Facerea Lumii

Popasul pescăruşului

Un pescăruş
în albul zbor
a poposit în visul meu
o noapte
şi-a zămislit iubirea
prin sfânta lui zidire.
S-a întors
spre mare
şi plânge-n mine
noaptea aceea albastră
din facerea lumii
măsură vie
a timpului trecut.
Se aprind lumini fugare
peste doruri regăsite
luna îşi revarsă
razele palide
peste pământ
ochii privesc
depărtarea nesfârşită

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In umbra visului impanzit de tine

Mă întreb
cum va fi cea mai frumoasă noapte

după care tânjesc
de la facerea lumii
pentru care mă deşir
până la capătul pământului
căutând înţelesul unui răsărit de soare

în umbra visului
împânzit de aroma ta
furată o dată cu muşcătura din Rai
în care murmură ca o lacrimă
chemarea însingurării
pentru noaptea
din care adâncurile se vor deschide
cu tine.

poezie de Raluca Oprita
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vertebrele existenţei

dă-mi ora fixă Doamne,
dă-mi o oră exactă să ştiu
cu precizie când plec să mă împerechez
în neant cu duhuri
şi foste destine,

mă împuţinează la trup şi la minte
paşii grăbiţi ai clipei,
apăsarea grea a incertitudinii
îmi tasează
vertebrele existenţei,

aud pulsând inima în tâmple
ca toaca în scoarţa unui copac,
sunt doar o piatră uitată
pe gardul bisericii
tremurând la fiecare bătaie de clopot,

când vreau să zâmbesc soartei
şi iminenţei,

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând răzvrătit

calea aceasta e urcuşul ori coborârea
nu mi-a răspuns nimeni
doar că uneori nu-mi mai aud
gândul prin iarbă foşnind
de parcă n-aş fi crescut încă din pământ
să-l colind

nu m-a întrebat nimeni
ce-aş fi vrut să fiu
la facerea lumii
nor în amurg
pasăre rară
ori
pajişte cu cai tropotind

câteodată sunt piatra ruptă
din prispa de-acasă
câteodată doar un gând răzvrătit
prin cuvânt

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai e vreme,iubite

Risipind nenufari în pirogi arămii,
În iatac solitar se rotesc veşnicii.
E facerea lumii şi e ziua întâi,
Mai e vreme, iubite, mai e vreme, rămâi!

Viscolit de cocoare, mi-e visul stingher,
Prea departe de mine, aproape-i de cer,
Nu-i scăldat în zenit întunericul viu,
Răsăritul nu e trandafir purpuriu.

În tăceri răstigniţi, ne-om întoarce-ntr-o zi,
Ne-om scrie povestea, ziua-a doua va fi,
În iatac solitar s-or roti veşnicii,
Risipind nenufari în pirogi arămii.

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pajiştea fierbinte a tinereţii

ne rostogoleam într-o adiere caldă
pe nişte câmpuri necosite
luminate tandru de o Lună
pe jumătate dezgolită de inhibiţii,
fremăta grâul în spic sub trupurile arzând
descătuşate de zalele întunericului,
şuşotelile nopţii
şi tremurul pământului îl simţeam în artere
pulsând viaţă şi moarte.

în noi se trezeau instinctiv
toate păcatele trupului
de la facerea lumii,
stăteam dezbrăcaţi de conştiinţă
şi de sfială în faţa naturii
şi a lui Dumnezeu,

noaptea părea o pasăre gigantică
planând cosmic
peste câmpurile nesecerate

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rotonda dăruirii

Când o femeie îmbraţişează un bărbat,
Se pierde ce a fost pe ce va fi urmat,
În puterea de a fi,
Facerea lumii, doar într-o secundă,
Se derulează şi inundă,
Hotarele puterii de-a iubi,

Când o femeie îmbrăţişează un bărbat,
Iertarea se coboară din păcat,
Ca binecuvantare,
Lutul curat ia formă-n infinit,
Renaşterea de lumi după sfârşit,
Porneşte galaxia rotitoare,

Picuri de viaţă strălucesc ca rouă,
Celula primordială se divide-n două,
Destinul din pustie-i evadat,
În magma trupului care iubeşte,
Mileniile arzând renasc dumnezeieşte,
Când o femeie-mbrăţişează un bărbat.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mormântul Rakhilei

"A murit şi-a fost înhumată de Iacob
Lângă drum..." Şi niciun nume pe mormânt,
Nimic scris, niciun semn acolo, doar colb.

Noaptea, se vede licărul unei lumini, plăpând,
Şi mai este cupola văruită, alb, cu var,
Şi-o anume paloare purtată de palele de vânt.

La căderea serii mă apropii timid
Şi sărut ţărâna şi varul, uimit, înfiorat şi umil
În faţa acestei pietre funerare, simplă, albă şi rece;
Cel a mai dulce dintre cuvintele lumii! Rakhil!

* Rakhil este echivalentul rusesc al numelui biblic Rahela, soţia patriarhului Iacov ( Facerea, 29).

poezie clasică de Ivan Alexeievici Bunin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispita

Îţi făgăduiesc să te fac mai viu decât ai fost vreodată.
Pentru prima oară îţi vei vedea porii deschizându-se
ca nişte boturi de peşti şi-ţi vei putea asculta
rumoarea sângelui în galerii
şi vei simţi lumina lunecându-ţi pe cornee
ca trena unei rochii; pentru prima oară
vei înregistra înţepătura gravitaţiei
ca un spin în călcâiul tău,
şi omoplaţii te vor durea de imperativul aripilor.
Îţi făgăduiesc să te fac atât de viu, încât
căderea prafului pe mobile să te asurzească,
să-ţi simţi sprâncenele ca pe două răni în formare
şi amintirile tale să-ţi pară că-ncep
de la facerea lumii.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facerea lumii

când a zidit umanitatea
Dumnezeu a început
cu locul copilăriei mele
cu vibraţia luminii din curtea bunicii
cu mirosul de cais ars de pe verandă
cu răcoarea din antreul casei
şi gustul sfânt de brânzoice
rumenite în cuptorul cu vatră

a pilonit la umbra casei
leagănul acela care mă purta până la cer
şi liliacul care încărca aerul
în dimineţile copioase de vară

Dumnezeu şi-a desăvârşit creaţia
în palmele blânde ale bunicii
în rugăciunile ei umile
în înţelepciunea bunicului
şi evlavia privirii sale

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Petru Băeţan din Iluzii în ambalaje de carne (iunie 2011)
Adăugat de georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!