+drumul +in +viata

Ce să vă spun?

Ce să vă spun? Noi ăştia suntem prea comunişti
Ca să mai fim, de soarta ce ne pândeşte, trişti;
Fireşte soarta noastră de inşi supuşi la soarte,
Căci drumul nostru-n viaţă, el, nu cunoaşte moarte.

În spate-mi veşnicia trofeele-şi înalţă,
Nainte-mi viitorul sandalele-şi descalţă
Ce trece Rubiconul, ca să-şi încerce cale
Şi noi nădejdi şi aripi spre ţările astrale.

Se poate pân' la urmă să afle alte astre
Mai priincioase vrerii şi visurilor noastre.
Să afle! Dar iubirea s-o ducă-n orice parte,
Leac pentru jalea vieţii şi cale peste moarte.

poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecouri de pe front (sonet)

ECOURI DE PE FRONT
(sonet războiului armat)

Mai tristă e viaţa în România,
Cu cerul la Răsărit întunecat
De fumul tunurilor ce-au invadat
Pământul Ucrainei, dinspre Rusia.

Cu sânge de eroi a fost îmbibat
Ogorul gliei, când artileria
Lui Putin a cultivat agonia
În război nedrept şi nejustificat.

Pe drumul de lacrimi plecat-au mame
Cu fiii şi bătrânii la hotare,
Spre orizont de pace ducând drame.

Tristeţea e şi mai apăsătoare,
Când invadatori cu planuri infame
Între fraţi zidesc ură şi trădare.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filpoiu din Jurnal de Război/ sonete (24 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecouri de pe Front (sonet conflictului ruso-ucrainian)

ECOURI DE PE FRONT
(sonet conflictului ruso-ucrainian)

Mai tristă e viaţa în România,
Că cerul la Răsărit s-a-ntunecat
De fumul tunurilor, ce-au invadat
Pământul Ucrainei, dinspre Rusia.

Cu sânge de eroi a fost îmbibat
Ogorul gliei, de artileria
Lui Putin, când a adus agonia
Din război nedrept şi nejustificat.

Pe drumul de lacrimi plecat-au mame
Cu fiii şi bătrânii la hotare,
Către un altar de pace ducând drame.

Tristeţea e şi mai apăsătoare,
Când invadatori cu planuri infame,
Între confraţi pun crâncena trădare.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu (24 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă, fiul meu şi primeşte cuvintele mele şi anii vieţii tale se vor înmulţi. Eu te voi învăţa calea înţelepciunii şi te voi purta pe căile dreptăţii. Când vei merge, paşii tăi nu vor şovăi şi, chiar de vei alerga, nu te vei poticni. Ţine cu tărie învăţătura şi nu o părăsi, păzeşte-o căci ea este viaţa ta. Nu apuca pe calea celor fără de lege şi nu păşi pe drumul celor răi. Ocoleşte-o şi nu merge pe ea, treci pe alăturea şi du-te mai departe; căci ei nu dorm până nu făptuiesc rău şi nu-i mai prinde somnul până nu fac pe cineva să cadă. Căci ei se hrănesc din pâine agonisită prin fărădelege şi beau vin dobândit prin asuprire.

Solomon în Pildele lui Solomon, Înlăturarea prilejului spre păcat - 4:10-17
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul de a pătrunde şi de a cunoaşte tainele existenţei m-a muncit toată viaţa. Am căutat cu înfrigurare răspuns la marile întrebări existenţiale: Ce eşti? De unde vii? Unde mergi? Ce este lumea aceasta? A existat vreodată un moment în care nimic nu a fost? De ce există ceva când e mai uşor să nu existe nimic? Am meditat, am studiat, am cercetat, am scris, am şi publicat unele din rezultatele frământărilor mele. Lumina mi-a venit din partea gândirii tomiste, care îmi împăca exigenţele raţionale cu cele ale credinţei creştine. Drumul parcurs a fost lung şi greu. Dar toate eforturile au fost compensate prin bucuria adevărului, "gaudium de veritate", cum spune Sfântul Augustin.

