autocritică

Realizare autocritică

Fumatu-am tras pe tuşă
Cu ale lui parfumuri;
În cap mi-am pus cenuşă,
Da-n minte tot am fumuri.

epigramă de Gigi Burlacu din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare" (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autocritică?

Vântur apa-n sus şi-n jos,
Vorbesc adeseori cu mine,
Mă străduiesc să nu fiu prost,
Dar nici cu voi..... nu mi-e ruşine!

epigramă de Octavian Lupascu
Adăugat de Octavian Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autocritică

Severi, impetuoşi şi moralişti,
Nimic nu vrem a fi cruţat,
Dar când defectele ne fac învinşi:
- O, Doamne, morala de ne-ar fi salvat...!

epigramă de Mirela Lascăr
Adăugat de Mirela Lascăr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autocritică

Ce repede se duc din viaţă anii
Şi tot gândesc mereu ca un zevzec,
Că, dacă-ar fi mai bune decât banii,
Mi-aş pune epigramele la CEC.

epigramă de Vasile Coban din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

autocritică

Autocritica formală

În arsenalul marilor strategi,
Autocritica şi tot ce-i aparţine
E un prilej de-a spune despre tine
Ce-ai prefera să spui despre colegi.

definiţie epigramatică de Mircea Trifu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru o viaţă sănătoasă renunţă la: lene şi zona de confort. - dorinţa de a le face altora pe plac. - ipocrizie şi măşti inauntentice. - gânduri şi emoţii negative (furie, ură, invidie, gelozie, etc.) - comparaţia cu alţii. - relaţii toxice de orice fel. - autoamăgire şi iluzii. - credinţe limitative ("nu pot", "e imposibil") - autodevalorizare, autocritică şi dialog interior negativ) - aşteptări nerealiste de la alţii. - bârfă şi critică. - amânarea deciziilor importante. - credinţa "Lasă că merge şi aşa."

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate acestea au făcut necesar un nou stil public, "stilul Tozgrec", care caracterizează omenirea secolului al XXI-lea. Administraţia şi justiţia au scăpat cu faţa aproape curată, dar mai multe alte profesiuni, precum de exemplu aceea de spărgător şi aceea de avocat, au fost profund zguduite. La rândul lor, politicienii au fost expuşi unor riscuri foarte grave. În sistemul maculist, n-au putut rezista decât recurgând la autocritică, un fel de confesiune în a cărei eficacitate se credea mult în vremurile revoluţionare ale maculismului. E drept că militarii au vrut să declanşeze războiul, dar partidul, cu cifrele în mână, i-a convins să renunţe. Fără efectul surprizei - şi Tozgrec le-ar fi dezvăluit de îndată planurile lumii întregi - era imposibil să câştigi un război, chiar împotriva efectivelor jalnice ale ţărilor europene. Sistemul a trebuit deci să fie restructurat şi, de când proprietatea privată a fost acceptată ca un rău necesar, el merge de bine de rău.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!