COSTUM

Vivian: Drăguţ costum.
Elle: Şi mie îmi place costumul tău, doar că atunci când mă îmbrac ca o ticăloasă frigidă, încerc să nu par aşa de constipată.

replici din filmul artistic Blonda de la drept
Adăugat de Dana Ţugui
Comentează! | Votează! | Copiază!

cravată

Definiţii la modă - Cravata

Pe de-o parte-i lucru mare
La costum s-o porţi şi-atât
Dar de fapt e nodul care
-ţi stă în gât!

definiţie epigramatică de Gheorghe Gurău (iunie 2007)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărăcuţele la mare

Au venit la mare, singure, cu trenul
Poartă împreună acelaşi costum
A'... mai frumuşică poartă sutienul
Iar slipul îl poartă colega de drum!

epigramă de Gheorghe Gurău (iulie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii cumpără un costum de baie cu o mai mare grijă decât îşi aleg un soţ sau o soţie. Regulile sunt aceleaşi. Trebuie să te uiţi după ceva care te face să te simţi confortabil şi permite loc pentru a creşte.

citat din Erma Bombeck
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elena Udrea, deputată PDL, postează de zor pe blog fotografii în bikini şi se lasă filmată de televiziuni în costum de baie

Ca să ne câştige votul,
Astăzi politrucile,
Ne arată ba chilotul,
Ba ne-arată... bucile.

Când femeia îţi zâmbeşte
Şi-ţi arată tot ce are,
Ori e semn că te doreşte,
Ori e semn de... disperare.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (8 august 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esenţe

când scade nivelul de
ipohondrie
perpendicular cu amurgul diluat
în bazaltul solitudinii
inversul proporţional înmulţit cu
indice Beta din constanţa
deradicalizată prin plesnirea acesteia
de zidul Planck rezultă =
o reacţie solubilă în lumină, dar
autonomă în întunericul personalizabil
indivizibil, pe măsură, ca un costum la comandă –
reacţie denumită – etimologic, dincolo de habar: DOR

eu am o cană!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Max Reede: Tatăl meu? E... un mincinos.
Profesorul: Un mincinos? Nu cred că ai vrut să spui mincinos.
Max Reede: Păi, poartă un costum şi se duce la tribunal unde vorbeşte cu judecătorul.
Profesorul: A, vrei să spui că e avocat.

replici din filmul artistic Mincinosul mincinoşilor
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halloween

Îmi dă prin cap anul acesta
De-aşa scumpete-n prăvălii,
Să-mi iau costum, să le fac festa,
Să-i sperii şi eu pe copii;

Când vor veni de Halloween
S-apar în faţa lor mascat,
Să-i vad cum fug şi nu mai vin,
Trei nopţi să facă pipi-n pat ;

Dar ce costum i-ar îngrozi?!
Copiii azi, fără tromboane,
Mascat în drac, vampir, ce-o fi,
Nu scap pân' nu le dau bomboane,

Ce Baba-cloanţa! Te joci, frate?!
Dracula poartă azi scufiţă (!)
Astea-s poveşti de ei fumate
Din primul an de grădiniţă,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţesa Tiana: (oftând) Aşa-mi trebuie dacă cred în stele căzătoare. Singura cale prin care poţi obţine ceea ce vrei în viaţă este prin multă muncă.
Prinţul Naveen: Multă muncă? De ce... de ce ar avea nevoie o prinţesă să muncească din greu?
Prinţesa Tiana: Poftim?! Dar eu nu sunt prinţesă. Sunt chelneriţă.
Prinţul Naveen: Chelneriţă? Nici nu-i de mirare că sărutul nu a dat rezultate! M-ai minţit!
Prinţesa Tiana: Nu am afirmat niciodată că sunt prinţesă!
Prinţul Naveen: Nu ai afirmat niciodată că eşti chelneriţă! Purtai o coroană pe cap!
Prinţesa Tiana: Era un costum pentru bal, băieţel bogat şi răsfăţat!
Prinţul Naveen: Băieţel răsfăţat?! Ei bine, eu voi râde mai bine pentru că nu sunt bogat deloc!
Prinţesa Tiana: (mirată) Poftim?
Prinţul Naveen: Sunt falit! Ha!

replici din filmul artistic Prinţesa şi broscoiul
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băiatul se numea Bănică, iar căţelul, pentru că fusese prins de două ori cu botul într-o cratiţă, primise porecla Tocănel.
Era în februarie, ninsese o zi şi o noapte - acum zăpezile acopereau geamul până la două palme de marginea de sus a cercevelelor şi ei şedeau în odaie: Bănică în pat, iar Tocănel lângă uşă, vârât într-un ciorap de lână, căruia băiatul îi deşirase laba, transformându-l astfel într-un costum, pe care căţelul îl privea cu mândrie ori de câte ori ieşea afară în aer. Soba frigea - ardeau în ea lemne de brad cu miros de cetină - şi undeva, într-o spărtură a peretului, cânta un greier, parcă bătându-şi joc de vântul care gonea pe sub streşini, răsucind zăpada şi aruncând-o peste coama salcâmilor.
- Tocănel, zise Bănică, ţinând ochii închişi, moleşit de căldură, spune-i ticălosului ăla să tacă!
- Eh, dac-aş şti unde e! făcu Tocănel.

Fănuş Neagu în Târziu când zăpezile sunt albastre
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!