Halucinație
Falsul echinox tălăzuia pe ape.
Ochiul meu abil îl percepuse,
Din mireasma lui voia să scape
Și exilul cu mirare începuse.
Falsul echinox era ca luna.
Mâna mea râdea, sbura în jur.
Se lărgeau mirarea și laguna,
Infinitul apărea mai pur.
Anii treceau, în flanc, îmbătrâniți.
Genii coborau de pe statui,
Falsul echinox, cu sateliți,
Rătăcea mereu al nimănui.
- Pelerin nebun, mi te oprește!
Zis-a infinitul la o vreme.
L-a ucis cu dreapta, voinicește
Și-a tâșnit o salbă de poeme.
poezie celebră de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre sculptură
- poezii despre sateliți
- poezii despre promisiuni
- poezii despre poezie
- poezii despre pelerinaj
- poezii despre ochi
- poezii despre nebunie
- poezii despre mâini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.