Toate rezultatele despre +adevarul +se +afla, pagina 2
Acum știu că discreția nu e uneori decât un pretext pentru pasiunile care n-au destulă putere ca să fie scandaloase. Când cineva nu e în stare să ardă, invocă virtutea ca să ascundă adevărul. Dar aceștia nu vor putea iubi niciodată marea ca pe o femeie. Ei nu vor avea nerușinarea de a iubi ce se află la poalele Golgotei și nu vor înțelege de ce a zis Baudelaire că iubirea râde și de infern și de cer.
Octavian Paler în Polemici cordiale (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre râs
- citate despre iubire
- citate despre scandal
- citate despre religie
- citate despre nerușinare
- citate despre iad
- citate despre femei
- citate despre adevăr
- citate despre Charles Baudelaire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
O-nchipuire-i lumea din năluciri și fum!
Un loc pe scenă vrea fiecare să ocupe...
Tu află adevărul din năluciri de cupe:
Că totul pendulează între miraj și scrum!
catren de Omar Khayyam, traducere de Al. Colorian
Adăugat de Cabiaglia Savin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre fum, citate de Omar Khayyam despre fum, poezii despre cenușă, poezii despre adevăr sau citate de Omar Khayyam despre adevăr
Adevărul despre intențiile pe care le are cineva nu se află întrebându-l.
citat celebru din Marcel Proust
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă nu prin dragoste afli adevărul, atunci oricum l-ai afla el nu mai interesează.
citat celebru din Mircea Eliade
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate de Mircea Eliade despre iubire sau citate de Mircea Eliade despre adevăr
Oare înțelepciunea nu strigă ea și priceperea nu-și ridică glasul său? Pe vârfurile cele mai înalte, pe cale, la răspântiile drumurilor stă, pe lângă porți, în împrejurimile cetății, la intrarea porților, strigă tare: "Către voi, oamenilor, se îndreaptă strigătul meu și glasul meu către voi, fii ai oamenilor. Voi, cei simpli, învățați cumințenia și voi, cei nebuni, înțelepțiți-vă! Ascultați, căci voi spune lucruri mărețe și buzele mele se deschid pentru a înălța ceea ce este drept; căci gura mea grăiește adevărul și buzele mele se dezgustă de fărădelege. Toate graiurile gurii mele sunt întru dreptate, în ele nu este nimic sucit și fără rost; toate sunt lămurite pentru cel priceput și drepte pentru cei ce au aflat știința. Luați învățătura mea mai degrabă decât argintul și știința mai mult decât aurul cel mai curat, căci înțelepciunea este mai bună decât pietrele prețioase și nici lucrurile cele mai prețioase nu au valoarea ei. Eu, înțelepciunea, locuiesc împreună cu prevederea și stăpânesc știința și buna-chibzuială. Frica de Dumnezeu este urgisirea răului. Mândria și obrăznicia, calea răutății și gura cea aprigă le urăsc eu. Al meu este sfatul și buna-chibzuială, eu sunt priceperea, a mea este puterea. Prin mine împărățesc împărații și principii rânduiesc dreptatea. Prin mine cârmuiesc dregătorii și mai-marii sunt judecătorii pământului. Eu iubesc pe cei ce mă iubesc și cei ce mă caută mă găsesc. Cu mine este bogăția și mărirea, averea vrednică de cinste și dreptatea. Rodul meu e mai bun decât aurul și decât aurul cel mai curat, și ceea ce vine de la mine este mai de preț decât argintul lămurit. Merg pe calea dreptății, în mijlocul căilor judecății drepte, ca să dau celor ce mă iubesc bogății și să le umplu cămările lor. Domnul m-a zidit la începutul lucrărilor Lui; înainte de lucrările Lui cele mai de demult. Eu am fost din veac întemeiată de la început, înainte de a se fi făcut pământul. Nu era adâncul atunci când am fost născută, nici chiar izvoare încărcate cu apă. Înainte de a fi fost întemeiați munții și înaintea văilor eu am luat ființă. Când încă nu era făcut pământul, nici câmpiile, nici cel dintâi fir de praf din lume, când El a întemeiat cerurile eu eram acolo; când El a tras bolta cerului peste fața adâncului, când a întărit norii sus și izvoarele adâncului curgeau din belșug, când El a pus hotar mării, ca apele să nu mai treacă peste țărmuri și când El a așezat temeliile pământului, atunci eu eram ca un copil mic alături de El, veselindu-mă în fiecare zi și desfătându-mă fără încetare în fața Lui; dezmierdându-mă pe rotundul pământului Lui și găsindu-mi plăcerea printre fiii oamenilor. Și acum, fiilor, ascultați-mă! Fericiți sunt cei ce păzesc căile mele! Ascultați învățătura, ca să ajungeți înțelepți, și nu o lepădați. Fericit este omul care ascultă de mine și veghează în fiecare zi la porțile mele și cel ce străjuiește lângă pragul casei mele! Cel ce mă află, a aflat viața și dobândește har de la Domnul; iar cel ce păcătuiește împotriva mea își păgubește viața lui. Toți cei ce mă urăsc pe mine iubesc moartea".
