumina zilei vine iar,
Tu taci și ia aminte doar.

poezie clasică de
Adăugat de CornubiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Fiodor Ivanovici Tiutcev

Lacrima lumii...

Lacrima lumii, o, lacrima lumii,
picuri din leagăn și până apoi,
picuri tăcută și tăinuită,
nepotolită, nețărmuită,
cum din tomnatice nopți fără nume
curg șiroaie de ploi.

poezie clasică de
Adăugat de CornubiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Fiodor Ivanovici Tiutcev

Un gând expus este minciună.

citat din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în rusă.
Fiodor Ivanovici Tiutcev

Noi nu putem să ghicim cum cuvântul nostru se va reflecta.

citat din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în rusă.
Fiodor Ivanovici Tiutcev

Vezi fumul...

Vezi fumul cum se stâlpuie în zări
și umbra lui pe vale nălucește?
ci viața, mi-ai vorbit prin înserări,
Nu-i fumul ce sub lună aburește,
E umbra lui fugară din cărări.

poezie clasică de
Adăugat de CornubiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La o tenebroasă

Femeie cu ochi negri, cu neagră capelană,
Cu negre și lungi gene și văl negru-mprejur
Tu semeni, belă, nopții, dar nopții ce-i obscură,
Ce-ascunde crime negre sub vălul ei obscur!

epigramă de din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Fiodor Ivanovici Tiutcev

O, ce barbară e iubirea

O, ce barbară e iubirea
Ce-o dăm adesea în vileag!
Nebuni de patimi, în neștire,
Ucidem tot ce-avem mai drag!

Mai ieri în dragostea ta oarbă
Șopteai triumfător: "E a mea!"
Te uită azi și te întreabă
Ce s-a făcut sărmana ea?

De ce s-au stins tânjiți bujorii
Și ochii nu mai râd deloc?
Au ars în jariștea plânsorii,
S-au stins în lacrime de foc.

Mai ții tu minte oare ceasul
Întâi voastre întâlniri:
Surâsul ei senin și galasul
Și toată vraja din priviri?

Dar ce-a rămas în amintire
Și visul tău ținut-a cât?
S-a stins precum o amintire,
Cât vara nordică și-atât!

Iubirea ta a fost păcatul
Ce i-a adus osânda grea,
Pe viața ei și-a pus stigmatul
Ocară meșteră și rea.

Sărmana inima sihastră!
Nici amintiri nu-i vin în zbor,
Demult cu lumea lor măiastră
S-au risipit la rândul lor.

Lumina vieții e cernită,
Pământul pare trist și gol,
Iar floarea inimii strivită
De gloată zace în nămol.

Iar după suferința toată
Sub zgură ce i-a mai rămas?
Obida grea, nemeritată,
Fără de lacrimi, fără glas.

O, ce barbară e iubirea
Ce-o dăm adesea în vileag!
Nebuni de patimi, în neștire
Ucidem tot ce ni-i mai drag.

poezie clasică de
Adăugat de CornubiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Fiodor Ivanovici Tiutcev

Nu-mi spune că iubirea lui e încă trează

Nu-mi spune că iubirea lui e încă trează,
Că-i mai sunt dragă să nu-mi spui...
O, nu! Ce nemilos el viața mi-o scurtează,
Deși cuțitul tremură în mâna lui.

Ba roabă-i sunt, ba mă îneacă plânsul,
Mă supăr sau îmi fac inimă rea, -
De mai trăiesc... sunt vie pentru dânsul,
Dar viața asta! Ce amară-i ea!

Ce scrupulos, zgârcit îmi vămuie văzduhul
Nici cu un dușman nu-i așa de crud...
Ah, mai zvâcnește încă slab în mine duhul,
Dar viața n-o mai simt, n-o mai aud.

poezie clasică de , traducere de Igor Crețu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Sterian

Cântec de leagăn

Copile, ziua ta s-a născut dintre nori
Ca un poem albastru ce vine dintre ploi
Dimineața, când zorii se zbat
Peste lumea în care ai intrat.

De-atunci lumina nu mai e aceeași
Pe care o știu de demult
Și nici pământul nu mai e același
Chiar dacă e totuși pământ.

Copile, tu nu știi mai nimic despre viața
În care ți-a fost dat să intri mai curat
Ca lumina ce-și curmă aripa
Peste umbra eternului păcat.

