+culoarea +rosie

Când sunteţi furioşi sunteţi înconjuraţi de culoarea roşie ca focul, dar un roşu întunecos, murdar, foarte diferit de roşul trandafiriu ce corespunde dragostei.

Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii şi corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În politică avem ciumă roşie, ciumă verde, ciumă portocalie. Dar la o boală atât de gravă, culoarea e fără importanţă.

aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culoarea

ce se aude din ea?
ce se vede din ea?

se aude o muzică roşie.
se vede o canapea roşie roşie.

roşul e culoarea ei preferată.
roşul roşul e şi culoarea mea preferată.

se aude că e femeie.
se vede că nu e virgină.

roşul e culoarea preferată
a roşului roşului. uneori

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine

Cu tine
Suntem doar noi doi,
Sau asta credem noi
Într-o intersecţie.
Din când în când
Privim către semafor,
Culoarea e tot roşie.
Semaforul pare blocat,
Iar capul meu stă aplecat
Peste umărul tău.
Îţi simt pulsul, respiraţia,
Cuvintele nespuse...

E foarte cald
Şi totul a îngheţat...
Semaforul e pe roşu,
Iar eu îmi doresc
Să rămână aşa...

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşu şi alb – rebelii unui mister

fără iubire nu sunt ceea ce sunt
înălţimea zborului
din atingerea trupurilor
trăiesc infinite dorinţe într-atâtea melodii
solfegiul din noapte
iubita mea cu drumurile vii
e greu când eşti departe
se face seară
buzele mele te caută spre partea geamului alb
în patul alb
dintr-o poveste
sărutul
într-o viaţă
tăcerea cuvântului
atinge culoarea roşie a părului tău
ardem împreună îmbrăţişarea
lumânare la chindie
lumină şi şoaptă.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste câteva minute vizitiul opri în faţa unei vilişoare drăguţe, de cărămidă roşie, cu streşinile joase, de la marginea drumului. La o oarecare distanţă, dincolo de o peluză de gazon, se afla o clădire lungă, cu acoperişul de ţiglă cenuşie. În toate celelalte direcţii se întindeau până la marginea zării curbele domoale ale bărăganului, căruia ferigile veştede îi dădeau culoarea bronzului; zarea era întreruptă doar de turlele din Tavistock şi de un grup de case, aflate departe, spre apus – grajdurile Capleton.

Arthur Conan Doyle în Bijuterii poliţiste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor căută ceva, dar dădea numai de dulciuri, de tot soiul; doar nu era să-i dea aşa ceva omului, deşi dulciurile îl reprezentau... În sfârşit, când taxiul oprise la o intersecţie (semaforul arăta culoarea roşie), Nis găsi nişte foiţe mici, dreptunghiulare, cartonate, lucioase, plastifiate. Le scoase, împreună cu o grămadă de bomboane în ambalaje colorate, care se înşirară prin taxi; Adela se aplecă să le strângă, iar Nis îi arătă şoferului cartea de vizită şi copia după legitimaţia lui de la Institut, pe care le găsise printre bomboane.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsări negre

Când gânduri nege te cuprind
Desenează-ţi în pală pomul tinereţii
Fugă-n văzduh păsări negre zburînd
Opreşte-n inimă culoarea rosie a vieţii

Doar gândul pozitiv te poate ajuta
Priveste cerul cât este de înalt
Caută-te în trupul si fiinţa ta
Iesi din tristeţe tu fă un salt

Ridică-ţi umerii cazuţi de grije
Iubeşte viaţa este frumoasă
Din supărare să nu-ţi faci cîrje
Ea într-o zi se rupe si te lasă

Căldura-n suflet simţi cum se revarsă
Si toate is date de la Dumnezeu
Doar el îţi dă nu ţi pune-n traistă
Depăşeşte când ţi-e mai greu

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moşii de vară...

Acum, când dau ciresii- n parg,
Noi aşteptăm,, moşii de vară",
Din lut, caniţele prin suflet,
Pe lângă toartă, salba- şi cară.

Ciresi bătrâni au luat din mac,
Culoarea rosie văpaie,
Aroma lor ne aminteşte,
De cei pierduti şi- a lor odaie.

Gatita- i cofa, străchini pline,
Miroase a orez cu lapte,
A scorţişoară şi vanilie,
Şi- a mentă ce te pierde- n şoapte.

Când vara- si coace rodul ei,
Le dăruim la cei plecati,
Pomene, nu că ar mânca,
Să nu ne ştim indatorati.

[...] Citeşte tot

poezie de Marina Tuturman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminica aplecată

Duminică aplecată într-o parte
se agaţă de mine cu jumătatea sa roşie de sărbătoare.
Cealaltă jumătate înşiră plictiseala
până pe spătarul scaunului,
după ce a ameţit un cuvânt cu buze de fluturi
făcându-l de plumb.

Cu inima căzută sub tălpi
respir un aer fugărit pe geam,
greu ca o piatră istovită de timp.

Pe crengi se înşiră o asurzitoare absenţă,
depărtarea e scăldată în frunze
şi cerul coboară în palme, aproape de gură.

Decupez o margine de oră
din surparea zilei făcând-o solubilă
cu starea mea pală captivă-n albastru
şi ies întreagă, pe uşa larg deschisă
sorbind culoarea frunzelor căzute.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!