adera

Evaluare

Erau chipuri patetice
care au dispărut
în degringoladă
cine să mai epateze
la tablă sau interviu
la audit sau la catedră
când tot mai puţini
aderă la valori
când puţini iniţiază
plusvaloare
şi rariştea creşte
şi multe-s latente
şi prea multe
dau în lehamite
acum e nevoie
de iniţiativă
motivaţie şi acţiune.

poezie de David Boia (20 mai 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leslie: Bună, Sheldon.
Sheldon (înspăimântat): Leslie Winkle!
Leslie: Da, Leslie Winkle! Răspunsul la întrebarea "Cine l-a făcut pe Sheldon Cooper să plângă ca o fetiţă?"
Sheldon: Da! Ei bine, sunt o rocă polimerizată, iar tu un adeziv anorganic aşa că orice proiectil verbal ai arunca în direcţia mea, ricoşează din mine, se întoarce la traiectoria iniţială şi aderă la tine.
Leslie (sarcastic): Oooooo... auch.

replici din filmul serial Teoria Big Bangului
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nu este niciodată cu adevărat un fatalist, nici un stoic. Se luptă cu destinul său, adesea cu disperare. Aderă veşnic la excepţii îndrăzneţe de la deciziile judecătoreşti ale zeilor. Fără îndoială, această luptă înlesneşte progresul umanităţii, deoarece îi favorizează pe cei puternici şi curajoşi. De asemenea, înlesneşte frumuseţea, căci oamenii neînsemnaţi încearcă să evadeze dintr-o lume intolerabilă şi lipsită de speranţă creându-şi una proprie, mai fermecătoare.

citat clasic din H.L. Mencken
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul aspirantului la putere

De ce n-aş face şi eu un partid,
Cu care să deschid o nouă eră,
Din care să mă-aleg cu-o carieră,
Chiar dacă unii-ar spune că-i stupid.

Cum viaţa asta-i totuşi efemeră,
Am şanse să profit de noul vid.
De ce n-aş face şi eu un partid,
Şi-apoi, o situaţie prosperă!

Terenul l-am sondat şi nu-i arid.
Platformă am, la care se aderă,
Subvenţii de la stat mi-se oferă,
După putere-am devenit avid!
De ce n-aş face şi eu un partid?

rondel de Virgil Petcu din revista "Rezon", nr. 3 (1990)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgia paradisului e sentimentul că suntem din această lume şi totuşi nu-i aparţinem; că lumea din spiritul nostru nu e identică cu lumea care ne înconjoară; că suntem în mijlocul ei ca nişte rămaşi pe dinafară dintr-o ordine înaltă de existenţă, ce ni se refuză; că din această pricină nu putem adera întru totul la condiţia mizeriei terestre, în care ne simţim exilaţi; şi că, în sfârşit, tot ceea ce în fiinţa noastră rimează în chip tainic cu veşnicia ne împinge la depăşirea modului actual de existenţă şi la cucerirea unui mod superior şi desăvârşit, conceput în antinomie cu cel de acum şi de aici.

Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căsătoriile nu sunt altceva decât nişte afaceri ale politicienilor şi preoţilor, nişte încătuşări la care oamenii aderă de bunăvoie. "Jurăm în faţa ofiţerului de stare civilă credinţă şi dăruire partenerului de viaţă..." - este o insultă adusă iubirii! A aduce iubirea în faţa preoţilor sau a politicienilor este cel mai urât lucru pe care îl poate face cineva; de fapt, este o crimă de neiertat. Iar asemenea legăminte sunt complet stupide: "Suntem de acord să ne căsătorim şi promitem că nu ne vom despărţi şi nu ne vom înşela niciodată." Nu înseamnă prin aceasta că punem legea deasupra iubirii? Legea este doar pentru aceia care nu cunosc ce este iubirea. Legea este pentru cei care sunt orbi, care au uitat limbajul inimii şi trăiesc doar prin comenzile minţii.