Drumul tău abia acum începe
Când e ziua ta întâi pe pământ
Și tu, copile, nici nu știi că drumul
E lung din pământ în pământ.

Tu, copile, dormi acum în pace
Căci mama veghează la somnul tău blând
Lumina pentru tine e lumină,
Pământul va fi iar pământ.

poezie clasică de
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Fiodor Ivanovici Tiutcev

Nebunie

Acolo unde arsă glia
Și pâcla zării una par,
Se-aține șuie nebunia
În lumea-i fără de habar.

Și toropită de dogoare,
Clipocind în colbul arzător,
Cu ochi sticloși înfipți în zare
Ea scurmă fiecare nor.

Apoi învie ca din moarte,
Și-ascute iar auzul treaz,
Veghind la gura gliei sparte
Cu zâmbet tainic pe obraz.

Și din afund îi nălucește
Un zvon de ape ca un cânt,
Un zvon de ape care crește
Și se revarsă pe pământ!...

poezie clasică de , traducere de Igor Crețu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din crezul meu

Din lumea plină de eresuri
Eu m-am născut neprihănit.
Nu-mi plac trăirile frivole,
Iau viața simplu, ca un dar
Si sunt, firește, împlinit.

Mărturisesc un crez anume,
Am gândul doar la Duhul Sfânt,
Lucrez cu suflet și am nume
Ce-l port, în taină, pe pământ.
Iubesc cu inima și gândul
Umil se-așază-n rugăciuni,

M-ascultă-n taină Cerul, blândul,
Având spre mine iertăciuni.
Rodesc când pot și ce vrea Domnul.
Iau din neant și mă hrănesc.
Aleg să mă trezesc în somnul
Nemărginitului ceresc!

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un corupt în lumea umbrelor

La poarta raiului s-a dus,
Să treacă în divinul vad,
Dar Sfântul Petru blând i-a spus:
"Ai rezervare pentru iad".

epigramă de din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Girel Barbu

Să ai lumea la picioare (după Ioana Voicilă Dobre)

Să ai lumea la picioare,
S-o strivești ca pe-o castană
Și în clipa următoare,
Să-i storci miezul într-o cană.

Să ai lumea la picioare,
Cu defectul ei pe stoc;
Și în graba cea mai mare
S-o calci ca pe-un mormoloc.

Să ai lumea la picioare,
Ca un câine jigărât,
Scheunând să-i dai mâncare -,
Tu să-i pui zgarda de gât.

Să ai lumea la picioare,
Tu să te confuzi cu ea...
Dintr-o zare-n altă zare,
S-o renaști din altceva!

parodie de , după Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Fiodor Ivanovici Tiutcev

Nu-i da poetului crezare...

Nu-i da poetului crezare,
Copilă, nu-i al tău el, nu-i!
Și mai cumplit ca de vâlvoare
Păzește-te de focul lui!

În darn cu inima plăpândă
Simțirea cerci să i-o pătrunzi!
Fierbinte patimă arzândă
Sub gingaș văl n-ai să ascunzi.

Poetul e stăpân pe toate
Și nu-i stăpân pe sine doar:
Cununa lui aprinsă poate
Să-ți ardă pletele cu jar.

În lume mulți i se închină
Sau îl defaimă dușmănos:
El intră-n inimi ca albina,
Nu ca un șarpe veninos.

Candoarea ta el n-o umbrește,
Dar fără voia-i uneori
Suflarea vie ți-o răpește,
Sau te înalță până-n nori.

poezie clasică de
Adăugat de CornubiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
E.B. White

Dacă lumea ar fi doar seducătoare, ar fi ușor. Dacă ar fi doar provocatoare, n-ar fi nicio problemă. Dar mă trezesc dimineața sfâșiat între dorința de a face lumea mai bună și dorința de a gusta lumea din plin. Din acest motiv e greu să-mi planific ziua.

citat din
Adăugat de Lorena FotaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "Stuart Little" de E.B. White este disponibilă pentru comandă online la 28.80 lei.
detalii despre carteEmil Gârleanu

