asuma

Copacul

În ploaie, rezemat de un copac.
El are legătură cu pământul.
Şi simt sub coaja-i, palmă bătucită,
Cum freamătâ, cu ceru-n el, Cuvântul.

Din când în când trăzneşte mânios
Şi se răzbună norii în furtună.
Un fulger de-o veni, rătăcitor,
Deodată amândoi l-om frânge-n mână.

Cuprins de laşitate, fug pe câmp
Şi picurii mă-ndosie de mijloc.
El îşi asumă riscul verticalei,
Dispus în orice clipă să-şi dea foc.

Singurătatea asta care fuge...
Singurătatea lui înfiptă-n lut...
Mă-ntorc plângând şi îl cuprind în braţe.
Furtuna grea ne ţine de urât.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă

îmi spunea mama nu-ţi uita umbrela va ploua
vezi ea ştia că va ploua
şi mă asuma bucăţii sale de cer scrutat din ce în ce mai des
eu râdeam pregătită să primesc ploaia
dinapoia perdelei acum inventez o poveste
într-un surâs
aprins precum fulgerul ce luminează pătimaş strada
cu minunea vocii ei
iarăşi ocrotitoare ţi-am spus draga mamei că va ploua
şi plouă
azi ca în zilele acelea cu lumină incertă
peste glasul
ce se împrăştie peste tot şi desferecă
o lacrimă cât inima

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru şcolari

Cum ştii, când noaptea-şi numără lacrimile
încerc să estimez într-o măsură oarecare –
marcându-mi durerea-n kilometri şi-n mile –
distanţa dintre noi, mereu mai mare.

Şi toate cifrele se transformă-n cuvinte:
confuzie, pornind de la A, ca la carte,
şi speranţă, care începe la B, mişcându-se-înainte
spre un terminus (tu) aflat departe.

Doi călători purtând câte-o lumină, o micuţă stea,
mişcându-se-n tăcere prin întunericul care şi-i asumă.
Distanţa se multiplică încontinuu, toată noaptea.
Ei speră să se întâlnească într-o sumă.

poezie de Iosif Brodsky, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi vom zâmbi amarnic...

să-i dau esenţă vocii tale triste
mai lasă-mă o dată; nu mă laşi
să-ţi colorez în timbru mii de piste
cu patimile celor mai trufaşi

martiri ai rănii ce-mi cuprinde harul?
căzut-au ziduri, defilat-au boli
pe subteran, prin aer... chiar paharul
ţi-a fost mânjit în zecile-i de ţoli

cu praf din lumea ce-şi asumă rolul
pe-ntinderile vaste; printre roţi
vom dănţui la tâmplă cu pistolul
şi vom zâmbi amarnic... - doi roboţi

în oase, carne, sânge şi idei
am fost cândva şi suntem pentru ei

sonet de Ionuţ Popa (1 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

INCA O ZI

Ma priviti cu sila
Vreti sa cred ca-i mila
Vai ce carnaval!
Moarte mi-e aproape
Cine sa ma scape
De asa final?

Parca inc-o zi
Tot as mai trai
Chiar si fara sens.
As trai sa mor
Si-as muri caci vor
Din decor sa ies.

Drama ni-i comuna
Cine-si mai asuma
Rolul principal?
Petru toti e greu,
Am s-o fac tot eu-
Ultim ideal.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mugure de zbor

Vreme-n faţă, vreme-n urmă
Paşii pururi în zig zag
Lumea străbătută vag
De nelinişti care scurmă;

Poate nu vreau să insist
Poate nu mai este cazul
Cine schimbă sorţilor macazul,
Nu ascultă noaptea Liszt

Pasărea absoarbe timpul
Şi se lasă aspirată
Căci de fiecare dată
Survolează ea, olimpul

Dar olimpu-i pentru oameni
Şi încununează piscul;
Cine nu-şi asumă riscul,
Pierde-ntruna la examen!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politica

Când politica-i obscenă
Si ocupă întreaga scenă,
Te apucă mare căldură
De mai scapi o-njutătură.

Când politica-i parşivă
Şi te-aruncă în derivă,
Nu intra stupid în transă
Că eşti prins de avalanşă.

Cănd politica te cheamă
Să-i iei ciracii în seamă,
Nu te-ncrede în minciuni,
Că-s grele deşertăciuni!

Când politica promite
Şanse nemaipomenite,
Fii convins, vorbe deşarte,
Adevăru-i prea departe.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Constantin Enescu din Prin negura reformei (18 noiembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul...

Când vânează ceva
Omul, condus de minte,
Devine orb şi surd,
Pierzând din vedere
Ceea ce este acum.
În fuga după rezultate
Devine lacom şi nesăbuit.
Ignorând naturalul,
Provoacă rău
Sieşi şi celor din jur.
Când iese în câştig,
Îşi asumă cu aroganţă
Rezultatele şi meritele
Lăudându-se peste măsură.
Când pierde,
Găseşte vinovaţi
Împroşcând cu noroi
În stânga şi în dreapta.
Prin urcuş şi coborâş,
Are posibilitatea să înveţe.

[...] Citeşte tot

poezie de Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin întuneric

Oameni mici cu gura mare
Şi cu creier şi mai mic,
Rătăcesc prin întuneric
Fără cale de scăpare.

Bâjbâie în bezna minţii
Condamnaţi la ignoranţă...
Cu prostiile pe faţă
Şi lipsiţi de inhibiţii.

Nu-şi pot asuma nimic,
Nici măcar rolul de piedici...
Sunt atâta de nemernici,
Că nu ştiu ce să mai zic.

I-aş castra cu mâna mea,
Căci răsar ca şobolanii...
Se-nmulţesc ca africanii,
Doar atât îi duce mintea...

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (28 martie 2020)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Provincial love story (personajele sunt închipuite, orice asemănare se asumă pe cont propriu)

Matilda îşi găsi de-un ceas
un soţ blajin, nu de pripas -
cu casă şi servici la stat
şef de magazie la Gostat (iar pentru actualizare, la cerea publicului:
ba senator, ba deputat)

pe uliţe ea... elegantă
şi cu oricine mult galantă
el, cu leafa-n dinţi direct la ea
că o iubea, că o iubea

trăiau, mai bine de an
ea o "căţea", el un profan
c-aşa-i în târg, află pe urmă
stăpânul curtea cine-i scurmă

dar într-o zi ea l-a lăsat
fireşte, pentru-n alt bărbat
el, melancolic, beat de ea
şi-a luat de-aiurea o căţea

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!