absenţă

Subconştientul e o absenţă miraculoasă, ca şi Dumnezeu când apare, când izbucneşte, mai exact, e splendoarea unei mâini sau fatalitatea unei porunci care depăşeşte puterea minţii şi a voinţei. Mintea cade în genunchi şi se târăşte, înfricoşată şi supusă şi oarbă.

Ionel Teodoreanu în Romanul ”Lorelei” / Editura Eminuscu / Bucureşti 1970
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acest mit situat la capătul lumii regăseam teoriile filozofilor pe care le însuşisem: în scurta lui viaţă, fiecare om are veşnic de ales între speranţa neobosită şi înţeleapta absenţă a speranţei, între deliciile haosului şi cele ale stabilităţii, între Titan şi Olimpian. Să alegi între ei, sau să reuşeşti într-o zi să-i pui de acord unul cu celălalt.

citat clasic din Marguerite Yourcenar
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrie-mă din nou

rămân în astă seară
în pragul uşii tale
cu colţul meu de casă
în braţe
mormanul de-ndoieli
m-am căutat prin umblet
şi nu-s decât absenţă
prin locurile toate
şi nu mai pot să merg.
am nopţi prin buzunare
şi zvon de drum
pe tălpi
mă iartă de-oboseală
şi scrie-mă din nou

poezie de Iuliana Şerban
Adăugat de Maia Dulcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soldat al recreaţiei mari

îmi lipseşte pagina "x"
din manualul de istorie
nici măcar nu ştiu
despre ce e vorba
o fi tata o fi bunicul
o fi rădăcina aia fatală
din care tot sug
politicienii de profesie
numai dumnezeu ştie
la ora asta la care
vreau să fiu în
recreaţia mare
ca un soldat
instruit pentru absenţă de pace.

poezie de Emil Ifrim
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigarea catalogului similar

Deşi m-am lepădat de tine,
Te mai primesc, visându-ne,
Fără să ştiu de unde vine
Prezenţa-ţi, vindecându-ne.

Pe mine în realitate,
Pe tine doar în visul meu;
Căci mă tratezi cum nu se poate
Mai similar cu Dumnezeu.

Adică mi-eşti, cumva, ca El:
Un vis lipsit de consistenţă,
Pe care-l fac prezent la fel
Ca şi pe tine: în absenţă.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (9 iulie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pronume

Sentiment de iubire pură?
Sau doar absenţă de ură?
Iubire fără cuvinte?
"Ea" nu îl minte?
"El" nu o minte?
"El" şi "ea" devine "noi"!
Orgoliu şi frica
Aruncate la gunoi!
Iubirea îi spală de noroi,
Sunt doar "ei" şi restul de "voi",
"Ele", nu contează pentru "el",
Recunoaste o iubeşte şi nu e tembel,
"Ei" nu contează pentru "ea",
Şi-a ales de pe cer o stea,
Pe care "tu" iubit al "ei"
Să o furi de la zei.

poezie de Iustin Miron (19 octombrie 2016)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legătura formată între noi nu era una care să poată fi ruptă de absenţă, distanţă sau timp. Şi oricât de deosebit, de frumos şi de deştept sau de desăvârşit era el, spre deosebire de mine, era tot atât de implicat ca şi mine în mod ireversibil. Aşa cum eu îi voi aparţine lui pentru totdeauna, tot astfel şi el îmi va aparţine mie pentru totdeauna.

Stephenie Meyer în Lună nouă
Adăugat de Georgi G
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lazăr. El se învăluie în veşmântul mystilor. Se închide într-o stare de absenţă a vieţii, ce este în acelaşi timp o moarte simbolică. Iar Iisus vine atunci când se împliniseră cele trei zile... Se săvârşise o iniţiere în misterii... În cuvintele "Lazăre, vino afară" putem recunoaşte strigătul cu care iniţiatorii-preoţi egipteni îi chemau înapoi în viaţa de toate zilele pe cei care.... se supuneau proceselor, procese ce se desfăşurau izolat de lume. Dar iată că Iisus a dezvăluit taina misteriilor.

Rudolf Steiner în Creştinismul ca fapt mistic şi misteriile Antichităţii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autopsia neantului

Niciodată nu mi-e dor de mine.
Nu-s decât clipa care-şi recunoaşte căderea.
Sunt verbul care nu exprimă
nici fiinţă, nici lucrul.
Uit că mi-am pierdut amintirile,
pietricele pe un biet drum.
Să aplaud ceea ce mă nimiceşte:
vântul, viscolul,
voinţa de-a nu fi nimic?
Ce fosilă se-agită
în plămânii mei?
M-am decis să fac autopsia neantului.
Să fiu abstract mi-e de ajuns
ca să merit
cea mai pură absenţă.

poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur cânt

O singură petală
Îmbracă Universul
O singură vestală
Înaripează versul

O singură chemare
Încearcă pelerinul
O singură-ntâmplare
Întâmpină destinul

O singură privire
Scrutează necuprinsul
O singură-amintire
Păstrează neînvinsul

O singură-nviere
Salvează omenirea
O singură avere
Nu-mpovărează firea

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Liliana Popescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!