+george +meniuc

Gauguin

În Hiva Oa, pe ţărmu-i lăut în mirodenii,
Am o colibă-n care vopselile îmi ţin.
Te zămislesc, femeie, dospită din vedenii,
La margine de mare, pe pânza mea de in.

O trudă grea: din purpur, din umbră şi lumină
Să prind întreg fiorul ce îl strecori în mine.
Încinsă doar cu frunze şi în găteli cereşti,
De sub sprâncene negre, tânjesc să mă priveşti.

Nu-i rece armonia din linii drepte, pure?
Şi toate chiar sunt drepte şi pure-n infinit?
De ce bizari sunt munţii şi negurile sure?
A fost cândva în lume ceva desăvârşit?

Genunea şi noianul întinderii de apă
Vor să culeagă stele, în undă să le-ncapă,
Ce-i cremenea banală?
O ţandără-n scântei.
Şi totuşi are farmec asimetria ei.

[...] Citeşte tot

poezie de George Meniuc (1970)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Închid ochii. Vom trece prin stepa
Ocârmuită de regele morţilor.
În depărtarea mahrămilor grele de fir
Scrâşneşte lupul încătuşat.

Unde să mân? Hanul e îngheţat.
Şi sună argintul pe crengi, şi sună colinde,
Şi noi pribegim într-o mare tăcere
Până unde sfârşesc limpezimile.

Ehei! N-aţi rătăcit voi, cai adăpaţi cu rachiu?
Nu-i sania vis şi noaptea nu-i fum?
Clopoţei. Clopoţei. Clopoţei.

Tot vifor, zăpadă, tot crengi închircite pe drum.
Tot râde şfichiul zurliu.
Ce vrăbii zglobii de metal! Ce sunet de chei!

O ciută şovăită umblă pe furiş.
Pădurile sună, aerul sună.

[...] Citeşte tot

poezie de George Meniuc (1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bastonul

Medicii mi-au prescris sa umblu cu bastonul.
Ce-i bastonul? Ca orice bat cu doua capete.
Il invarti si cu un varf arati zenitul, soarele,
Alt varf presupune inghetul, nadirul.
Deal si vale sunt contrarii foarte nostime.
Daca le unesti, te trezesti in pustie.
Ciupercile nu-s toate comestibile.
Daca le amesteci, te doare stomacul.
Lastarii inabusa copacii batrani,
Uitand ca si ei imbatrani-vor intr-o vreme.
Zi si noapte, alb si negru, viata si moarte:
Balanseaza pe sarma, vazute si nevazute.

Cateodata imi strunesc bastonul:
Arata-mi vrajile universale, frate,
Mi-e sete de neul lor...
Mi se pare ca Puskin nu se despartea de el.

poezie de George Meniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!