Poezii despre a trai sau a exista, pagina 2
* * *
În viața asta,
ai două posibilități:
să fii bun, sau rău,
cale de mijloc nu există,
Sufletul nu are două fețe,
el e alb sau negru...
Eu care am încercat
să combin cele două culori,
știu cât doare, mai ales
că, pe una din cele două,
trebuie să le ascunzi,
și mereu vei trăi
cu teamă, mereu te vei rușina,
la gândul că poți fi descoperit...
Alegeți culoarea ce ți se potrivește
cel mai bine și nu-ncerca
să schimbi nimic,
pentru că n-ai să reușești...
Destinul nostru a fost scris
cu mult înainte de-a ne naște...
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre culori
- poezii despre suflet
- poezii despre schimbare
- poezii despre rușine
- poezii despre posibilitate
- poezii despre negru
- poezii despre naștere
- poezii despre gânduri
Viața nu-i decât un cântec
Îți poți trăi Viața
ca și cum nu există ziua de mâine.
Poartă-ți capul
în ritm de Heavy metal,
nu poți întrece pe toți
și pe toate
având o atitudine negativă,
nici retrăgându-te ca o umbră
în vreme ce vezi cum visele
și lubirile tale se risipesc.
Poți bate toba
cât e ziua de lungă
în orice ritm poftești,
dar la sfârșit,
când toate sunt spuse și cântate
Viața este așa cum începe,
[...] Citește tot
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre muzică, poezii despre visare, poezii despre viitor, poezii despre sfârșit, poezii despre rock, poezii despre ritm sau poezii despre existență
Pictând atent iubirea mea
Da Vinci dacă ar trăi,
Chipul frumos ți l-ar picta
Și Mona Lisa tu ai fi,
În ochii lui și-n fața mea.
Nici David nu ar exista
Și Michelangelo ar plânge,
Cu dalta lui, în carnea ta,
Durerea lumii o va frânge.
Și Rubens dacă te-ar zări,
Cele Trei Grații într-o clipă,
Le-ar șterge și te-ar zămisli,
Cu-al sau penel ca o aripă.
Și Rafael și Caravaggio...
Velázquez, sigur Delacroix,
Toți ți-ar aduce un omagiu,
Pictând atent iubirea mea.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru-Cristian Ștefănescu (12 iulie 2015)
Adăugat de Dumitru-Cristian Ștefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- poezii despre pictură
- poezii despre ochi
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre frumusețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Artă marină
Nicio rezoluție n-a trecut dincolo de prezidiu și de ciocănel;
Nu există niciun omagiu, vot, pledoarie sau relatare;
Nu există voci care să se ridice și să-i laude-n vreun fel,
Care să ofere jumătate de justiție celor care trudesc pe mare.
Nici ochelari care să sesizeze dansul nuanțelor pe ape-n zori;
Grația pescărușilor în zbor planat n-a fost deslușită îndeajuns;
Nu-i artist în lume care să descrie realitatea, de care te-înfiori,
Din vortexul unui taifun, să picteze bezna unei nopți de nepătruns.
Nu putem trăi acele senzații pe-o mare de cerneală și de tuș,
Nici simți mușcătura stropilor salini sau vedea furia furtunii;
Creionul care desenează marea îi mimează doar tragediile, jucăuș;
Că durerile omului și tornadele încap pe o hârtie cred doar nebunii.
poezie de Burt Franklin Jenness, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre artă, poezii despre votare, poezii despre voce, poezii despre trecut, poezii despre tragedie, poezii despre tornade sau poezii despre realitate
Nu există scuză-n lume...
Frumusețea n-are margini când în suflet soare este,
Când, expus absurdității, printre semeni, nu pici teste
Și, în loc să adâncești golu'-n tine și în lume,
Tu, din viață, prin iubire, reușești să-ți faci un nume.
Ăsta-i drumul care duce spre lumina dezrobirii,
Singurul care te-ntoarce de pe calea rătăcirii:
Bunătatea, simplitatea, dragostea, credința, zelul
De-a te rupe din mulțime, nemuririi-ai urma țelul.
Restul sunt doar aparențe, amăgiri alambicate
Și făcute să îi pună sufletului bețe-n roate.
Nu-i nici pe departe viața cum o vede omul care,
S-a lăsat pradă ispitei de-a trăi în hibernare.
Nimic nu-i ceea ce pare, din câte vânează gloata.
Răul e hrănit de om, nu este de vină soarta.
Nu există scuză-n lume pentru ce e rău sau bine.
De noi toți depind acestea. Și de mine, și de tine.
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre bine și rău, poezii despre vânătoare, poezii despre vinovăție, poezii despre hărnicie sau poezii despre hibernare
Femeia, fata neînțeleasă
Doar pe mine mă strângi cu ardoare,
Doar pe tine te strigi în fiecare noapte fără mine.