S-a desfăcut din mugur, într-o dimineață caldă a începutului de primăvară. Cea dintâi rază de soare s-a împletit pe dânsa ca o sârmă de aur, făcând-o să tremure de fericirea unei asemenea atingeri. Ziua întâi i s-a părut scurtă, și apropierea nopții o mâhni. Lumina se stinse, răcoarea o făcu să se zgribulească, să se vâre între celelalte și să aștepte, ațipind, până a doua zi, venirea soarelui. Cu ce revărsare de strălucire se ridică stăpânitorul lumii până sus, pe cer! Raza se coborî din nou, și toată ziua, încălzită, frunza se scăldă în albastrul văzduhului. În scurtă vreme se desfăcu mare, verde, mai frumoasă ca toate, mai sus decât celelalte, tocmai în vârf. De deasupra îi cădea lumina, dedesubt se ridica, până la ea, mireasma crinilor albi, singuratici, cu potirul plin de colbul aurului mirositor.

în Din lumea celor care nu cuvântă, Frunza
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Din lumea celor care nu cuvântă" de Emil Gârleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -5.99- 4.99 lei.

Ingerul-demon timp

aripa vremii s-a oprit in loc peste noi
incremenita-n vazduhul de lapte
dar, obosit, falfaind numai c-o aripa-n vant,
timpul s-a frant in clipe si soapte
pravalit pe Pamant.

ce lumina alba-i acum peste noi
pare ca ploua cu boabe de ceata
sau poate ca ni s-au matuit noua pupilele
si lumea vazuta prin ochiul opac
pare o sfera de lac
in palma Ingerului-Demon Timp

poezie de
Adăugat de Adina UngurSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În cânt de ploi pe flori de liliac

E primăvară verde, din pământ,
Prin firul ierbii, viața urcă-n cer.
Umbre de nori... pe adieri de vânt,
Mai lasă câte-o lacrimă de cânt
Peste cenușa iernii... din eter.

În mugur, vezi, tăcerea din zăpezi.
Bobocul vieții stă să iasă iar.
A mai trecut o zi către amiezi,
Privirea ei... îndeamnă, să te crezi
Un călător, prin foi de calendar.

Povara florii, este iar... miros.
Blândețea din petale s-a desprins,
Din când în când se leagănă spre jos,
Frumos ca un balsam... dar dureros,
E semn că timpul iarăși a învins.

Un flutur se hrănește din culori,
Mantaua lui o spune grăitor.
Trecut, prin cine știe câte flori...
Dar să-l lăsăm, oricum destui fiori
Ne calcă pe privire, izbitor,,,

Parcă s-a scurs un colț de paradis.
De-atât frumos și gândurile tac,
Ferestrele din ceruri s-au deschis,
Curg rătăciri pe margine de vis
Și cânt de ploi,,, pe flori de liliac.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumină, zei și oameni

Lumină, zei și oameni
Floare de femingină
Niciodată timpul nu a fost mai dureros decât acum
Îți simt respirația ca o ecuație matematică
Ce îmi înghite nerv cu nerv, iubirea fără emoție
S-ar topi, s-ar dezintegra ca lumina nevăzută de orbi
Azi nu mi-ai șoptit... tot agăț niște verbe ca tăcerile icoanelor
Nu mai spune că ninge! Nu are rost!
Veșnicia inimii mele s-a sfârșit
Închide-mi gura cu un cerc de sticlă
Tu nu vei înțelege niciodată rădăcina amară a somnului
E ca un poem fără replică...
Azi se întorc păsările în copaci
Și lumina e tot mai mare
Dar ce mi-au spus zeii,
Eu nu aud cu mâna ta sau mâna lor
Mă ve-ți ucide ca pe o floare de cireș, fără strigăt
Continuă să dormi, să dormi,
Până ce răsăritul soarelui va cuprinde în zei lumina!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumina

Lumina s-a strâns în buchet de culori,
Aleargă spre mâine, din fragedul zori,
Cu brațe deschise, pe brațe de stele,
Aleargă mireasa prin râuri de miere.

Pe tălpile-amiezii presară cu jar...
E-n taină, în ceruri, al clipei amnar...
În falduri se-așaza pe umerii goi...
Își plânge pământul cu petale de ploi.

Vin îngeri, pe ceruri, aripile moi
În crema lăptoasă să-și moaie apoi...
E-atâta iubire, mister, peste toate!
Dar iată! Lumina se-ascunde în noapte...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Lumea se hrănește numai din paradoxuri? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!