amarat

Catren premiat de Radio Bucurşti la concursul de epigrame pe rime date. Concursul a avut loc imediat după unul din festivalurile de muzică uşoară, de la Mamaia.

Mohorât învârte-Ovidiu ochi rotunzi ca două discuri.
- Nu fi amărât, magistre, înfruntai cu orice riscuri,
N-auzi colo, la Mamaia, glasurile de solist?...
- Ba le-aud băiete. Tocmai de-aia sunt eu trist.

epigramă de Sergiu Siharu din Epigrame şi epigramişti (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tony: Dacă este adevărat că doctorul Parnassus poate controla minţile oamenilor, atunci de ce nu conduce lumea? Ei? De ce să se mai chinuie cu un amărât de... spectacol ambulant?
Anton: "Spectacol ambulant"? El nu vrea... nu vrea să conducă lumea. El vrea ca lumea să se conducă singură.

replici din filmul artistic Dr. Parnassus
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. Wilson: Nu am copii, căsnicia mea merge prost... nu am decât două lucruri care îmi merg bine: meseria asta şi prietenia asta idioată şi defectă, şi ţie nu-ţi pasă de nici unul dintre ele îndeajuns încât să ţii un discurs amarât.
Dr. House: Ba ţin la ele... dacă aş putea să o iau de la capăt...
Dr. Wilson:... ai proceda exact la fel.

replici din filmul serial Dr. House
Adăugat de Ioana Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă poetul ar protesta în stradă, el s-ar aduna într-un cerc literar alături de alţi poeţi şi erudiţi şi ar încropi o scriere inspirată direct din zbuciumul colectiv, în care oricum el nu s-ar regăsi niciodată. Filtrele sale sunt multiple. Protestul lui e artă, precum protestul unui amărât nervos de la ţară, ar putea fi pălinca, iar a cuiva care urlă- este nebunia de a trece la animal. Orice emoţie acordată la impulsivitate este daună spiritului.

Dharma K. Tchobansky în Rupte din Seu, Arta răzvrătirii (2016)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost, n-a fost, unii zic c-a fost. Într-o colibă, la malul mării, trăia bătrânul Cadâr. Era un bătrân de treabă, dar veşnic amărât. Şi cum să nu fie, dacă baba îi murise şi nu-i lăsase urmaşi? Cadâr era tot mai gârbov şi, pe seară, când se aşeza cu picioarele încrucişate sub el, nu avea pe nimeni să-l ajute să se scoale, sprijinindu-l de subsuori. Greu îi venea lui Cadâr să se ridice de jos şi trist îşi fuma luleaua, privind jocul valurilor.

citat clasic din povestirea Povestea fericirii de Vladimir Colin (1958)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nerva (deschide frigiderul): Deşertăciunea deşertăciunii... Totul este deşertăciune... Iar bogăţia este o scurtă iluzie deşartă... Totul se topeşte şi alunecă în neant... Lichidele nu mai au formă proprie, deci curg... Şi nu e vina mea... Nu eu am inventat stările de agregare ale materiei. Într-o economie solidă ca a noastră, lichidităţile se evaporă. Trec imediat în stare gazoasă... Banii devin sublimi, deci sublimează... Şi acum să vedeţi, comedia erorilor! Când statul câştigă, toată lumea are de pierdut... Populus pierde banii la poker, Guţă îşi pierde capitalul circulant, partidul pierde un militant de nădejde, iar domnul Poporan pierde mult din inepuizabilul său capital electoral... Acesta e capitalismul cu faţă umană... (Trist). Dar ce pot să fac eu, un amărât de funcţionar public, într-o asemenea dilemă istorică? Lozul cel mare mi-a scăpat! Eu l-am tras, dar mi l-a subtilizat tânărul acesta fără minte. Noua generaţie a luat caimacul... Mie nu-mi rămâne decât aureola de bărbat incoruptibil! Şi o plasă cu roşii... Vedeţi câtă inechitate există în ţară? În zadar, atâţia oameni şi-au jertfit viaţa pe baricade! Ce pot eu să fac? Nimic! Trebuie să mă mulţumesc cu nişte legume, donate de un simpatizant al partidului, în Piaţa Obor! (Cu invidie). În timp ce alţii se scaldă în numerar... Câtă ipocrizie! Şi mai au tupeul să afirme că revoluţia a creat şanse egale pentru fiecare... (Se aud bătăi timide în uşă) Câtă ipocrizie!

replică din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Procuror.ro

Mă adresez cu cinste la onor,
Al dumnevoastră, eu-l subsemnat,
Ca-n înalta funcţie, de prim şi procuror,
Să constataţi cât sunt de vătămat.

Mi s-a furat tot ce-am avut mai bun,
Prin muncă agonisite, bunuri toate,
Fără să ştiu că-i doar armă, un tun;
O şmecherie... trasă cu temeritate.

Ştiu şi tunar, ce s-a destăinuit
-Beat de licorile ce-odată aveam-
Şi din vecini, prieteni, ce-au zărit, privit
Şi lumea nepăsândă de la geam!

Am fugit spre dreptate, s-o câştig
Şi poliţistul mi-a promis s-o am;
"Părtaş sensibil, el, ce din covrig
Trăieşte amărât... E bine că reclam!".

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!