a fi nobil

Ce crimă e! Are omul dreptul să-şi smulgă din piept cel mai bun, cel mai nobil şi cel mai frumos sentiment? Cine ştie, poate singurul sentiment care ne justifică existenţa, care reprezintă bogaţia sufletului nostru? Să-l calci în picioare, să-l distrugi, să te lepezi de el? În numele cărei raţiuni? Ca să obţii preţuirea oamenilor? Ce prostie! Să renunţi pentru alţii la tine, să renunţi la ce-i mai important în tine, la propria-ţi fericire?!

Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul
Adăugat de deianira
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arthur: Păcat. Ar fi fost un cavaler de excepţie.
Merlin: Poate că într-o zi va fi.
Arthur: Regulile nu-i vor permite asta. Cavalerii sunt de viţă nobilă. Aşa a fost şi aşa va fi mereu. Aşa e tradiţia... (O vede pe Gwen îndreptându-se spre Gwaine şi se enervează.) Par foarte prietenoşi unul cu celălalt.
Merlin: De ce ţi-ar păsa ţie?
Arthur: Nu îmi pasă... (Acum Gwen râde.) Merită mai mult de atât.
Merlin: Păi... ar trebui să ţintească... mai sus? Vai, am uitat. Nu poate. O fată de condiţia ei... Nu, n-ar putea fi niciodată soţia unui nobil. Astea sunt regulile.
Arthur: Merlin?
Merlin: Taci din gură!
Arthur: Ai ghicit.

replici din filmul serial Merlin
Adăugat de Marin Irina, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plagiat!

Cin' mi-a văzut poemele-n vreo carte,
A înţeles că sunt om serios,
Dar cine le-a citit, de curajos,
A constatat, din versu-mi fabulous,
Că sunt, şi pe deasupra, încă foarte....

Şi nu-mi permit, io care-s consacrat,
La birt recunoscut, în cartier,
De-o lume rafinată şi cu fler,
Să calc pe al meu nobil caracter
Venind, aiurea-n târg, c-un plagiat...

S-o fi-ntâmplat, nu zic, s-or fi lovit,
Vreo frază, vreun catren,-două sau trei,
Căci, muza, când mă prinde în condei
Şi-ajung s-o iau, la rime, pe ulei,
N-am timp să copiez vr'un ramolit...

Aşa că, observaţi, io-s plagiat!
‘nainte chiar să scriu poemu-acel,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metaforele unui nobil veneţian

Douăzeci de oameni traversând un pod,
Într-un sat,
Sunt douăzeci de oameni traversând douăzeci de poduri
În douăzeci de sate
Sau un om
Traversând un singur pod într-un singur sat.

Acesta este un cântec vechi
Care nu-şi va declara sinele...

Douăzeci de oameni traversând un pod,
Într-un sat,
Sunt douăzeci de oameni traversând un pod
Într-un sat.

Acela nu-şi va declara sinele,
Deşi este cert că înseamnă...

Cizmele oamenilor tropăie
Pe lespezile podului.

[...] Citeşte tot

poezie de Wallace Stevens
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aragorn: Odihneşte-te. Aceste graniţe sunt bine păzite.
Boromir: Nu mă pot odihni aici. I-am auzit vocea în mintea mea. Mi-a vorbit despre tatăl meu şi despre decăderea ţinutului Gondor. Mi-a spus, chiar şi acum, Încă mai este o speranţă, dar eu nu o pot vedea. A trecut mult timp de când am mai putut spera. Tatăl meu este un om nobil, dar domnia lui e pe sfârşite şi poporul nostru îşi pierde încrederea. Se aşteaptă ca eu să îndrept lucrurile şi o voi face. Voi readuce gloria ţinutului Gondor. Aragorn, tu l-ai văzut vreodată? Turnul Alb din Ecthelion, strălucind ca o săgeată de perle şi de argint, cu steagurile înălţate în adierea dimineţii. Ai fost vreodată chemat acasă de sunetul clar al trompetelor de argint?
Aragorn: Am văzut Oraşul Alb cu mulţi ani în urmă.
Boromir: Va veni o zi când paşii noştri ne vor călăuzi într-acolo, iar paznicul din turn va anunţa: Prinţii din Gondor s-au întors.

replici din filmul artistic Stăpânul inelelor: Frăţia inelului, scenariu de Fran Walsh, după J.R.R. Tolkien
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satira I

Azi ţara noastră este o ţară-n agonie,
Vedem ce se-ntâmplă chiar şi-n Academie.
E prigonit un geniu, proscris e creatorul
Şi-i ridicat în slavă şi-n funcţii impostorul.

Politica-i o târfă ce trupul ei îşi vinde,
Oricui plăteşte preţul când mijlocu-i cuprinde.
Ne predică morala mojicii, bădăranii,
Şi ne fac legi corupţii, escrocii, şarlatanii.

În Parlament ajuns-a un ghem de rubedenii,
Uniţi prin interese, necinste, mârşăvenii;
E plin azi Parlamentul – ajunşi precum se ştie,
De oameni ce n-avut-au vreodat-o meserie.

Îşi apără corupţii de braţul judecăţii,
Spunând cuvinte goale în numele dreptăţii.
De-un timp clocesc o lege, să dea o amnistie,
Să-şi scoată toţi corupţii ajunşi în puşcărie.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de George Budoi din Pamflete şi satire (10 octombrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele şi căţelul (fabulă)

"Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace,
Cum lupii, urşii, leii şi alte câteva,
Care cred despre sine că preţuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntâmplare:
Şi eu poate sunt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte,
Numai pe noi mândria nu ne mai părăseşte.
Cât pentru mine unul, fieştecine ştie
C-o am de bucurie
Când toată lighioana, măcar şi cea mai proastă,
Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră."
Aşa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.
Căţelul Samurache, ce şedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Şi că nu au mândrie, nici capricii deşarte,

[...] Citeşte tot

fabulă celebră de Grigore Alexandrescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoarecele şi pisica

Un şoarece de neam, şi anume Raton,
Ce fusese crescut sub pat la pension,
Şi care în sfârşit, după un nobil plan,
Petrecea retirat într-un vechi parmazan,
Întâlni într-o zi pe chir Pisicovici,
Cotoi care avea bun nume-ntre pisici.

Cum că domnul Raton îndată s-a gândit
Să o ia la picior, nu e de îndoit.
Dar smeritul cotoi, cu ochii în pământ,
Cu capu-ntre urechi, cu un aer de sfânt,
Începu a striga: "De ce fugi, domnul meu?
Nu cumva îţi fac rău? Nu cumva te gonesc?

Binele şoricesc cât de mult îl doresc
Şi cât îmi eşti de scump, o ştie Dumnezeu!
Cunosc ce răutăţi v-au făcut fraţii mei,
Şi că aveţi cuvânt să vă plângeţi de ei;
Dar nu sunt cum crezi; căci chiar asupra lor
Veneam să vă slujesc, de vreţi un ajutor.

[...] Citeşte tot

fabulă clasică de Grigore Alexandrescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!