Gherla, pagina 2

Mă iau de azi de băutură
C-am mai avut de obicei;
Să am mirosul spirt de gură,
Prieteni mulţi, multe idei.

Aşa-m şi locul la tribună;
Pot să vorbesc tot fără şir
Şi de greşesc ţuica-i nebună,
Iar de mă pierd tot nu-i vreun fir.

E mereu rost de veselie
Că orice glumă-i ca o perlă;
Accident... e-o psihopatie
Şi de-i omor tot scapi de gherlă.

Nici de muncit nu e nevoie
Că oricum nimeni nu te ia;
De-i luni, marţi, miercurea, o joie
Şi vinerea-s... tot sâmbăta.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi şi următoarele:

Prin anii duşi, în balta puturoasă
Din necuprinse şesuri, lâng-un sat,
Trăia o broască grasă, de-a râioasă,
C-un neam imens, cum soarta a lăsat...

Pe câmp păşteau cirezi de vaci şi boi
Alături de-alte multe erbivore –
Berbeci şi ţapi, căpriţe, mii de oi,
Plus câini, mistreţi sau alte omnivore

Jupân era un bou ignar, smolit,
O namilă de câteva chintale,
Despotic, hoţoman, cam neşcolit,
Vânat de-un DNA pentru-animale...

Iar cum această poteră câinească
Era pe punctul de-al băga în cofă,
El a decis – ca şef să-l suplinească,
Bizar, broscuţa prinsă-n prima strofă!

Vezi şi următoarele:

<< < Pagina 2 >

Gherla