Serioase/triste despre jocul vietii, pagina 2
Nu mi-e teamă de moarte. E riscul pe care ți-l asumi pentru a juca în jocul vieții.
citat clasic din Jean Giraudoux
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre jocuri, citate despre viață, citate despre moarte sau citate despre frică
Viața-i un cântec
Când viața-i o luptă
între bine și rău,
când timpul nu-ți lasă
nimic al tău,
când totul pare-o glumă
în viața ta,
ascultă mereu
de inima ta.
Dacă nu știi
să te ridici când ți-e greu,
în jocul vieții
ai să suferi mereu;
dacă-nainte
nu știi să privești,
încearcă acum
și-ai să reușești.
Destinul te lovește
când nu te-aștepți,
[...] Citește tot
poezie de Mihail Simionescu
Adăugat de Mihail Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre învățătură
- poezii despre umor
- poezii despre timp
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
- poezii despre jocuri
- poezii despre inimă
- poezii despre frumusețe
Jocul vieții este un joc de bumeranguri. Gândurile, faptele și cuvintele noastre se întorc la noi mai devreme sau mai târziu cu o acuratețe uluitoare.
citat din Florence Scovel Shinn
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate de Florence Scovel Shinn despre viață, citate despre gânduri, citate despre cuvinte sau citate de Florence Scovel Shinn despre cuvinte
Gust liniștea
Lumina mi-a înghețat pe trup,
în diminețile când îmi căutam
amintirile...
Azi, am împachetat iluziile
și le-am vârât sub nori,
nu mai vreau să aud zgomotele
unor vise ce mă obosesc...
Deschid pleoapa sufletului
și văd pe retina clipelor cum
nemărginirea ne înnoadă firul vieții.
Dorul îmi învelește tăcerea -
tremur de dragoste.
Încep să simt emoțiile pictate
de visurile unui copil,
pierdut în jocul iubirii,
în apusuri sărutate de îngeri.
Gust liniștea ca pe un nectar
ce se prelinge pe buza nopții
Mi-e cald, mi-e frig, mi-e dor
[...] Citește tot
poezie de Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre lumină
- poezii despre dor
- poezii despre îngeri
- poezii despre tăcere
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre sărut
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nevermore
Ai fost iubirea cea dintâi a vieții mele
La pianul vechi demult nu mai am spor,
Aș desena ceva, dar nu am acuarele,
M-atinge alinarea, când ascult "Nevermore".
Nu mai vreau alcool, la "crack" am renunțat,
Jocul nu m-atrage, ori povești de dor,
Îl ascult pe Freddie, cum cântă cadențat,
Am dat "Bed of Roses" pe dulce "Nevermore".
Când totul este vânt și umbre și-ntuneric,
Iar însuși viitorul îmi pare-a fi-un Mordor,
Ma pregătesc de luptă c-un aer ezoteric,
Și chem în grabă calul, pe ritmuri "Nevermore".
Prea credincios, în faptul serii m-aștepta,
I-am zis: Iubite murg, nu ne va fi ușor,
Să renunțăm acum, când lupta-i tot mai grea?
Și privindu-i ochii, am știut: "Nevermore"!
poezie de Alex Dospian (decembrie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre viitor, poezii despre seară, poezii despre ritm, poezii despre religie, poezii despre prima iubire sau poezii despre pian
Altarul neputinței
Am pornit la drum, cândva, cu doi îngeri laolaltă,
unul palid lăcrima, celălalt râdea de-o înaltă
umbră ce-și purta pedeapsa într-o vreme de război
și trăgând la o povară ca un car cu șapte boi.
Vina este-a cui greșește fără a plăti curând,
o povară-i cât o mie de credințe la un loc
dar ne vom găsi finalul într-un colț, pe un alt rând
și nu vom zâmbi ori plânge pe la porțile de foc.
Visul vieții viitoare este jocul de noroc,
o ruletă ruginită rar trece de primul joc
iar cu fețele de sticlă răstignite pe-un altar
trec suflete prăpădite într-un vid rudimentar.
Luna roșie, pe-o rană, reflectând lumini oculte,
cu pistruii de cristal, ne zâmbește-amețitoare
când copacii zgribuliți stau în spasme să asculte
simfonia dedicată unei raze solitare.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa din Valuri (29 octombrie 2007)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre zâmbet, poezii despre vinovăție sau poezii despre suflet
Nu poți fi poet...
Nu poți fi poet, până nu pândești primele sulițe ale razelor de soare, răsărind din culcușul orizontului, inundând gratuit cărările spiritului omenesc și pe cele ale pământului roditor, ca o sfântă binecuvântare matinală.
Nu poți fi poet, până nu vezi cum crește firul ierbii sub roua dimineții sau deșteptarea ciripitorilor din frunzișurile verzi și crude, purtând cu ele trilurile libertății spre marea cerului primitoare de frumos.
