amarat

Grădina mea

În gradină n-am legume
Numai mere, pere, prune
Zece vişini şi un cais
Un gutui şi la un pas
Un cireş posomorât
Şi un piersic amărât
Zmeura s-a cam trecut
Un alun e la-nceput
Smochinul mi s-a uscat
Corcoduşul... l-am uitat.

Nucile n-au nicio vină
Sunt o sută pe tulpină
Coacăze s-au înrosit
Vara este la sfârsit.
Crizantemele aşteapta
Floarea larg să o desfaca
Struguri mari la un cerdac
Mi-amintesc strămoşul dac.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu regăsesc odihna-n lipsa ei

Nu regăsesc odihna-n lipsa ei,
şi toate-mi par ca spinii de sub floare;
pe-oriunde-mi las mişcarea următoare,
îmi intră-n suflet ţepii cei mai grei.

Minutele se-arată-obositoare,
şi orele – şerpi lungi cu clopoţei –
prin patul meu, veninul celui ce-i
mai amărât, îl scot la-naintare.

Şi somnu-acela-n mine simt cum scade,
descoperind ce-i rău şi ce-i caduc,
şi-atinge depărtarea ce mă roade

din depărtări ce vin şi ce se duc,
când zorile se-ntind să mă înnoade
în visul ei pe care îl seduc.

sonet de Ionuţ Popa (2010)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi ochi frumoşi

Am iubit şi eu odată
Doi ochi frumoşi de fată,
Plini de taină şi mister,
Două stele sus pe cer!

Erau fermecători
Ca o grădină cu flori,
Un curcubeu în mii de culori,
Ochii cei nemuritori.

Ce bine mă simţeam
Când alături de mine îi aveam,
Cu vorbe dulci îi dezmierdam,
Ce fericiţi eram.

Dar într-o zi m-au părăsit,
S-au dus şi înapoi n-au mai venit
Şi sufletu mi-i trist şi amărât,
C-am pierdut tot ce-am iubit.

poezie de Vladimir Potlog (7 martie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Do(a)r ţie

ieri, cocoţat pe echinocţiu,
la zero când balanţa s-a oprit,
gândeam la timpul petrecut cu tine
şi fericit şi amărât
de ce-ai putut să faci din mine.

frumoasă, enigmatică, dorită,
când ruşinată, când vulgară,
mi-ai fost amantă, curvă şi iubită.

despovărată de veşminte,
în zori, la prânz, pe înserate,-n noapte,
te-am vrut mereu la pielea goală.

că eşti făţarnică, o lume ştie
şi ninfomană, târfa tuturor,
eu tot te văd şi pudică şi castă
şi-mi este dor de tine poezie...

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă iubeşte nimeni

Nu mă iubeşte nimeni,
Sunt trist şi sufletul mi-i amărât...
Am crezut că mă iubeşti,
Dar tu m-ai părăsit.

Nu mă iubeşte nimeni,
Stau ca într-o închisoare închis
Şi vreau să fug în paradis,
Dar acesta e doar un vis!

Nu mă iubeşte nimeni,
Şi inima mă doare!
De ce? Că nu pot merge.
De ce? Că n-am picioare.

Nu mă iubeşte nimeni,
Numai părinţii şi cei doi fraţi,
Care de la Dumnezeu
Îmi sunt daţi!

[...] Citeşte tot

poezie de Vladimir Potlog (14 decembrie 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singuraticul bătrân

Trăia la margine de sat
bătrânul. Fără baba lui.
La cer băbuţa a plecat,
El a rămas al nimănui.

Doar din cerşit trăia sărmanul.
Se ruşina întinzând mâna.
Dar vroia să prindă anul,
să-i poarte babei săptămâna.

E amărât că lumea trece
fără să-l mai ia în seamă.
De lângă zidul negru, rece,
băbuţa la cer îl cheamă.

Cu ochii pironiţi la cer,
unde sufletul ajunge,
Trupul îngheţat de ger,
nicio babă nu-l mai plânge.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avertisment

De multă vreme ocolesc trecutul,
Din milă faţă de contemporani,
Să nu stârnesc cu mâna mea vulcani,
Mai bine zac între coperţi, ca mutul.

Dar, vai, toţi cei iertaţi îmi sunt duşmani,
Vor sabia, nu vor să fie scutul,
Pe Blaga l-ar ucide iar Răutu
C-o ceată de cosmopoliţi golani.

O, timp păgân în multe ale tale,
Te-ar vinde ei samsarului străin
Cei care poartă două capitale
Pe-acelaşi amărât de buletin.

V-avertizez, sinistre haimanale,
că ori intraţi în pensie, ori vin.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaţă albastră, ceaţă gri

Ceaţă-albastră, ceaţă gri
Vine noaptea, tu nu vi,
Castelul să-l cucereşti,
În sân codru' să-nveleşti.

Amărât, uitat de soare
Şade-un nuc lângă cărare,
În amurg jilav de zi,
Plouă-albastru pe câmpii.

Pe cer, scenă cu actori
Zboară cârduri de cocori,
Săgetând spre miază-zi,
Ceru'-albastru, cerul gri.

Cade noaptea picurată,
Din pârâu aburi s-arată
Frunza geme-n colivie,
Ceaţă-albastră, ceaţă vie.

[...] Citeşte tot

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Explicaţie

Nevasta mea m-a ajutat,
Să fiu poet neînsemnat...
În egoismul ei, mă vrea
Un maimuţoi de mucava,

Docil şi neajutorat,
Bun la prăşit şi la cărat,
Să cred în basmele-i păgâne,
Să mă hrănesc cu ce rămâne,

Să fac ce este indecent,
Să stau eu unde e curent,
Să vreau să fie vina mea,
Când pătimeşte ea ceva...

Şi cu atâtea trebi pe cap,
Mai iau din când în când un hap,
Şi-n stare de anestezie,
Încerc să scriu o poezie...

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sah

Ontologic şi existenţial
Sunt amărât şi banal.
Încerc a înţelege fiecare cuvânt…
Încerc să îmi explic fiece gând…

Ontologic, se pare, că nu exist.
Existenţial, se pare, că nu rezist.

Numai mă lupt. Mă lupt ca un lup.
Spre a trăi, spre a muri…
Ca un om mă înfrupt
Din aceeaşi esenţială substanţă
Recunoscută ca o instanţă…

Principală este, consider, lupta
Şi clipa ce moare dovedindu-şi risipa
Şi jocul de a fi sau a nu fi.

Ontologic şi existenţial este a şti
Şi a înţelege ce poate să dea

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Nincu
Adăugat de Aurora Cretan
Comentează! | Votează! | Copiază!