Solomon în Pildele lui Solomon, Despre adevărata înțelepciune - 8:1-36
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre dreptate
- citate despre înțelepciune
- citate despre învățătură
- citate despre început
- citate despre gură
- citate despre fericire
- citate despre bogăție
- citate despre apă
- citate despre înălțime
Dacă mi-ar demonstra cineva că Hristos Se află în afara adevărului și ar fi real, că adevărul se află în afara lui Hristos, aș prefera să rămân cu Hristos, decât cu adevărul.
citat celebru din Dostoievski
Adăugat de Laura Stifter
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Dostoievski despre adevăr, citate despre creștinism, citate de Dostoievski despre creștinism, citate despre Iisus Hristos sau citate de Dostoievski despre Iisus Hristos
1907
Minciuna stă cu regele la masă...
Doar asta-i cam de multișor poveste:
De când sunt regi, de când minciună este,
Duc laolaltă cea mai bună casă.
O, sunt atâtea de făcut, vezi bine,
De-atâtea griji e-mpresurat un rege!
Atâtea-s de aflat! Și, se-nțelege,
Scutarul lui nu poate fi oricine.
Ce țară fericită, maiestate!...
Se lăfăiește gureșa Minciună.
Că numai Dumnezeu te-a pus cunună
De-nțelepciune și de bunătate
Păstor acestui neam ce sta să piară,
Ce nici nu s-ar mai ști c-a fost, sărmanul,
De nu-și afla sub schiptrul tău limanul,
De nu-ți sta-n mână bulgăre de ceară.
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Vlahuță
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre monarhie, poezii despre muzică, poezii despre minciună, poezii despre sat, poezii despre râs, poezii despre religie, poezii despre palate, poezii despre gură sau poezii despre fericire
Când un discurs firesc zugrăvește o pasiune sau un efect, descoperim și în noi înșine adevărul pe care îl auzim, dar, neștiind că el se află acolo, suntem gata să-l iubim pe cel care ne-a făcut să-l simțim; căci nu dintre-ale lui ni-l împărtășește, ci dintre-ale noastre. Binele pe care ni-l face ne îndeamnă să-l iubim, în afară de faptul că inima este înclinată să-l îndrăgească tocmai pentru această comuniune a înțelegerii.
Blaise Pascal în Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Blaise Pascal despre iubire, citate despre inimă sau citate de Blaise Pascal despre adevăr
Cumpărătorul de suspine
Convoi de robi mânat cu aroganță
trecea greoi ca un talaz în spume.
Toți fără Dumnezeu și fără nume,
fără popor și fără de speranță.
Dar toți nepăsători și puși pe glume...
Cu suflet orb, lipsit de conștiință,
treceau spre târg cântând refrene stranii.
Și-n amăgirea fără de căință,
un singur chip, o singură ființă
avea suspinul tragicei pierzanii.
Era o sclavă cu un chip de ceară,
cu ochi amari, cu fruntea încrețită.
Din cuibul părintesc ademenită,
nu lanțul îi era acum povară,
ci visul ei din anii de fecioară.
Mergând prin colb, ea se vedea acasă,
se revede în dulce amintire,
lucrând la zestrea sfântă de mireasă,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie, poezii despre viață, poezii despre tinerețe, poezii despre libertate, poezii despre comerț, poezii despre visare, poezii despre timp, poezii despre suflet sau poezii despre sfinți
Visul
I
O altă auroră în sufletu-mi lucește,
Rază necunoscută d-a altor lumi ziori;
Ochii mi se deschide, și-n ochii mei zâmbește
Ziua zilelor noastre, vecii netrecători.
Veacurile, viața-mi ca nopți se strecurară,
Ș-încovoiat pe groapa-mi, o văz că s-a deschis
Ș-îmi face loc printr-însa să trec preste hotară -
E poarta veciniciei!... și mă deștept din vis!
Fruntea-mi albită toată către pământ se lasă,
Brațele-mi răzemate toiagul meu apasă;
Iar sufletu-mi se-ntoarce și cată înapoi...
O, zile! sau ce nume vouă vi se cuvine?...
Dar ați trecut! ce trece mai mult el nu mai vine.
Era mai dinainte să vă întreb pe voi.
[...] Citește tot
poezie de Ion Heliade Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre vinovăție, poezii despre foc, poezii despre înțelepciune, poezii despre îngeri, poezii despre șerpi, poezii despre zile sau poezii despre vârstă