După-amiezilor le faci cununi
Prin care să previi furtul ochilor iubitelor.
Furtul poate fi și cu intentie și din obișnuită
Femeile adesea fură inimile voastre,
Dar nu sunt trase la răspundere
Nici măcar pentru înșelăciune,
Disconfort mental sau fizic după părăsire.
Ele crează obișnuințele unor bărbați puternici
Și tot ele vă părăsesc nonsalant când
Nu mai corespundeți criteriilor lor de selecție.
Da, trist, dar adevărat.
Femeile conduc lumea atât de războinică a bărbaților.
Ele crează vise, tot ele spovedindu-se unor capele goale
Firave, frumoase, deosebite, senzuale
Dar atât de departe de idealul tău?
Ai căzut în plasă?
Recunoaște! Nu e o rușine să recunoști că ai slăbiciuni?
Slăbiciunea este când nu ai coloană vertebrală și te minți
[...] Citește tot
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre femei și bărbați, poezii despre bărbați, poezii despre tristețe sau poezii despre senzualitate
Sunt egoist
ai perfectă dreptate
dar ce pot face
lumea mea începe cu mine
și se termină asemenea
nu e o pretenție absurdă
e doar lumea mea
până când voi mai ține minte ceva
până când uitarea mă va uita
până când moartea mă va despărți de ea
un jurământ frecvent
la fel de folosit precum eternitatea
în a defini o boală gravă
nu ca o tromboflebită de sinus cavernos
dar la fel de letală
în niciun caz contagioasă
deși se ia prin sărut
de la o inimă la alta
sau prin atingere de suflete
nu e religie deși este esența dumnezeirii
dar și a păcatului
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre religie, poezii despre promisiuni, poezii despre perfecțiune, poezii despre paradox sau poezii despre moarte
N-am să tac
Tu spui că sunt o enigmă vie...
Că pot cu gândul mereu scrie.
Că sufletul îl am prea apăsat,
Că nu prea cred să fiu salvat.
E drept ai uneori dreptate,
Nu pot să tac, vorbesc de moarte.
Dar oare tot ce ne înconjoară...
E adevăr... sau apă chioară?
Cum pot să tac... când tot e strâmb?
Când n-avem loc pe acest pământ.
Că fără milă îl călcăm,
Nimic nu vrem ca să salvăm.
Noi suntem niște trădători.
Pământul ne-a primit cu flori
Cei care mâine vor veni
Pe ce pământ vor mai trăi?
[...] Citește tot
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare, poezii despre vorbire, poezii despre trădare, poezii despre superlative sau poezii despre seară
Fenomenul OM
Văd prea des cum unii oameni, deși sunt în libertate,
Se transformă-n animale triste și însingurate.
Au nevoie să găsească un motiv de a trăi,
Să se lupte, să răzbată chinul fiecărei zi.
De pe urma libertății suferința e mai mare
Decât dacă ar trăi prizonieri într-o-nchisoare.
Să fi OM e lucru mare, drama lui monumentală,
Este chiar o tragedie drama existențială.
Brusc și cu intensitate unii tin în astă viață
Monopolul suferinței, fără urmă de speranță.
Mai există alții care, doar puțin au depășit
Existența de moluscă, vierme, șarpe pripășit.
Pentru-aceștia e normal să dorească, să admire
Fenomenul OM, desigur, pentru ei în devenire.
Însă acei care-au trăit fenomenul omenesc,
Și-ar dori orice să fie, numai OM nu mai doresc.
Pacă-ar vrea să se transforme într-un mugur drept spre soare,
Într-o gâză anonimă, fluture plăpând sau floare.
Chiar și animal de pradă, prin păduri să rătăcească,
Uneori ar vrea să fie, nu făptură omenească.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre dorințe, poezii despre animale, poezii despre suferință, poezii despre libertate, poezii despre șerpi sau poezii despre viermi
Existența nu-i culpabilitate
Cum soarele, ce ne va arde într-o zi
Și luna se va prăbuși din 'nalte ceruri;
Nu-i vina ignoranței, de-a nu ști,
Să scoatem adevăr, dintre misteruri.
Ne pierdem timp în dușmănii și crime
De mii de ani, în loc, tot, să iubim
Și singuri ne-acordăm drepturi divine;
De cine glob... să descotorosim!?
Creații ori evoluții de am fi,
Nu are vină șobolanul din canale;
Nici de-a-ndura mizerii de-a trăi,
Sau de-a nu fi model, pentru jurnale.
Ne-am pus în gând, comete să distrugem
-Și nu noi le-am creat- și nu știm scop.
Și răzbunărea, în cântar... o punem???
Doar ce-am plătit, deja, tribut lui Halley Bopp!...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre prostie, poezii despre ignoranță, poezii despre păianjeni sau poezii despre plată