Toate acestea au făcut necesar un nou stil public, "stilul Tozgrec", care caracterizează omenirea secolului al XXI-lea. Administraţia şi justiţia au scăpat cu faţa aproape curată, dar mai multe alte profesiuni, precum de exemplu aceea de spărgător şi aceea de avocat, au fost profund zguduite. La rândul lor, politicienii au fost expuşi unor riscuri foarte grave. În sistemul maculist, n-au putut rezista decât recurgând la autocritică, un fel de confesiune în a cărei eficacitate se credea mult în vremurile revoluţionare ale maculismului. E drept că militarii au vrut să declanşeze războiul, dar partidul, cu cifrele în mână, i-a convins să renunţe. Fără efectul surprizei - şi Tozgrec le-ar fi dezvăluit de îndată planurile lumii întregi - era imposibil să câştigi un război, chiar împotriva efectivelor jalnice ale ţărilor europene. Sistemul a trebuit deci să fie restructurat şi, de când proprietatea privată a fost acceptată ca un rău necesar, el merge de bine de rău.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!