+pamant +roade

Cele şapte bătălii de pe Golgota

Să cânte strunele-ncordate!
Fanfarele să sune greu!
Din piepturile-nflăcărate
a fiilor lui Dumnezeu.

Să crească imnuri ne-ntrerupte,
o slavă fără de hotar
a celor şapte grele lupte
ce-au frânt Infernul pe Clavar!

I. Lanţurile

Era o zi scăldată-n soare.
Pe deal, prin pietre şi butuci,
între ostaşi cu coif şi zale,
treceau trei oameni sub trei cruci.

Trei osândiţi, spre trei morminte.
Dar fiecare c-un destin.
Şi sângele curgea fierbinte,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stare sufletească

Sunt băiat din Romanaţi.
Către poale de Carpaţi.
Inima-mi arde de dor.
O voce-mi spune că mor.
Duşmanii îmi dau ocol.
Geaba 'ncerc ca să mă scol.
Oricât vreau să mă implic
Tot nu pot să mă ridic.
Pornesc cale 'ndelungată
Unde n-am fost niciodată.
Clipesc din ochi şi lacrimi storc.
Ştiu că nu mă mai întorc.
Poate într-altă primăvară
Să mai trec pe la voi iară.
Nu pe jos. Şi nici călare.
Poate sus, din Carul Mare
Voi privi la fiecare,
Poate fără întristare
Ş-atunci de-acolo de sus
Să vă spun ce-aveam de spus.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Rotaru
Adăugat de Ion Rotaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caritatea oferită celor care o merită este precum o sămânţă bună pusă într-un pământ bun, care produce roade îmbelşugate. Pe de altă parte, mila manifestată faţă de cei aflaţi încă sub jugul tiranic al pasiunilor este asemeni sămânţei aşezate într-un pământ arid. Pasiunile acestora înnăbuşă dezvoltarea meritelor lor.

citat din Buddha
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţa se foloseşte de creanga pe care stă pentru a culege roade de sus... necredinţa-şi taie creanga de sub picioare pentru că se simte mai în siguranţă pe pământ.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale de zăpadă

Petale de zăpadă se aştern în cale,
Steluţa lor purtată-i pe aripă de vânt,
Un cerb îşi strigă soarta înnodând vocale
Din toamna ce apune în roade, pe pământ.

Tu dormi în crisalida lacrimilor scurse
La rădăcina florii-nchipuirii,
Doi îngeri în prichiciul luminii ţin ascunse
Bucurii şi doruri din patima iubirii.

Oriunde-ai fi ca-n basme în inimă te port,
Semn de înălţare în clipele visării,
În arc de curcubeu mă-ntind ca un resort
Să panseze trăirea săgeţilor durerii!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nunta de aur

În bruma vieţii iubirea revigorează,
Se reînoieşte în inima care visează,
Vrea să aibă diamante şi virtute,
În ochi să-i crească stelele din munte.

Vrea să fie iubirea, iubirilor senine,
Scrutează cerul vieţii să se simtă bine,
Uimitoare să-i fie sclipirea din albastra zare,
Săgeţile din inimă să-i fie razele de soare.

Dorul prelung să-i răscolească trupul,
Să fie căprioara ce-o aleargă lupul
În dragostea fierbinte şi nimic mai mult,
Toamna să-i aducă roade pe pământ.

Rodul cel mai mare să fie dătătoarea
Nunţii de aur cu toată încântarea,
Inima să fie diamant-virtute,
Să fim împreună condor în vârf de munte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi putrezeşte toamna în gutui...

În cuib de cuc, înc-o singurătate
Şi-a agăţat suspinele-ntr-un cui,
Dospesc tăceri în Căile de lapte
Şi putrezeşte toamna în gutui.

Cad merele devreme pe tăpşane
Şi aş gusta dintr-unul pârguit,
Dar pofta mea de mere ionathane
O-agăţ în cui, căci soiul a pierit.

Se-apleacă prunii-ngreunaţi de roade,
Cu ramuri, atârnând pân' la pământ,
Li-s fructele stătute şi schiloade,
Renglotele-au rămas la mine-n gând.

Nici firul ierbii nu-l mai paşte iada-
Răsare obosit, din loc în loc.
Şi ce săracă ni-i acum livada!
Şi nucile abia de se mai coc.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomul vieţii

L-am simţit cu inima şi trupul,
Mi se părea că noaptea-i urlă lupul,
Că i-ar sfâşia şi ochii şi lumina,
Că s-a născut în lume îi fu vina.

Să fie unic pomul pe pământ?
Să aibă rădăcinile în tină şi-n cuvânt?
Să-i fie pronunţată viaţa de înaintaşi?
Să lase urme sfinte, roade la urmaşi?

Întru iubire pomul lasă fructe
Pentru veşnicii necunoscute,
De-aceea stau cu mâinile întinse
Să-l cuprind cu lacrimi şi cu vise.

Să-l cuprind cu dragostea din noi
Ca pe o carte scrisă doar în doi,
Pe care-ai noştri copiii s-o citească
Şi-n litera luminii ei să crească.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt

Sunt izvoare genuine
În nimicu-mi din ţărână,
Care freamătă în mine
Ca o mare cristalină
Ce reflectă ceru-n sine
Cu splendoarea sa divină.

Sunt ca un stejar în vânt,
Îmi scald frunzele-n lumină
Şi înspre ceruri mă avânt
Ajutat de-o Rădăcină
Ce-I în Cer şi-are să vină
Să mă smulgă din pământ...

Sunt mândru dar nu de mine,
Ci de Cel ce-mi dă valoare
Şi în mâna Lui mă ţine
Ca pe-un pom lângă izvoare
Să fac roade genuine
De Ceresc trăit sub soare.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieţii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acalmie

Tumulgan de emoţii,
Prelingere de reacţii,
Scurgere de informaţii,
Ghişeu de enumeraţii;
Un suflet moare.

Moare, moare, moare;
Coate goale-n ploaie goană
Coacăze şi oase de toamnă,
O vioară şi o doamnă...
scriu scrisoarea de-noaptea afonă.
Cioară oarbă şi soartă agonă
lucioasă, dar putregă
Roade, roagă şi rumegă
Rumeguş al robului de rugină.

Copleşit de palpitaţii
Dezastre şi conflagraţii
Obosit de comparaţii
La căpătâi d'aspiraţii

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Isachi (15 noiembrie 2017)
Adăugat de Octavian Isachi
Comentează! | Votează! | Copiază!