balaur

Fata asculta cu toate urechile şi făcu precum o învăţă calul, fiindcă văzu ea că toate învăţăturile lui îi iese înde bine, şi din cuvântul lui nu se abătea. Tată-său, ca şi de la rând, dete pe de altă parte şi-i ieşi înainte, aşeză un pod de aur, se făcu un balaur mare cu douăsprezece capete şi se ascunse sub acel pod. Când fu ca să treacă fata pe acolo, unde îi ieşi înainte balaurul plesnind din coadă şi încolăcindu-se; din gurile lui ieşea văpaie de foc, şi limbile îi jucau ca nişte săgeţi arzătoare; cum îl văzu fata că este aşa de grozav, nişte răcori o apucară şi i se făcu părul măciucă de frică. Calul daca simţi că fata se pierde cu firea, o îmbărbătă iarăşi şi-i aduse aminte ce o învăţase să facă; iară fata împăratului, după ce mai prinse niţică inimă, strânse frâul calului cu mâna stângă, îi dete călcâie şi, cu paloşul în dreapta, se repezi asupra acelui balaur. Un ceas ţinu lupta. Calul o potrivea cum să vină tot cam la o parte ca să-i reteze vreun cap; dară vrăjmaşul se păzea şi el destul de bine. În cele mai de pe urmă, izbuti fata să rănească pe balaur. Atunci, dându-se el de trei ori peste cap, se făcu om.

Petre Ispirescu în Ileana Simziana
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omenie de efect

Biruri, trudă, greve-l ard pe
Omul Plaiului cu aur,
Ce-a crescut, la sân, un şarpe
Până s-a făcut... balaur.

epigramă de Cornelia Cociş-Inovan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată într-o ţară un balaur mare, nevoie de cap. El avea şapte capete, trăia într-o groapă, şi se hrănea numai cu oameni. Când ieşea el la mâncare, toată lumea fugea, se închidea în case şi sta ascunsă până ce-şi potolea foamea cu vreun drumeţ pe care îl trăgea aţa la moarte. Toţi oamenii locului se tânguiau de răutatea şi de frica balaurului. Rugăciuni şi câte în lună şi în soare se făcuseră, ca să scape Dumnezeu pe biata omenire de acest nesăţios balaur, dară în deşert. Fel de fel de fermecători fuseră aduşi, însă rămaseră ruşinaţi cu vrajele lor cu tot. În cele din urmă, daca văzu împăratul că toate sunt în deşert, hotărî ca să dea pe fiica lui de soţie şi jumătate împărăţia sa acelui voinic, care va scăpa ţara de această urgie, şi dete în ştire la toată lumea hotărârea sa.

Petre Ispirescu în Balaurul cel cu şapte capete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

încet mă trag din iunie spre iulie
acestea nu-s de simplu anotimp
ci-s de balaur care scoate flăcări
pe nări pe ochi şi-n contratimp.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerşetoria... clocind

Cerşetoria cloceşte oul de aur,
Zămislind în el noul balaur
Cu multe capete, travestite,
Din origini milostive... cinstite.

epigramă de Corneliu Vornicu (8 februarie 2017)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu orice...

Nu orice străluceşte-i aur,
Nu orice şarpe e balaur.

distih de George Budoi din Nu orice...: aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (1 decembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Premierul plagiator Victor Ponta, preşedintele PSD, candidează la alegerile prezidenţiale din 2014

Cu Ponta V. la cârma ţării,
Drept culme a manipulării,
Şi PSD-ul, un balaur,
Urmează-o "Epocă de aur".

epigramă de George Budoi din Alegeri, Alegători şi Aleşi: aforisme, epigrame, pamflete şi satire (14 noiembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coborârea în albastru

Aripi de abur
Urcă spre cer,
Piei de balaur
Pier în mister.

Toamna adâncă
Trece-nainte
Crez şi poruncă
Spre clipele sfinte.

Florile noastre
Cu braţe ciuntite
Coboară-n albastre
Uitate cuvinte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste mări

Trebuie s plec departe spre vest, spre mări mai reci decât Hebridele,
Unde-i ancorată flota stelară, unde strălucesc tineri căpitani cu trese de aur
Pe marea-întunecat-fosforescentă, bântuită de şerpi uriaşi, verde ca un balaur.

poezie de James Elroy Flecker din Porţile Damascului, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-nei N. Titulescu care m-a rugat să-i aduc de la Paris o poşetă din piele de şarpe

În punga făurită din piele de balaur
Şi care, mângâiată de degetul roz-pal,
Se cuvenea să fie într-însa numai aur,
Am pus numai arama acestui madrigal.

madrigal de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!