Nu poți fi poet, până nu întâmpini valsul capricios al vântului pe mare, printre miresmele florilor de câmp, pe alei cu trandafiri înfloriți sau lângă perdelele ferestrelor deschise, pentru a invita imunitatea naturii să-ți intre în casă sau să-ți însoțească bucuria întâlnirii, fredonând o melodie.
Nu poți fi poet, până nu asculți cascadele picăturilor de ploaie, căzând peste tăcerea amintirilor sau pe fața omului îndrăgostit, care le-ar gusta la nesfârșit jocul ud, adunat în podul palmelor calde de melancolie sau fericire.
Nu poți fi poet, până nu înțelegi plânsul iedului flămând urcând crestele munților după țâța caprei, până nu rămâi uimit cum îngenunchează stânca sub copitele sprintene ale țapilor furioși sau până nu surprinzi bucuria din privirile drăgăstoase ale copiilor, față de tot ce le este lor drag.
Nu poți fi poet, până nu săruți cu privirea iscoditoare clarul lunii pline, enigmatică în nopțile liniștite de iubire, până nu culegi buchete de stele din simfonia zodiacului ceresc sau până nu guști amprentele sării de pe buzele iubitului, iubitei, ieșit din valurile mării.
Nu poți fi poet, până nu-ți lași amprenta îngerească a trupului tău pe o plapumă de mărgăritare înzăpezite, în joc ca de copii, până nu dai mâna cu cerul de pe crestele munților inhalând aerul rece și curat, plăcut spiritului înălțător și până nu sfidezi ecourile munților lor cu cele ale fericirii tale.
Nu poți fi poet, până nu înfrunți gerul despărțirii de cineva drag și până nu înveți, că toate frământările vieții, bune sau rele sunt daruri necesare șlefuirii tale spirituale, spre liniștirea sufletului împovărat de păcate, cu voie sau fără voie.
Nu poți fi poet, până nu ești cinstit față de semenii tăi, așa cum ai vrea să fie ei față de tine și până nu îi ajuți să își corecteze defectele sau până nu le binecuvântezi altruismul voluntar, în funcție de necesitate și împrejurări.
Nu poți fi poet, până nu iubești, dăruiești sau ești om, în adevăratul sens al cuvântului!
poezie de Valeria Mahok (30 mai 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre flori, poezii despre fericire, poezii despre cadouri sau poezii despre zăpadă
Caracterul jocului de a crea o stare de exceptie si de a diferentia imbraca forma sa cea mai izbitoare in secretul cu care ii place jocului sa se inconjoare. Pana si copii mici isi sporesc incantarea produsa de joaca lor facand din ea un "mic secret". Jocul e "al nostru" nu "al altora". Ceea ce fac acei altii, "din afara" nu ne priveste "pentru moment". Inlauntrul sferei unui joc, legile si uzuatiile vietii obisnuite nu sunt valabile. Noi suntem si procedam "altfel". Aceasta suspendare temporara a vietii obisnuite e complet formata inca din copilarie.
Johan Huizinga în Homo ludens
Adăugat de rAzVaN
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Johan Huizinga despre jocuri, citate despre secrete, citate despre superlative sau citate despre legi
Profesorul Montbaillard îl taxă pe Bogues de reacționar, la care Tozgrec îi replică zicând că orice credință își are reversul ei și că adevărul e contradictoriu: de pildă, e idiot să lauzi progresele unei agriculturi și ale unei medicine care permiseseră o creștere fără precedent a populației mondiale, în vreme ce, cu toată evidența, această creștere dăuna calității vieții individuale. Când Montbaillard pricepu că jocul lui Tozgrec consta pur și simplu în a crea un fel de dialectică și că, spre a-i obține consensul, ar fi trebuit doar să exprime niște opinii ușor negative, era deja prea târziu: regia tehnică îi indică printr-un gest convenit că emisiunea se terminase.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre profesori, citate despre populație, citate despre laudă, citate despre educație, citate despre dialectică, citate despre creștere sau citate despre contradicții
Șah-mat!
A istovit degrabă văpaia rațiunii
Și nimicind splendoarea din clipa de apoi
Îmi lasă-n suflet golul știut numai de unii
Mai bine decât mine... mai bine decât noi...
E ca un joc de șah pe-o tablă incoloră
Noi suntem doar pionii... tu, negru... albul, eu.
Spre nu știu ce final ne adâncim în oră
E negrul tău de vină sau poate albul meu?
Iar somnu-i umbra care ne-aruncă-n jocul rece
Și rând pe rând vom pierde țărâna de sub pași
Căci viața asta știe răbdarea să ne-o sece
Transfigurând vicleană, ultimii ani rămași
Tot căutând scăpare, un univers de umbre
Ni se deschide-ntins pe-al vieții umed pat
Pe care-am adormit cuprinși de jocuri sumbre
În timp ce soarta crudă ne tot șoptea: șah-mat!
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șah, poezii despre negru, poezii despre somn sau poezii despre sfârșit