Ioan Miclea în Crâmpeie din povestea vieţii mele
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna mea

TOAMNA MEA

Ascult vântul toamnei, ce-mi bate la uşă,
Prin anotimpul ce ce adoarme-n amurg.
Din frunze croşetez gândului, mănuşă,
Când lacrimile ploii în suflet se scurg.

Se cerne tristeţea-mi ca ploaia-n furtună,
De mila frunzei bătută şi brumată.
Doar vântul îi cântă pe-a ramului strună,
Prohod de adio, din viaţa curmată.

Presimt că toamna mi-aduce gongul morţii,
Când sufletul se scurge într-un vis profund
Şi nu regăsesc drumul vieţii şi-al sorţii,
În primăveri să mai cultiv gândul fecund.

Bruma şi frigul îmi îngheaţă privirea
Şi-adeseori rămâne ideea-n condei.
Iar timpul pecetluieşte amintirea

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă femeii mele

Raţiunea merge desculţă pe drumul de ţară

În căutarea sensului pierdut bunul simţ era

şi el la locul

accidentului Viaţa pe o planetă uitată de Dum

nezeu Marşul trumfător al omului este între

rupt de războaie şi surâsul copiilor Ca orice

animal sălbatic omul vânează pe om Unde să

mă ascund frica mă urmează peste tot Am şi-o

ghilotină pentru orice eventualitate Căpitanul

Rusia cu puşca la ochi mă urmăreşte peste tot

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (6 martie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi port pustiu prin noapte pasul

Îmi port pustiu prin noapte pasul meu
Pe drumul cu pietriş lucind la stele.
S-apleacă peste lume Dumnezeu
Şi stau de vorbă stelele-ntre ele.

Solemn e cerul, minunat mereu!
Pământul doarme-n ceaţă azurie.
De ce mi-e sufletul atât de greu?
Aştept ceva? Păreri de rău să fie?

Păreri de rău? De ce? În van sânt toate!
Şi de la viaţă ce-aş mai aştepta?
Vreau numai linişte şi libertate.
S-adorm adânc, s-adorm, să pot uita!

Dar nu vreau somnul de mormânt să-mi fie!
Să dorm pe veci şi totuşi pieptul meu
Să fie încă plin de vlagă vie
Şi să se-nalţe răsuflînd mereu.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Mihail Lermontov, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă citesc prin tine

mă ascult pe mine
când cad frunze să-mi acopere paşii trecuţi
când banca sufletului în verdele copacilor
ne păstrează şoaptele
soarele este pus la umbră
lacrima-mi umezeşte secundele
tramvaiul mă zgâlţâie iar geamul lui
îmi tremură fruntea a rece
mi-e frig în suflet, haine de iubire nu mai am

nu mai ştiu de-i toamnă sau primăvară
un geam de undeva se uită la mine
din dosul lui mă priveşte, poate viitorul
de unde să mă ia!
trecutul suspină cu mine
babuţa se uită la mine speriată
am şireturile desfăcute a viaţă, nu piedică-mi sunt ele
chiar dacă am dat pentru ele doar doi lei

mă cos la maşina hazardului, vreau linie dreaptă

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (mai 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu, tăcut ca o lacrimă

dovada faptului că am fost
şi încă exist sunt
cele câteva cicatrici de pe trup
şi o urmă de bisturiu pe care
nu mă sfiesc să v-o arat
mai am câteva femei
pe care
le-am uitat definitiv
de fapt nici nu ştiu dacă
le-am iubit
dimineaţa
unele
mă împiedicau să văd răsăritul
altele
se aşezau la masă şi
îndepărtau locurile rămase libere
nu cumva Dumnezeu
să se aşeze între trupurile noastre
până în ziua în care
am coborât în mine şi m-am privit

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume din Dumnezeu tăcut ca o lacrimă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!