Toate rezultatele despre adaposti, pagina 2
Am trecut în revistă câteva efecte în general pozitive ale "stilului Tozgrec"; dar este de asemenea necesar să-i menționăm și consecințele negative, faptul că reprezintă o pedeapsă severă pentru cea mai mare parte a genului uman, ceea ce explică urcarea procentului de sinucideri, ca și enormele dificultăți pe care toată lumea le încearcă în a nu mai minți sau în a adăposti în suflet angoasa că omniprezentul Tozgrec va veni să dezvăluie fiece faptă rea.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre trecut, citate despre superlative, citate despre suflet sau citate despre minciună
Gimli: Ce fel de armată s-ar adăposti într-un asemenea loc?
Legolas: Una blestemată. Cu mult timp în urmă oamenii munților i-au jurat ultimului rege al Gondorului că vor lupta alături de el. Dar atunci când Gondor a avut nevoie de ajutorul lor, ei au fugit, ascunzându-se în întunericul munților. Astfel, Isildur i-a blestemat ca niciodată să nu-și găsească liniștea până când nu își vor fi îndeplinit promisiunea. Cine îi va trezi acum din amurgul cenușiu, pe oamenii de mult uitați?
replici din filmul artistic Stăpânul inelelor: Întoarcerea regelui, scenariu de Fran Walsh, după J.R.R. Tolkien (1 decembrie 2003)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre întuneric, citate despre timp, citate despre promisiuni, citate despre munți, citate despre monarhie, citate despre armată sau citate despre ajutor
Sonetul mării de foc
Ne asaltează valuri dinspre mare
Și-un vânt ce ține păsările-n loc,
E-o vijelie înfiorătoare
Sub cerul gata-n seară să ia foc.
Privim, îmbrățișați, cum pleacă norii
Să se ascundă-n zările pustii
Și cum furtuna-mpinge călătorii
Spre ceruri ce nu-i pot adăposti.
Se-nvălmășesc nori albi cu nori de ploaie
Și curge-nseninarea-n stropii grei
Ce se aștern, pământul să-l înmoaie
Prin bucuria ce-au adus cu ei.
Întreaga mare e o vâlvătaie
Ce se reflectă-n ochii tăi și-ai mei.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre nori
- poezii despre foc
- poezii despre vânt
- poezii despre seară
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre bucurie
- poezii despre alb
- poezii despre Pământ
Oameni de zăpadă
- Gicuță, ce ne facem frate?
Că, uite, soarele-a ieșit
și-am transpirat de nu se poate!
O fi căldura de sfârșit?
Ce faci acolo, dormi? Răspunde!
Ai tu idee ce va fi?
Că am pleca de-aici, dar unde
ne-am mai putea adăposti?
- Eu, Nelule, nu știu prea multe,
dar pot să-ți spun că m-am gândit,
că nu e nimeni să asculte
durerea unui oropsit.
De-ascultă unul cu căldură
și te ajută dumnealui,
nu te topești? Ia taci din gură
și nu mai spune nimănui!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ger
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tăcere
- poezii despre somn
- poezii despre sfârșit
- poezii despre noroc
- poezii despre gură
- poezii despre durere
Abel Melveny
Am cumpărat toate uneltele cunoscute
Malaxoare, betoniere, semănători, mașini de cosit,
Mori și discuitori și pluguri și combine
Toate au stat în ploaie și sub soare,
Lovite, ruginind și deformându-se
Pentru că nu aveam unde le adăposti
Și nici nu le foloseam.
Către sfârșit, când am înțeles că totul s-a terminat,
Lângă fereastra mea, m-am văzut limpede,
Pe când pulsul îmi devenea mai slab,
Privind una din morile cumpărate
De care nu avusesem nici cea mai mică trebuință,
Cum s-a dovedit ulterior.
O mașinărie faină, cândva proaspăt vopsită
Și gata să-și facă treaba,
Stătea acum cu vopseaua căzută.
M-am văzut ca pe o mașină bună
Pe care Viața nu a folosit-o niciodată
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre superlative, poezii despre puls, poezii despre moarte, poezii despre arat sau poezii despre Soare
Când am vrut să omor visul din vis
(Eu eram Toamna și tot eu eram Iarna)
Obișnuiam a-mi adăposti creștetul
Pe sânul Iernii, clipind cu crengile
Ce-și încordau ghearele,
Spărgând sunete de gheață
Lovind ochii înrăiți de lacrimi, dar
Toamna stătea în mâinile mele,
Frunzele se lipeau precum plăgile
Neinvitate, severe,
Mă mușcau și posedau
Eram crucea lor strâmbă,
Bucuroasă de-a cădea
În Țara Neantului Promis.
