Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

+frica +de +moarte

Toate rezultatele despre +frica +de +moarte, pagina 2

Woody Allen

David Dobel: Dintotdeauna oamenii sunt nefericiți și le frică de moarte, de bătrânețe și mereu au existat preoți, șamani și, mai nou, psihologi care-ți spun: "Știu că ți-e teamă, dar te pot ajuta. Bineînțeles, o să te coste ceva..." Dar ei nu te pot ajuta, Falk, pentru că viața e așa cum e.

replici din filmul artistic Sfaturi în dragoste, scenariu de (19 septembrie 2003)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLCSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Play It Again Sam Paperback" de Woody Allen este disponibilă pentru comandă online la 61.99 lei.
Mark Twain

Nu mi-e frică de moarte. Am fost mort milioane și milioane de ani înainte de a mă naște și nu am suferit deloc din această cauză.

citat celebru din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Tom Sawyer & Huckleberry Finn" de Mark Twain este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.99- 7.99 lei.

Nu vreau să mor nu pentru că mî-ar fi frică de moarte. Eu sunt de șapte ani prin spitale și pot să vă spun că, odată la Brâncoveanu, în București, am dormit cu un mort în același pat, pentru că nu venea nimeni să-l ia, și chestia nu m-a deranjat, mortul fiind prietenul meu și murise în brațele mele. Știți de ce nu vreau să mor? Eu am o treabă foarte serioasă pe lumea asta și nu vreau să plec de-aici până n-o rezolv.

în romanul Balanța
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Timpul, o execuție lentă

Crește în mine ca un aluat
nu-i bai zic
parcă asist la propria-mi execuție
tristețea măcinată mărunt
îmi intră prin piele

am răbdarea unui castor

cu degetele încărcate de cuvinte
scriu ultimul bilet și
din când în când
dialoghez cu singurătatea

nu
nu mi-e frică de moarte ci
de neputința de a mai fi
ceea ce am fost
simt cum umbra mi se scurge
pe lateralul feței
transformându-mă

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu vă spuneam de multe ori în timpul ceremoniilor focului: Învățați să descifrați ce se întâmplă în fața voastră. Aceste ramuri negre, răsucite, din care eu am făcut focul, priviți ce produc: câtă splendoare reprezintă acest foc! Atunci, de ce vă încăpățânați să vă păstrați toate ramurile moarte în sinea voastră, în loc să le sacrificați, pentru ca ele să se transforme în căldură și lumină? Ah, nu, cuvântul sacrificiu îi face pe oameni să tremure, le este mereu frică că vor pierde ceva. Ei bine, ei nu vor avea nici căldura, nici lumina.

în Ce este un maestru spiritual?
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Omul spre victoria destinului sau" de Omraam Mikhael Aivanhov este disponibilă pentru comandă online la numai 18.90 lei.

Ochi de inel

Să-nveți să mori de la vânt,
să mori cum moare apa
în cristalele încă vibrând
îngropate cu pleoapa.
Cu începutul de moarte, să te deprinzi,
al lumânării de seară
ivind din mâl de oglinzi
pești lungi cu solzi de ceară.
Să înveți cum se moare, să-nveți
mereu un alt chip de-a apune,
frunze, ploi și cetăți,
toate de gropnițe-s bune.
Cum moare mireasma să mori,
geruind pereții de sticlă
subțiri, cu vapori
de singurătate și frică.
Să mori într-un fel
încercat doar de tine,
curgând printr-un ochi de inel.
al logodnei divine...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ochi de inel

Să-nveți să mori de la vânt,
să mori cum moare apa
în cristalele încă vibrând
îngropate cu pleoapa.
Cu începutul de moarte, să te deprinzi,
al lumânării de seară
ivind din mâl de oglinzi
pești lungi cu solzi de ceară.
Să înveți cum se moare, să-nveți
mereu un alt chip de-a apune,
frunze, ploi și cetăți,
toate de gropnițe-s bune.
Cum moare mireasma să mori,
geruind pereții de sticlă
subțiri, cu vapori
de singurătate și frică.
Să mori într-un fel
încercat doar de tine,
curgând printr-un ochi de inel.
al logodnei divine...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copiii care cresc în familii violente prezintă probleme fizice, boli inexplicabile, sunt expuși la accidente în casă și în afara casei, prezintă o dezvoltare fizică mai lentă, au probleme de ordin emoțional și mental (anxietate, sentiment de vină, frica de abandon, izolare, manie, frica de răniri și moarte), probleme de ordin psihologic (neîncredere în sine, depresie), probleme de comportament (agresivitate sau pasivitate la agresiunile celorlalți, bătăi, fuga de acasă, sarcini la vârste mici, mutilare, consum de droguri și alcool) și cel mai adesea mari probleme școlare.

în ziarul Lumina, interviu (10 ianuarie 2009)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ispirescu

Fiul împăratului până să se scoale baba, se apucă de îngropă cada în pivniță. După ce se deșteptă baba și auzi că nescine a venit și vrea să se întâlnească cu dânsa, se duse numaidecât în cămara unde o aștepta fiul împăratului; vezi că acolo voia să vorbească ea cu cei ce veneau la dânsa. Aoleo! era să uit a vă spune că în curtea zmeoaicei era de jur-împrejur pari înfipți în pământ, și în fiecare par câte un cap de om din cei ce îi trăgea ața la moarte și îi împingeau păcatele să-i calce hotarele. Numai unul mai rămăsese fără de cap, și acela striga babei: cap! cap! Nu e vorbă, fiul împăratului o cam băgase pe mânecă de frică, dară îmbărbătat de fata, slujnica babei, își luă inima în dinți zicând: "vei mai căpăta și tu cap la moșii ăi verzi, ori la paștele cailor".

în Poveste țărănească
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Greuceanu" de Petre Ispirescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.44- 28.99 lei.
Petre Ispirescu

A fost odată într-o țară un balaur mare, nevoie de cap. El avea șapte capete, trăia într-o groapă, și se hrănea numai cu oameni. Când ieșea el la mâncare, toată lumea fugea, se închidea în case și sta ascunsă până ce-și potolea foamea cu vreun drumeț pe care îl trăgea ața la moarte. Toți oamenii locului se tânguiau de răutatea și de frica balaurului. Rugăciuni și câte în lună și în soare se făcuseră, ca să scape Dumnezeu pe biata omenire de acest nesățios balaur, dară în deșert. Fel de fel de fermecători fuseră aduși, însă rămaseră rușinați cu vrajele lor cu tot. În cele din urmă, daca văzu împăratul că toate sunt în deșert, hotărî ca să dea pe fiica lui de soție și jumătate împărăția sa acelui voinic, care va scăpa țara de această urgie, și dete în știre la toată lumea hotărârea sa.

în Balaurul cel cu șapte capete
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 2 >


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook