Prin întuneric
Oameni mici cu gura mare
Și cu creier și mai mic,
Rătăcesc prin întuneric
Fără cale de scăpare.
Bâjbâie în bezna minții
Condamnați la ignoranță...
Cu prostiile pe față
Și lipsiți de inhibiții.
Nu-și pot asuma nimic,
Nici măcar rolul de piedici...
Sunt atâta de nemernici,
Că nu știu ce să mai zic.
I-aș castra cu mâna mea,
Căci răsar ca șobolanii...
Se-nmulțesc ca africanii,
Doar atât îi duce mintea...
N-aș avea nimic cu ei
De n-ar fi atât de toxici,
De n-ar fi atât de seci,
Fără frici, ori dumnezei.
Pot doar să provoace haos,
Nu-și permit mărinimia.
Le priește doar prostia,
Trag pe orișicine-n jos.
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (28 martie 2020)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prostie
- poezii despre întuneric
- poezii despre obstacole
- poezii despre mâini
- poezii despre ignoranță
- poezii despre gură
- poezii despre frică
- poezii despre creier
- poezii despre Africa
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.