Satira I

Azi ţara noastră este o ţară-n agonie,
Vedem ce se-ntâmplă chiar şi-n Academie.
E prigonit un geniu, proscris e creatorul
Şi-i ridicat în slavă şi-n funcţii impostorul.

Politica-i o târfă ce trupul ei îşi vinde,
Oricui plăteşte preţul când mijlocu-i cuprinde.
Ne predică morala mojicii, bădăranii,
Şi ne fac legi corupţii, escrocii, şarlatanii.

În Parlament ajuns-a un ghem de rubedenii,
Uniţi prin interese, necinste, mârşăvenii;
E plin azi Parlamentul – ajunşi precum se ştie,
De oameni ce n-avut-au vreodat-o meserie.

Îşi apără corupţii de braţul judecăţii,
Spunând cuvinte goale în numele dreptăţii.
De-un timp clocesc o lege, să dea o amnistie,
Să-şi scoată toţi corupţii ajunşi în puşcărie.

Să fii corupt nu-i astăzi păcat, ci o virtute;
Reperele morale sunt fi'nţe decăzute
Şi infractori notorii, chiar foşti puşcăriaşi,
Ţin lecţii de morală poporului pălmaş.

Corupţia e-n floare şi chiar e lăudată;
Nu se mai fură astăzi cum se fura odată,
Ascuns de întuneric – aşa fac azi doar blegii –,
Se fură-n miezul zilei, cu acte,-n umbra legii.

Cel ce-i cinstit şi nobil trăieşte-n sărăcie,
Iar omul de valoare-i tratat cu duşmănie.
În viaţă reuşeşte cel ce-are gros şoricul,
Şi-n ţara noastră astăzi domneşte, vai, Nimicul!...

poezie satirică de George Budoi din Pamflete şi satire (10 octombrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Votează! | Copiază!