Poezii despre oameni de nimic.., pagina 2
Opriți această frunză
Atunci cand cade frunza pornita sa rastoarne
Intreaga roata a lumii si fiecare pom
O simt ca mi se rupe din sange si din carne
Si mi se face mila de lume si de om.
Si mi se face mila de mine si de tine
Si frunza care cade ma-nebuneste iar
Si apoi de-atatea lacrimi imi e putin mai bine
Si mi se desfrunzeste pe trup un calendar.
Si nu se mai intampla nimic din cele sfinte
Doar frunza care cade in dulce hodoronc
Si nu mai am putere si nu mai am cuvinte
Si fiecare fibra rasuna ca un gong.
Opriti pe creanga frunza, destul cu-atata toamna,
Destul cu-atata ceata si oameni neciteti
Opriti aceasta frunza de foc ce ma condamna
Sa stiu masura scurtei mele vieti.
poezie celebră de Adrian Păunescu din "Manifest pentru mileniul trei", vol II, ed. Eminescu, Bucuresti, 1986
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frunze
- poezii despre toamnă
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre foc
- poezii despre cuvinte
- poezii despre crengi
- poezii despre copaci
- poezii despre calendar
Răstignire
Am strigat oamenilor, "Voi fi crucificat!"
Și ei au spus, "De ce trebuie să fie sângele tău pe capul nostru?"
Și eu am răspuns, "Dacă nu crucificând pe cei altfel decât voi,
Cum veți putea fi ridicați în slavă?"
Și ei m-au ascultat, iar eu am fost răstignit.
Și răstignirea mi-a adus pacea.
Iar când atârnam spânzurat între cer și pământ
Ei au ridicat privirile ca să mă poată vedea
Și-au cunoscut slava pentru întâia oară, pentru că până atunci
Privirile lor nu se mai înălțaseră spre cer niciodată.
Dar, cum stăteau privindu-mă, unul a strigat,
"Ce anume încerci să salvezi?"
Iar altul, "Pentru care cauză te sacrifici pe tine însuți?"
Al treilea a spus,
"Crezi că plătind acest preț vei căpăta gloria-n această lume?"
Apoi al patrulea a spus, " Priviți-l, zâmbește!
Poate fi iertată o astfel de suferință?"
[...] Citește tot
poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre salvare
- poezii despre sacrificiu
- poezii despre noapte
- poezii despre iertare
- poezii despre crucificare
- poezii despre zâmbet
Ascultă
Ascultă. Se-aude un glas.
Se-aude o șoaptă ciudată.
Și poate în piept, un talaz,
începe să bată.
Ascultă. Ori nu-l mai cunoști?
Și totuși e-atât de aproape!
În el e un freamăt de oști,
un murmur de ape.
Ascultă. Ce largi simfonii!
Și parcă... demult... înainte
ți-era cunoscut. Nu-l mai știi!
Ia adu-ți aminte!
... Odată când primul păcat
te-a frânt sub întâia povară...
Atunci ți-a vorbit răspicat
prima oară.
Apoi... ți-amintești?... undeva...
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vorbire, poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre viitor, poezii despre viață, poezii despre umor sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Trăiască România
Dacă ne-nfruntă munții, cu munții ne vom bate
Pentru lumina țării și pentru libertate
Aici ne e cuvântul când îl avem de spus
Decât slujirea țării nimic nu-i mai presus
Jurăm credință luptei, oricât ar fi de grea
Jurăm că pentru țară și viața ne-o vom da
Jurăm să nu ne mintă nici clipa, nici vecia
Trăiască libertatea, trăiască România
Trăiască-n fericire și-n liniște poporul
Trăiască România, trăiască tricolorul.
Dar țara nu se face cu lași, cu apatrizi
Iubirea nu te scuză când ochii îi închizi
Să curățăm tot răul din viața României
Că noi suntem partidul și țara omeniei
Nu creadă hoții muncii că ei sunt mari și tari
Noi suntem patrioții revoluționari
Avem contract pe viață cu visul și cu glia
Trăiască libertatea, trăiască România
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Cenaclul Flacăra
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre România, poezii despre munți, poezii despre muncă, poezii despre dreptate, poezii despre călărie, poezii despre țărani sau poezii despre zgârcenie
Micul vânător
Spunea Mihnea către câine:
- "Tare sunt voios, măi Pik!
Uite-ți dau un os și pâine,
C-am să merg cu tata mâine
Și cu tine merg, măi Pik,
Nu-mi mai trebuie nimic;
Am o pușcă-adevărată,
Am și sac de vânător,
De s-ar face "mâini" odată
Să-mi văd pușca încărcată
Și să văd și eu cum mor
Păsărelele din zbor...
Va muri vreuna oare
Când oi da cu pușca? - Dar
Am să stau să vad cum moare?...