Și râdeau între ele,
Le vedeam tot mai galbene și roșii
Amuțeau, mâncând pe săturate
Din ființa mea naivă.
Când am hotărât despărțirea
[...] Citește tot
poezie de Ariana Zburlea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre toamnă, poezii despre iarnă, poezii despre țări, poezii despre trecut, poezii despre timp, poezii despre sunet, poezii despre roșu sau poezii despre promisiuni
Mai era încă o singură cameră, a patra. Toate camerele erau foarte spațioase, pentru a putea adăposti acele vietăți. De cum intrară aici, fără Nero, care rămăsese în camera anterioară, să se cunoască cu alți câini, Lucian privi încăperea cu și mai multă uimire; nu părea deloc o cameră a unui apartament de bloc, ci mai curând, un mic colțișor desprins dintr-o junglă tropicală, mai ales că pereții erau ingenios ascunși de plante, ca și tavanul, acoperit în întregime de același verde vegetal, ce invadase, pare-se, aproape totul. Doar prezența ferestrelor, deși chiar și acelea cât de cât camuflate, mai putea aminti de faptul că te aflai totuși într-o încăpere. Lumina, deși nu provenită doar din exterior (n-ar fi fost deloc suficientă), mai ales că la ora aceea era deja întuneric afară, părea totuși foarte naturală.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre verde, citate despre plante, citate despre ore, citate despre câini, citate despre cunoaștere sau citate despre botanică
Ne vom urî, ne vom ierta și vom uita...
Au trecut anii peste noi, străino...
Și, deși credem că te-am cunoscut,
Azi, realizez c-a fost doar timp pierdut.
"Du-te", tu, fiind, iar eu fiind "vino"...
Au trecut anii, și-au trecut degeaba,
Cu investiții ce nu-și aveau rostul.
Au trecut ani, pe lângă noi frumosul...
Din noi, rămânând doar cocioaba.
Au trecut ani, lăsându-ne pustii
Și vor mai trece și-alții, din păcate...
Vor trece peste răni nevindecate
Și nu ne vom putea adăposti...
Vor trece ani punându-ne în față,
Tot ce a prins, urât, viața din noi...
Vor trece ani, aruncând la gunoi,
Tot ce am investit fără speranță!
[...] Citește tot
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (19 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre prezent, poezii despre iertare, poezii despre frumusețe sau poezii despre depășire
Bună dimineața, Camelia
Pentru ce mi-ai zis pe nume, că se întâmplă să vorbesc mai repede pe limba ta?
Sau pentru că ești foarte mirositoare de parcă cineva a vărsat peste tine paradisul?
Cred că dacă mi-aș lăsa păpușa din mână s-ar adăposti
sub tine ca să n-o fure vântul.
Să nu te sperie copacii că tremură,
ei vestec vântul și nu e interesat de păpuși.
E aducător de nori și ploaie.
Avem nevoie de prospețime, deci spălare...
Mai rămân o vreme.
E tot ce îmi doresc la câte bogății mi-ai dezvăluit;
pun și păpușa lângă tine că s-o fi săturat de când merge pe deasupra pământului
Uite...
Dar câtă prospețime se amestecă cu ierburile și copacii!
Bună dimineața, Camelia!
Ți-am spus pe nume pentru că devii mai înțeleaptă pe clipă ce trece.
Prețul prospețimii mele este înțelepciunea omului de a mă avea împrejurul lui.
Aha! Stai să mă scarpin un pic în frunte ca să pricep cât de prețios e acest lucru.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din WordPress.com (5 mai 2019)
Adăugat de IoanAIonut
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre păpuși, poezii despre vorbire, poezii despre supărare, poezii despre sperieturi sau poezii despre rai
Cu un pas mai aproape de cer
Pământul își ia cu regularitate înapoi
tot ce din trupu-i a fost zămislit:
cocioabe, palate, zgârie nori
și nu în această ordine...
și lutul celor care...
cu mână vrednica le-au ridicat
spre a fi cu un pas...
mai aproape de cer.
Naivă și zadarnică trudă!
Cerul este atât de înșelător!
Undeva... la orizont pare că se unește
cu Pământul.
Acolo, toate visele prind aripi
și pot zbura spre slava împlinirii!
Darnic și rodnic este Pământul
pe care-l strivim făra urmă de resentiment...
cu tot ce ne stă în putere și putință:
piciorul încălțat cu opinci
[...] Citește tot
poezie de Valery Becart
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre generozitate, poezii despre zbor, poezii despre tractoare, poezii despre suflet, poezii despre picioare, poezii despre palate sau Ne poți propune o poezie de dragoste?