+arta++poetica

Salvare

Pentru cei mulţi
Poemul acela era translucid
Numai cei iniţiaţi
În arta poetică puteau descifra
Câteva sensuri de interpretare
Alţi primeau meditaţii de la cei iniţiaţi
Şi aşa rezultau
Variante multiple
Înţelesuri numeroase
Prin care trecea lumina conştiinţei
Lăsând poemul să prindă viaţă
În mintea copiilor
Să se cultive şi să rodească
Aprioric peste ani
Sămânţa compoziţiilor
De certă valoare.

poezie de David Boia (6 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artă de artă

am plecat cu ţigani
sau m-am plecat cu ţigani
la porţile europei
înfipte
în pari câteva capete numai zâmbet
de parcă
am fi în vremea lui hitler sau stalin sau
iliescu de ce nu
poate fi comparat cu cei doi
sau cu ultimii
oameni: bă
sescu, io
hannis şi tot
ce urmează
o linie mo
artă
de
artă?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artă poetică

Ploaia şi
deodată stelele
s-au revărsat în afara cerului,
peste lume.
Unele s-au aşezat
aici în marginea albă a paginii
şi aşteaptă să se nască poemul
în camera tăcută cu pian,
sau pe strada îngustă a vechiului oraş.
Adun câteva sentimente,
le aşez pe hârtie,
modelând cu grijă literele, cuvintele.
Îmi scot din piept inima
şi le încălzesc la flacăra ei.
Întinde mâna,
poţi să o atingi, să o săruţi...
Ai grijă să o aşezi la loc.
Din ea ies visele mele
ca nişte păsări
care fac autostopul

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta

... singurătatea e o artă pură
(în doi e artă absolută)
singurătatea e o artă dură
singurătatea oarbă, surdă, mută

singurătatea-i stare disonantă
singurătatea-i stare cognitivă
singurătatea-i ultima variantă
refugiu ultim, defensivă

dar uneori eşti disonanţă cognitivă
dar rareori eşti pânză albă-n zare
singurătate-pasăre captivă
singurătate- sentiment ce doare...

poezie de Iurie Osoianu (20 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artă poetică

Să cauţi râul ce e timp şi apă,
Să-ţi aminteşti că timpu-i tot un râu,
Să ştii că ne petrecem ca un râu
Şi-al nostru chip se oglindeşte-n apă.

Să simţi că veghea este tot un vis...
Visând că nu visează... şi că moartea,
Ce spaimă aduce-n suflet, este moartea
Din noaptea rece ce se cheamă vis.

Să vezi în zi, în lună, -n an simboluri
De ani şi luni şi trecătoare zile.
Jignirea s-o transformi a ăstor zile
În muzică, în zvonuri şi simboluri.

Să vezi în moarte-un vis, în asfinţit
Un aur trist - aceasta-i Poezia,
săracă, fără moarte. Poezia
Se-ntoarce-n auroră şi-asfinţit.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Jorge Luis Borges
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artă poetică

Mi-am urzit din sunet şi coloare,
Din cuvinte dure, zi de zi,
Turnul versului înalt, în care
Îmi adorm durerea de-a trăi.

Zi de zi şi lună după lună,
Izvorăsc din mine ca din mări
Insule de gânduri, ce adună
Cânturi fremătând peste uitări.

Ani de ani şi clipă după clipă,
Vierme de mătase m-am făcut,
Fluturul simţindu-l, ce-n aripă
O să-mi schimbe braţele de lut...

Dar cum stau cu lampa lângă mine
Şi cum scriu, un singur ţipăt greu
Din odaia-ţi de bolnavă vine-
Şi ce mic, ce gol e visul meu!

poezie celebră de Ion Pillat din Limpezimi (1927)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Copiii creează clipe
cu arta mirării şi uimirii
uitată de noi în arta mascării

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artă poetică

din sunet şi culoare,
din cuvinte,
turnul versului se-nalţă
ca o coloană dorică
izvorând din mări
insule-gânduri
ce-adună cânturi
peste uitări.

m-am făcut nai
şi pasăre m-am făcut
ca-n zbor
să-mi schimb braţele de lut
cu aripile veşniciei
şi visele, vrerile, durerile
să-mi fie curate poverile.

chiar dacă norii tiviţi de apus
zboară cu mine pe sus,
lumina mi-a botezat câmpia,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2 iunie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars poetica moriendi

Ca
să
pot
scrie

O
altă
variantă
a
poemului

Îmi
duc
pistolul

La
tâmplă

Şi
semnez

poezie de Costel Zăgan din Interludiu (iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O artă

Arta de-a pierde se'nvaţă zi de zi.
Sunt lucruri create spre'a se pierde –
Iar pierderea devine un fel de'a fi.

Învaţă sa pierzi mereu ceva: aci –
O cheie, colo – ore'n frunză verde.
Arta de'a pierde se'nvaţă zi de zi.

Învaţă pe'îndelete arta de'a irosi
Locuri, nume, orice se poate pierde,
Căci nu'i nici un dezastru, se poate' încă trăi.

Am pierdut ceasul mamei. Se prăbuşi
Ultima casă din trei câte'am avut.

[...] Citeşte tot

poezie de Elizabeth Bishop  din Geografie III, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!