Că eu plâng, mai Pik, și-mi pare
C-am să plâng și-acuma chiar.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Elena Farago
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre moarte, poezii despre minciună, poezii despre tată, poezii despre păsări, poezii despre plâns sau poezii despre vinovăție
Vântul
De fete mari e lunca plină,
Iar vântul, răsfățat copil,
S-apropie tiptil-tiptil
De pe sub fagi, de pe colină.
Și fetele cu drag suspină:
O, Doamne, Doamne, adă-ni-l!
Pe umeri blondele lui plete
Tresar și sar încetinel.
El e frumos și tinerel,
Dar e sfios când e cu fete.
Iar ele râd și râd șirete
Și pe furiș privesc la el.
El umblă ca la el acasă
Și-ascultă fetele ce zic;
Mai rupe-n palme câte-un spic
Și răsfățat apoi își lasă
Pe spate capul și nu-i pasă
De fete și de câmp nimic.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre vânt, poezii despre păr, poezii despre frumusețe, poezii despre virginitate, poezii despre tinerețe, poezii despre superlative sau poezii despre sat
Despre oameni și pești
Straniu, năucitor, o arătare cu cap triunghiular
Și cu o gură ciudată molfăind ciurucurile mării,
Înghițind continuu apa plină de otrava mâlului și-a sării,
Cu sânge, chiar dacă roșu, mai rece decât e un ghețar
Și mut, deși-și duce viața sub a valurilor gălăgioasă oaste;
La fel sunt și-alte forme acvatice ca el, tot un soi de pești
Unele sferice, altele turtite sau lungi, dar toate diavolești,
Fără picioare, insenzitive și, trebuie s-o spun, cumplit de caste.
Alunecoase, pline de oase, umede, holbate panarame,
Ce faceți? Ce fel de viață duceți în apă, ochi sticloși?
Cum vă-nveseliți acolo zilele și nopțile infame?
Cum vă petreceți duminicile? Nu v-ați plictisit, solzoși
Jongleori, să faceți veșnic baie? Mereu presați de foame,
Pândind, ciupind, leorbăind, aventurându-vă sau codindu-vă fricoși!?
[...] Citește tot
poezie de James Henry Leigh Hunt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pești, poezii despre căsătorie, poezii despre soț, poezii despre iubire, poezii despre frică sau poezii despre zoologie
Rugăciunea unui dac
Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viață dătător,
Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nici totdeuna,
Căci unul erau toate și totul era una;
Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată,
Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi
Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?
El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii
Și din noian de ape puteri au dat scânteii,
El zeilor dă suflet și lumii fericire,
El este-al omenimei isvor de mântuire
Sus inimile voastre! Cântare aduceți-i,
El este moartea morții și învierea vieții!
Și el îmi dete ochii să văd lumina zilei,
Și inima-mi împlut-au cu farmecele milei,
În vuietul de vânturi auzit-am a lui mers
Și-n glas purtat de cântec simții duiosu-i viers,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1 septembrie 1879)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre suflet, poezii despre religie sau poezii despre prezent
Umanitate sub escortă
Suntem umanitatea sub escortă,
Mărșăluim îngenunchiați sub cer
Și, vai, pământul nu ne mai suportă
Și ne înghite, ospitalier.
Se crapă-n două piatra canibală,
Ca să mănânce oameni vii, la prânz,
Și, sub cumplita cerului rafală,
Oceanele au izbucnit în plâns.
Și între timp ne-ntemeiem pe ură,
Ne urmărim, ca să ne facem rău,
Venin universal în stare pură
Și fiecare cu aportul său.
Clădim civilizații arogante,
Ca semn că nu ne pasă de nimic,
Și brusc vulcanii o pornesc pe pante
Și orice lider redevine mic.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu (19 mai 2008)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plată, poezii despre îngeri, poezii despre văi, poezii despre vulcani, poezii despre tragedie, poezii despre secunde sau poezii despre sateliți
Manifest pentru sănătatea Pământului
Aproape am ajuns să ne mândrim
Că mai rapid în acest veac se moare,
Că noi ne-mbolnăvim și suferim
De boala bolilor fără scăpare.
Stupizi actori ai tragicului rol,
Mai și avem puterea inumană
De a vorbi despre acestă rană
Ce va lăsa pământul strep și gol.
Noi suntem fiii veacului bolnav,
Noi suntem canceroșii de elită.
Nu ne mai vindecăm cu niciun praf,
Bieți iovi pe o planetă părăsită.
Și mai avem și straniul obicei
De-a spune, și-n piept a ne și bate
Că moartea ne-a făcut averea ei
Vânzând înstrăinata sănătate.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre boală, poezii despre sănătate, poezii despre viteză sau poezii despre urechi