arie

În purpură ard măceşii sus în maluri de răstoace,
Un lăstun în fracu-i negru e gătit la patru ace,
În concertul de adio un greiere pe răzor
În duet cu-o ciocârlie cântă-o arie de dor.

catren de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu este atât de rapid precum este calomnia. Nimic nu se propagă mai uşor decât aceasta. Nimic nu este mai curând crezut şi nimic nu circulă pe o arie mai întinsă decât acuzele calomnioase.

citat celebru din Cicero
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slavă Domnului, opera mea (La finta giardiniera) a văzut ieri, 13, scena şi a reuşit atât de bine, încât mi-e imposibil să-ţi descriu gălăgia ce s-a produs... după fiecare arie a urmat necontenit o explozie înspăimântătoare de aplauze şi strigăte de viva maestro... aplauzele şi tropotele nu încetau decât dacă ariile erau din nou reluate, şi tot aşa mereu.

Wolfgang Amadeus Mozart în scrisoare adresată mamei şi surorii sale (14 ianuarie 1775)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La arie

Femeile purtau demult la secerat de grâu
Broboade sau batiste-n colţ cu ploaie de mărgele,
Cheptar cu pui de borangic, legat cu bete-n brâu,
Catrinţă aleasă şi opinci şi cu nojiţi de piele.

Trudeau pe arşiţă în lan în luna lui cuptor,
Sărate, le curgeau pe frunţi broboane de sudoare,
De sete gura-şi umezeau cu apă din ulcior
La umbra vreunui stog de grâu, adăpostit de soare.

Clădeau din snopi un fel de cruci din grâul secerat
Şi aşteptau momentul sfânt să-nceapă treieratul
Să curgă din batoză-n saci doar aurul curat,
La arie, ca-n furnicar, se aduna tot satul...

Se agitau ca-n iarmaroc bărbaţi, femei, copii,
Batoza vântura de praf, de pleavă şi de paie
Turnând în saci grâul curat cu boabe aurii
Şi duduia asurzitor zvâcnind din măruntaie...

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambient

Stau răzimat
de piatra rece
a unui arc
de triumf inutil.
Porumbeii nu se aud.
Când zboară
formează umbre,
umbre albe.
Fâlfâire de aripi
şi pene.
Un cerşetor
cântă o arie
acompaniat
de un câine
la fel de vagabond.
Peste strada pustie
un parc
plin de copaci
şi bănci
singuratice.

[...] Citeşte tot

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticii literari au interpretat acest text din diferite puncte de vedere, variantele lor explicative acoperind o arie impresionantă. Poetica mea, din acel timp, este cel mai bine şi aproape explicit exprimată într-un alt poem de pe timpul studenţiei mele, intitulat Balada celor trei puncte de vedere, care, încă din titlu, divulgă concepţia pe care o aveam atunci despre versurile baladeşti pe care le scriam.

Ştefan Augustin Doinaş în Precizări asupra poemului Mistreţul cu colţi de argint
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instantaneu de dimineaţă

Duminică 5.59 AM
bocancii îşi molfăie porţia de zăpadă
câinele scrie liniştit jurnalul lui cu cerneală galbenă
eu îmi semăn baba-oarba
pe o arie de Beethoven
ninsoarea acră cu miros de vomă
cade pe străzi cu beţii in taxiuri
venind de la o degustare de vicii
unde diavolul şi a manelizat ispitele
la gura metroului
umil
Isus împarte flyere cu mântuire
fără să-L bage în seamă
trec nemuritoarele în cojile de ou
legate la ochi cu putrefacţia buzunarelor

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsoarea vine de la tainul frugal de vicii sau poetul? Ori betii, care nu mai sunt stari euforice ci betii, [...] | Citeşte tot comentariul

Stă în corzile

vocale şi mişcă o arie protejată
fără să-i lipsească masca
de piatră adusă din frunzele verzi
nu mişcă la orele de solfegii

trage cu echerul locul din spaţiu
unde îşi întinde corzile vocale
suprasolicitate de trăirile intime

melodia unde a plonjat îl duce
pe serpentinele unui pământ oval
bun pentru odihna de la malul mării
unde a întins nisipul stropit cu rom

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul Filip Nacovici, vechilul, toată ziua îşi purta trupul uriaş de la o arie la alta pe buiestraşul lui alb, şi, cum ajungea într-un loc, descăleca şi prindea să răcnească, zbârlindu-şi mustăţile mari, gălbii scuturându-şi pe sus, ameninţătoare, mâna dreaptă împodobită c-un harapnic unsuros. Printre sudălmile lui grozave, pe care le arunca învălmăşit, cu obrazul roş şi cu ochii bulbucaţi, se alegea o vorbă pe care o înmlădia dintrun chip deosebit, cu respect şi grijă: — Cuconaşu! cuconaşu cheltuieşte, cuconaşu păgubeşte.

Mihail Sadoveanu în Venea o moară pe Siret, Capitolul I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panoramă

Plîngea caterina-fanfară
Lugubru în noapte tîrziu...
Şi singur priveam prin ocheane
Pierdut în muzeul pustiu...

Şi-n lumea ocheanelor triste
Mă prinse sinistre gîndiri -
În jurul meu corpuri de ceară,
Cu hîde şi fixe priviri.

Şi-acea caterincă-fanfară
Îmi dete un tremur satanic ;
În racle de sticlă - prinţese
Oftau în dantele, mecanic.

Şi-atunci am fugit plin de groază
Din sumbrul muzeu fioros,
Oraşul dormea în tăcere,
Flaşneta plîngea cavernos.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!