Osho în Iubire, Libertate, Solitudine
Adăugat de Adriana Georgiana Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea online a devenit o platformă de lux pentru cei care nu-şi permit luxul de a tăcea şi de a mai aştepta atât cât e nevoie pentru a-şi face opera cunoscută între cei care o doresc într-adevăr. Există un fel de libertinaj dăunător, căci nimeni nu mai verifică autenticitatea, valoarea, dar şi nivelul oricărei propoziţii, atâta vreme cât ea e marcată între ghilimele sau înrămată pe o culoare stridentă. "Mă scuzaţi, nu ştiu", "Da, vă rog, nu!" şi "Ce faci ieri" devin fraze simbol pentru o subcultură la care se aderă cu un singur click, afişându-se apoi în faţă, datorită algoritmilor de selecţie pe cantitate şi nu calitate. Nici nu-i de mirare că multe opere în trecut au aşteptat ani să fie cunoscute. Astăzi ele nici măcar nu mai sunt de dorit, sau în cel mai bun caz, nu pot fi recunoscute, iar dacă sunt recunoscute, trec repede sub simbolul unui fals din autori foarte celebri.

Dharma K. Tchobansky în Rupte din Seu, Lumea fără filtru (2016)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Horoscop zodiacal

Ca să vezi de-ţi merge bine,
Sau, din contră, dai de dracul,
Trebuie să porţi la tine
Totdeauna... Zodiacul.

Că, degeaba mai trăieşti,
Nu-ţi atingi în viaţă scopul,
Dacă nu îţi urmăreşti,
Zi şi noapte,... Horoscopul.

După ce, cu toată verva,
Printre stele umblă creanga,
Ne prezice azi Minerva
Mai ceva ca... Baba Vanga.

Unui soţ, de-i pune,, cornul"
Soaţa lui, aşa a vrut-o,
Fi'ndcă intră Capricornul
În conjuncţie cu Pluto.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpuri

Timpul răceşte inima, iar creierul, inert, se îngheaţă,
Dar clipe de trăire maxime colindă-n minimala viaţă.
Simţiri se pătrund în artere, valsează amorul în nori,
Aderă, muşcând generaţii, văzduhuri cu ochi visători...

Tăcerea îşi creşte bolboane în stări de nămoluri amare,
Iar cerul oftează plictisul, pulsând respiraţii stelare,
Secunda umilă tot strigă, foşnind geana orei cuminţi,
Şi pune inscripţii-n icoane ce dor înţelesuri din sfinţi...

Cutreieră gândul vedenii în vraja pământului udă
Şi vise ca fluviul se scurg în mare, de stele flămândă,
Există un punct ca un munte în starea de iarbă şi cer,
Dar punctul comun se tot duce, năuc, solitar în mister...

Şi sacrul prin lanuri sfinţeşte canoane în a vieţilor cale,
Răsare lumina lui blândă, pe frunţi de iubiri zburătoare.
Iar creşte mareea sedusă, adâncă în negre priviri,
Se dăruie moartea în spirit, eternă geneză de ştiri...

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Petre (5 iulie 2016)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daodejing (fragment)

Marele Drum se pierde:
Acum avem umanitate şi justiţie,
Au apărut prudenţa şi cunoaşterea;
Există cultivarea comportamentului.

Drumul despre care se poate vorbi
Nu este drumul permanent;
Numele care poate fi rostit
Nu este numele permanent.
Lipsite de nume au fost începuturile cerului şi ale pământului;
Atribuirea numelor a fost mama miriadelor de creaturi.

Eu numesc mare ceea ce este indefinibil.
Indefinibilul îl numesc departe.
Departe numesc întoarcere.

Cel care este pururi fără dorinţă
Percepe partea spirituală a acesteia.
Cel care trăieşte permanent în dorinţă
Percepe doar limita acesteia.

[...] Citeşte tot

poezie de Lao Tse
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!