accelerat

Perpetuum mobile

În stare de veghe
Îmi caut un alter ego,
Să-i intuiesc menirea,
Să-l împletesc cu binele
Să-l dăruiesc cu iubire,
Cu iubire divină mai presus
Să-i dedic acele versuri
Cu metafore şi idile
Voi căuta, accelerat
Să-mi caut eul propriu
În orice situaţie
Din orice poziţie
Ca să-l fac desăvârşit.
În har şi adevăr.

poezie de David Boia (25 august 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

IARNA...

În noapte luna de pe cer
Ne priveşte cu răceală,
E frig, zăpadă şi mult ger
Dar sunt cuprins de o căldură,
Cum să spun? Aproape ireală.

Dar fiindcă sângele în vene
A prins un puls, accelerat,
Îmi bag capul între perne
Şi mă las de somn furat.

Viselor veniţi la mine
Să mă-nconjuraţi când dorm,
Chipul ce mi-e drag cu mine
Vreau să-mi fie tovarăş de somn

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul

m-a rănit în inimă şi maşinile
rulau indiferent pe străzile albe
femeia blondă, provizoriu
abera despre pier paolo pasolini
şi umberto eco după un extract
de mătrăgună şi ayahuasca
în părţi egale a hotărât să divorţeze
pe culoarul unui tren accelerat
era un delir de alain robbe-grillet
o sinucidere fără bilet de avion
o chemare din depărtare, chemare
şi tangou la ospiciu dărâmat
nebunii umblau liberi şi haotici
purtând cu ei farmecul demenţei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depărtări

Sunt unele depărtări
în stare duplicitară
altele în stare emoţională
existenţe determinante
în spaţiul eternităţii
iniţial ele duc cât colo
în spaţii intergalactice
pe urmă mult mai încolo
încât cresc exponenţial
şi se extind accelerat
aidoma universului
enigmatic privit
prin telescoape performante
de ultimă generaţie
culminând metaforic
cu depărtarea dintre noi
în stare de imponderabilitate
care nu se mai termină
aşa coexistă în forme relative
absolut misterioase

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (3 ianuarie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semafor

Actualmente timpul clipeşte
Periodic în toate nuanţele
Posibile probabile şi imposibile
În vremurile de apoi
Timpul se va comprima
Încât va deveni adimensional
Cel mult va deveni punctiform
În vremurile din urmă
Timpul aşa zis punctiform
Va ieşi accelerat din decor
Va cădea în existentă infimă
Înainte de dispariţie totală
Va curba universul
Făurind arcade de lumini
Ca în final să dispară
Prin forţa împrejurărilor
Cu vreme cu tot
Sucombând în neant.

poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinaţie bizară

aş pleca chiar azi
cu un tren oarecare
spre o destinaţie necunoscută
bagajul mi-ar fi doar
sufletul gol
şi buzunarul plin de iluzii

aş pleca cu fantasma
unui accelerat de noapte
ca un fugar speriat de propria viaţă
spre orizontul unei regăsiri

mi-ar crea senzaţia unei finalităţi
destinul paralel
al liniilor de tren
care par să se întâlnească bizar
într-un punct
ca doi străini
undeva
într-un nesfârşit

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un tren cu speranţe

Plin de vise şi speranţă
Trenul accelerat cu viteză mare
Mai uită uneori să oprească
În staţiile mărunte cu soare!
Crezi că face bine
Dimineaţa să te trezeşti
Şi să-ţi aminteşti
De viaţa în sine:
Un tren cu speranţe,
Plin numai cu dorinţe,
Clipele din trecut fericite,
Trec uneori nevăzute
Şi viaţa rămâne aşa,
La fel de grea.
Totul trece pe lângă tine...
Şi rămâi în acelaşi tren,
Să te mai gândeşti
Pentru ce vrei să trăieşti!

poezie de Eugenia Calancea (9 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laitmotiv

Sigur că n-ai fi zis,
Că-n stare stabilă
Peste umbra luminii
Cad clipele trecute
În clepsidra tăcerii,
Precis că n-ai fi zis
Că-n stare vizibilă
Conştiinţa umană
În formă telurică
Folosită eficient
Saltă plusvaloarea,
Evident că n-ai fi zis
Că poţi mima inocenţa
Dorul împlinit duce-n rai
Ca o structura mintală,
Că poţi zâmbi când suferi
Că poţi străbate universul
Cu viteza unui gând
Că universul se dilată
În mod accelerat

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (20 martie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turnură

Atunci fiecare dorea schimbare
Nu aşa de dragul schimbării
Ei doreau efectiv să fie mai bine
Când a fost trecut pragul decisiv
Ce mai euforie totală
Speranţa crescuse exponenţial
Atinsese cote alarmante
Din neatenţie şi lipsă de vigilenţă
S-au produs busculade
Încât s-a ajuns la dezordine
Care a degenerat în distrugeri
În fiecare loc s-a distrus ceva
Şi nu s-a înlocuit cu nimic
Aşa sau înmulţit golurile
Şi vidul pare că se extinde
Ca un univers ce se disipă
În mod tot mai accelerat.

poezie de David Boia (9 aprilie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai pot

nu mai rezist, vino balsam pentru inimă
te iubesc, te iubesc, te iubesc
seara s-a transformat într-un plânset
fără de culoare e luna şi stelele
şoptesc într-un pahar din care ai băut
te iubesc, te iubesc, te iubesc
plâng, nu vreau nimic, nimic nu cer
ochii au făcut miting cu gaze lacrimogene
te iubesc, te iubesc, te iubesc
o spun de dimineaţă fără să trag aer
într-un accelerat de puls stingher
suspin pe stradă şi-n tramvai
te iubesc, te iubesc, te iubesc
sunt mâhnit şi simt că totul e aprins
inima-mi arde, gura strigă
te iubesc, te iubesc, te iubesc

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!