Poezii despre adauga, pagina 2
O clipă de-mbrățișare
O clipă de-mbrățișare
Îmi aduce-n suflet soare
Și-mi adaugă la viață
Ochii tăi de dimineață,
Tandri și plini de lumină,
Trup din icoană divină,
Simt că anii se măresc
De când, floare, te iubesc
Și mai simt ca-mbrățișare
Dorul tău din depărtare
Așadar fii fericită,
Poezia mea iubită!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre poezie
- poezii despre ochi
- poezii despre lumină
- poezii despre icoane
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Patimi sălbatice la pândă
Spune-mi cine-i cel ce nu știe
câtă dragoste mai are
să împartă,
prigonește răbdarea,
nu are nevoie de ea.
În el se rânduiesc patimile
sălbatice la pândă
dincolo de verbe.
Prinde între degete destinul
ca pe un pui de pasăre
pe care-l mângâie,
adaugă zilelor culoarea iubirii,
le umple cu nesfârșire.
Lasă-mă doar să ghiceasc
cuvintele pe care le cauți
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zile, poezii despre verb, poezii despre păsări, poezii despre degete, poezii despre cuvinte, poezii despre culori sau poezii despre adevăr
în ore de cumăpănă
în suflet au rămas urme pe zăpadă
trecători răzleți le mai calcă
ninge și fulgi proaspeți le acoperă
căutându-te acasă
în ore de cumăpănă bolnave
m-am pierdut cu firea de lipsa ta
timpul a înghețat și el în clepsidră
iubirea se sufocă-n așteptare
plânge cu suferința ei în trup
zilele se numără și adaugă
tristețea n-are loc în tăcere
lumea se-ntoarce-n trecut
și se zidește-n viitor
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zăpadă, poezii despre viitor, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe sau poezii despre trecut
Rețeta dezamăgirii
Se ia bucuria mea neîntemeiată
Și se adaugă tăcerea ta
Care a rezistat trei zile,
Se toarnă apă fiartă
După prosteasca ceartă cu vânzătoarea,
Se presară grăunțe de insomnie
Dar cel mai important: să nu întreci măsura,
Se înlătură spuma din privirile neadormite ale trecătorilor,
Se amestecă totul exact
Și se pune la foc scăzut
Chinuirea corpurilor; unul către celălalt,
Apoi se lasă să se răcească
Până la temperatura disperării.
Și mâncarea e gata.
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre temperatură, poezii despre superlative, poezii despre mâncare, poezii despre insomnie, poezii despre foc sau poezii despre corp
Cântec și cuvinte
cântecul își frânge sunetele în surdină
în inima celor care iubesc cu teama
de făpturi închipuite
cuvintele se rup în silabe și adaugă semnificații
împart pe măsuri ritmul
și-l repetă
ușile se deschid
se încarcă în memorie
tot ce trebuie reținut și spus
se-nfășoară-n lumina dătătoare de viață
din care îngerii curg prin aer
și Dumnezeu
rămâne-n interiorul ființei
oglindă a sufletului
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre îngeri, poezii despre sunet, poezii despre ritm sau poezii despre religie
Virgin
Virgin este cuvântul nerostit,
Prin aparențe el își cheamă sensul,
Dar unde e iubire, ca-ntr-un mit,
Regina-și va găsi alesul.
De marmură e marea fără vânt,
Fierbinte soarele topește păsări, maluri,
Poeții vin, adaugă un cuvânt,
Iar noaptea va începe balul.
Eu te voi lua în brațe-ncet, tăcut,
Noi ne vom pierde în ciudate dansuri,
Poate, iubito, pentru asta ne-am născut,
Pendulul morții, să-i oprim balansul.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre virginitate, poezii despre noapte sau poezii despre naștere
Albastru tulburat
într-un albastru tulburat
e tăiată calea migrației spre înalt
umerii se retrag înapoi
secundele nu mai ard
și tot se adaugă lucruri peste lucruri
într-o nestăpânită desime de timp
și tu ești o nevindecare
comprimată pân' la epuizarea
gândului aflat pe linia subțire înainte de haos
ajunge să fiu buimăceala nestrecurată în gol
într-o imensă foame de cuvinte
în spațiul fără aer
unde cuvintele mor
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre spațiu și timp, poezii despre secunde, poezii despre moarte, poezii despre gânduri, poezii despre albastru sau poezii despre aer
Straturi de viață
Fiecare parte a vieților noastre o nouă peliculă de vopsea.
Straturile anterioare sunt astupate, însă nu dispărute.
Unele sunt crăpate și decolorate,
Altele sunt curate, dar uscate.
Pensula timpului nu-și poate niciodată controla toate atingerile.
Abraziunile pot revela straturi mai vechi,
Dar numai ocazional și numai pe mici porțiuni.
Portretistul continuu adaugă
Straturi de viață.
poezie de Kelly Kurt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre portrete sau poezii despre curățenie
Întru
Ochii nu sunt îndeajuns să treacă
întunericul,
mama m-a născut cu ecoul morților
uitat în mine,
fără să-mi spună
că ei
se adaugă la tot ceea ce sunt
și acest infern în care cresc de-a valma
vagi închipuiri
e doar jocul unui gând
întru noapte și lumină.
Oare sufletul,
amalgam de idei
și reacții de sentimente își termină existența
sau o să urce la cer?
Dar... care cer?
Mută i-a rămas memoria.
poezie de Agafia Drăgan (martie 2019)
Adăugat de Agafia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre uitare sau poezii despre mamă
Întru
Ochii nu sunt îndeajuns să treacă
întunericul,
mama m-a născut cu ecoul morților
uitat în mine,
fără să-mi spună
că ei
se adaugă la tot ceea ce sunt
și acest infern în care cresc de-a valma
vagi închipuiri
e doar jocul unui gând
întru noapte și lumină.
Oare sufletul,
amalgam de idei
și reacții de sentimente își termină existența
sau o să urce la cer?
Dar... care cer?
Mută i-a rămas memoria.
poezie de Eugenia Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!