Poezii despre adevăr, pagina 2
Sonetul 105
Nu, dragostea nu-mi e idolatrie,
Cel ce mi-e drag nu-i idol nicidecum,
La fel mi-e cântecul și-i dat să fie
Doar unuia-nchinat, oricând, oricum!
Iubirea-i blândă azi și mâine-i blândă
Mereu statornică-i lumina ei,
De-aceea versul cântecul și-l cântă
Și pune, doar pe-un singur gând, temei.
Frumos, blândețe, adevăr rezumă,
Frumos, blândețe, adevăr, spun tot.
Cuvinte trei, ce timpul mi-l consumă,
Cu altele să le mai schimb nu pot.
Frumos, blândețe, adevăr, răzlețe,
Un singur loc să-l umple or să-nvețe.
sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Madame
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre lumină
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre schimbare
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cred
Cred în cinste și credință,
în adevăr, nu în minciună.
Asta e a mea voință
până mă transform în humă.
Adevărul despre lume,
despre cine-am fost și sunt,
Rămâne credința-n mine
că raiul e pe pământ.
Credință, cinste, adevăr,
în noi să sălășluiască.
Doar ele pot, într-adevăr
pe toți să ne definească.
poezie de Dumitru Delcă (15 iulie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre adevăr, poezii despre adevăr și minciună, poezii despre religie, poezii despre rai sau poezii despre minciună
Spre Absolut
Letargica goană după valsul morții
Se sfârșește într-un amar de nesomn,
Străpuns de paradisul de cuvinte
Și de taine poetice,
Inexplicabil de concave și indisolubile.
Gratitudinea ochiului, setos de adevăr,
Cerne sofisticata mea viață,
Căzută în naufragiul marilor iluzii.
Astfel re-naște pauza dulcelui sens
Dinspre mirificul cutremur de adevăr spre Absolut.
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre vals, poezii despre ochi, poezii despre moarte, poezii despre dans, poezii despre cuvinte sau poezii despre cutremure
Transformări
Totul este o transformare perfectă
între viață iubire și moarte
ca un fir de păr căzut
în textura cearșafului nupțial
dansând șerpește pe pieptul bărbatului
apetisanta amantă
aparanțele devin focare de adevăr
fluidizate în spectre de lumini
și-n respirația trupului nedormit
pentru o neașteptată naștere
de tranformare între adevăr
iubire moarte și viată.
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre perfecțiune, poezii despre naștere, poezii despre devenire sau poezii despre bărbați
Întoarcere
Aș fugi numai de toamnă...
Evadarea din mine
Ar fi numai jumătate de adevăr...
M-aș desprinde ca frunzele
Și m-aș legăna la orice
Adiere de vânt...
Așa că încep să gândesc
La mare, la val, la port...
Mi-aș căuta ancora
În orice anotimp nefiresc
Și m-aș întoarce în toamnă
Pentru cealaltă parte de adevăr,
Întru început veșnic...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre vânt, poezii despre toamnă, poezii despre frunze sau poezii despre anotimpuri
Din când în când îmi fac loc în inimă
pentru încă un adevăr
îl pipăi
îl gust
îl mestec cu grijă
până înțeleg
că în fibrele lui puternice
se ascund vieți
multe vieți trecute prin sabie
atunci îngenunchez plângând
că lucrurile pe care încep să le înțeleg
se contopesc cu mine
la marginea unei clipe
când percepția e clară
sub prăbușirea atâtor ziduri
îmi găsesc libertatea
aud trosnind
lemnul dulcelui adevăr
în flacăra inimii mele
Isuse
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre libertate, poezii despre lemn sau poezii despre foc
Cruntul adevăr
Suprapuse peste/în grădină măr
Ridicate peste/cruntul adevăr
Cântece de gaie/colo sus în pom
Sfârâie_n tigaie/lupul contra om...
Se-aud în surdină/mâțele torcând
Noaptea Luna plina/astăzi ca nicicând
Ce se luptă-n taină/motanii flămânzi
Păsărici in haină/așa zișii blânzi...
Trag spre ele totul/nimic nu le scapă
Lupul pune botul/chiar intrat la apă
E-o devălmășie/cred că chiar mai mult
Plânsuri de soție/stau de-o parte,-ascult...
Se repetă peste/în grădină măr
Știu că nu mai este/pic de adevăr
Gaia cântă iară/colo sus în pom
Joi e primăvară/însă nu e om!...
poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pisici, poezii despre vestimentație, poezii despre soție, poezii despre primăvară, poezii despre plâns sau poezii despre noapte
Rondelul procurorului
Treziți sunt astăzi cercetașii,
Din adevăr ei s-au desprins,
Să prindă-n focul azi nestins
Hoția ce-a mânjit făptașii.
Că drepți ei fi-vor, ca ostașii
Peste dreptatea de neînvins,
Treziți sunt astăzi cercetașii
Din adevăr ei s-au desprins.
Că pildă stau înaintașii
Prin adevărul necuprins,
Ce au strivit pe câți au prins
Și-a-npuținat la timp borfașii.
Treziți sunt astăzi cercetașii.
rondel de Constantin Enescu din Amprentele Sufletului, nr. 4/2015 (10 mai 2015)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre procurori, poezii despre dreptate, poezii despre cercetași sau poezii despre armată
Adevăr și minciună
Demult, în Antichitate,
Circula o vorbă dragă,
"În vin este adevărul",
Fiindcă limba ți-o dezleagă.
Totuși, mie mi se pare
Că-i o chestie ciudată,
Că un adevăr te doare,
Dar minciuna, niciodată.
Oare cum o fi mai bine,
Cine ar putea să spună,
Să rostim doar adevărul
Sau mai merge și-o minciună?
Însă cred că nu e cazul
De-așa mare tevatură,
Rezolvarea este simplă,
Să bem vin, dar... cu măsură.
poezie de Octavian Cocoș (24 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre antichitate
Când îngerii vorbesc
Privesc pe cerul putred și zâmbesc,
Când îngeri despre tine îmi vorbesc.
E noaptea iar o cumpănă-a fântânii
Și-mi poposesc în gânduri toți bătrânii.
Aici vă am istorie și pace,
Poem de stele, baldachin de vis,
Mă-mpodobesc cu toamne prinse-n arce
De Univers, de flori, de Paradis...
Aici, deodată, altă lume este,
Solemn se-nalță candid adevăr,
Aici este o lume de poveste,
Celula unui simplu adevăr.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre zâmbet, poezii despre vorbire, poezii despre visare, poezii despre stele sau poezii despre pace