PELERIN

Fiecare pelerin îşi va pune în picioare acea pereche de încălţări, care i se potriveşte. Iar dacă nu găseşti o pereche pe măsura ta, poate e pentru că încă nu poţi porni, la drumul tău, cu acest adevăr. Sau încă nu este şi adevărul tău. Încă este adevărul altuia.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet călător

Vorbe grele, şoapte-n gând,
meditând suflet plăpând...
să nu dai ce ai mai sfânt,
trecător pe-acest pământ.

Lasă-n urma ta un nume,
pe o stradă, pe-o minune,
pe o carte, pe-o iubire,
asta-i marea amintire
ce rămâne moştenire.

Lasă vise, chiar secrete,
pelerin printre vedete,
peste timp toate să fie
personaje, poezie...

poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pelerin

Un călător la propriu
Spre destinaţie platonică
Pe traseu premonitoriu
Reper stelele şi aştrii
Printre fante de lumină
Ideea de pelerinaj
Persistă în mentalul său
Ca o cometă expresivă
Specifică dorului de ducă
Cu elan de promenadă
Mai departe şi mai sus
În spaţiul plin de taine
Printre galaxii superbe
Propulsat în eternitate
De iubirea fără margini
Din eonul fiinţelor divine.

poezie de David Boia
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rechinul pelerin

Să loveşti cu vâsla o stâncă şi să vezi cum, cu lentoare,
Aceasta se ridică, enormă, din mare...
Mi s-a-întâmplat asta o dată – o dată de prea multe ori, oare?

Nu, nu de prea multe ori, dar de ajuns. Cred c-am avut noroc
Să întâlnesc atunci pe-oceanul biciuit de ploaie monstrul pe care-l evoc,
De mărimea unei camere, cu creierul cât pachetul unor cărţi de joc.

Dezlocuia mai mult decât un volum de apă. M-a atras departe
În trecut cu mii de veacuri – acest concitadin primitiv şi-aparte,
Deviat spre-o ramură a arborelui genealogic neobişnuită peste poate.

După ce-i strecurat în vârtej gunoiul, depunându-se-n adâncimi saline,
Marea rămâne limpede;-într-o străfulgerare m-am văzut pe mine,
Apărând din mâzga tuturor celor care mi-au fost consangvine.

Deci, cine-i monstrul? La acest gând faţa mi-a devenit pală
Pentru câteva clipe,-n vreme dispăreau aripioară după aripioară,
Spada înotătoarei dorsale şi, ultima, coada subţire şi uşoară.

[...] Citeşte tot

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halucinaţie

Falsul echinox tălăzuia pe ape.
Ochiul meu abil îl percepuse,
Din mireasma lui voia să scape
Şi exilul cu mirare începuse.

Falsul echinox era ca luna.
Mâna mea râdea, sbura în jur.
Se lărgeau mirarea şi laguna,
Infinitul apărea mai pur.

Anii treceau, în flanc, îmbătrâniţi.
Genii coborau de pe statui,
Falsul echinox, cu sateliţi,
Rătăcea mereu al nimănui.

- Pelerin nebun, mi te opreşte!
Zis-a infinitul la o vreme.
L-a ucis cu dreapta, voiniceşte
Şi-a tâşnit o salbă de poeme.

poezie celebră de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doruri...

Toate dorurile mele
Numai tu ştii să le asculti
Domn venit de printre stele
Ce inima mi-o săruţi.

Toate gândurile mele
Numai tu ştii să le-asculţi
Vis rebel, blestem de iele
Ce poemul mi-l încânţi.

Toate visurile mele
Numai tu ştii să le cânţi
Domn al inimioarei mele
Mai rămâi cu ochii-ţi blânzi.

Toate versurile mele
Numai ţie ţi le-nchin
Domn al Poeziei mele
Şi al rimei pelerin.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai să fii bătrână

Când ai să fii bătrână şi căruntă
Şi picotind la foc, această carte
S-o iei, să-ţi nălucească de departe
Privirea ta cu umbre dulci, profundă.

În ceas de clară graţie lumească,
Fals sau adânc, atâţia te-adorară,
Dar suflet pelerin şi faţă-amară
Doar unul a fost vrednic să-ţi iubească.

Încovoiată peste-aprinsa vatră,
Trist vei şopti cum a trecut Iubirea
Cum printre stele şi-a ascuns privirea
Şi după steiurile mari de piatră.

poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Maria Banuș
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corabia

Cu înserarea pe spate,
mă duc la mare să mă fac
corabie

ca un pelerin, străbat pe jos câmpiile
şi munţii, trec în genunchi
prin nisipuri ca să-mi îndeplinesc
visul dintotdeauna: să fiu corabie,
să plutesc şi să mă bată furtunile,
să se aşeze soarele în pânzele mele
ca un albatros obosit,
să dănţuiască delfinii în juru-mi.

cu înserarea pe spate
mă apropii de această privire lichidă
a mării
şi nu ştiu, măcar, ce voi face
dacă înecaţii vor ieşi din valuri
şi vor vrea să-i iau pe punte,
ce voi face eu singur,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Duţescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu-i o călugărie dar nici un talcioc. E mai mereu un balans între lăuntrul suav al sufletului şi forfota din pridvorul vârstelor. Relief, sufletul... iar pelinul vieţii ce-mi transformă-n pelerin crezul, îmi dă fiorul 'cela ce transformă viaţa-n cel mai minunat labirint... curios cât de stranie este atingerea unui gând când vrei cu tot dinadinsul să pătrunzi inima unei femei. Şi-ai vrea să n-o descoperi din exterior, mai degrabă să te naşti în interiorul ei ca într-o mama, ca s-o poţi iub.

aforism de Şomandra Sorin
Adăugat de Şomandra Sorin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva "sunt izvor de vindecare", cum a pretins mitropolitul Teofan al Moldovei într-o declaraţie din 08.10.2020, atunci de ce, la pelerinajul din timpul pandemiei de COVID-19, a pus o măicuţă să şteargă racla cu dezinfectant după fiecare pelerin care o săruta? Atunci de ce mai-marii BOR-ului i-au lăsat pe ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, şi pe alţi prelaţi să moară de COVID-19, în ciuda tuturor eforturilor medicilor, şi nu i-au dus să sărute moaştele Sfintei Parascheva, care "sunt izvor de vindecare"?

George Budoi în Religia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (10 octombrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!