Nu există scuză-n lume...
Frumusețea n-are margini când în suflet soare este,
Când, expus absurdității, printre semeni, nu pici teste
Și, în loc să adâncești golu'-n tine și în lume,
Tu, din viață, prin iubire, reușești să-ți faci un nume.
Ăsta-i drumul care duce spre lumina dezrobirii,
Singurul care te-ntoarce de pe calea rătăcirii:
Bunătatea, simplitatea, dragostea, credința, zelul
De-a te rupe din mulțime, nemuririi-ai urma țelul.
Restul sunt doar aparențe, amăgiri alambicate
Și făcute să îi pună sufletului bețe-n roate.
Nu-i nici pe departe viața cum o vede omul care,
S-a lăsat pradă ispitei de-a trăi în hibernare.
Nimic nu-i ceea ce pare, din câte vânează gloata.
Răul e hrănit de om, nu este de vină soarta.
Nu există scuză-n lume pentru ce e rău sau bine.
De noi toți depind acestea. Și de mine, și de tine.
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre bine și rău
- poezii despre vânătoare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre hărnicie
- poezii despre hibernare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Naivitate...
Mi-am pierdut demult credința, în ceea ce te privește!
Nu mai pot să te accept, nu ești cum speram a fi.
Chit că, îți joci bine rolul te-am descoperit, să știi!
Și nu ești nici pe departe, zâna bună din poveste!
Ba din contră, ca să vezi, cât de naiv este omul:
N-aș fi bănuit în veci, câți monștri ascunzi în tine;
Câtă poftă de ruine, câtă dragoste de sine...
Cine-ar fi crezut vreodată că îți este altu' rolul?!
Și câți, Doamne, n-or mai fi, victime la fel ca mine
Ale unora ca tine, care-și clădesc fericirea
Pe nefericirea celor care cred că toată lumea,
Poartă în suflet credința, în speranța de mai bine.
Dar, nu e deloc așa: nu toți oamenii sunt oameni
Cum nici tu nu ai fost ceea ce credeam a fi de fapt!
Nu m-aș fi gândit în veci, că îmi vei pătrunde-n piept,
Doar pentru a-mi provoca, fobie de propriii semeni...
Cin' s-ar fi gândit vreodată, că nu ești ce pari a fi
Și, că-n spatele cortinei, pregătești pentru spectacol,
Doar nefericiri și patimi, nici o urmă de miracol!
Și, când te gândești că eu, voiam ție-a mă jertfi!
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (21 iunie 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre nefericire, poezii despre naivitate, citate de Andrei Ș.L. Evelin despre suflet, poezii despre poftă, poezii despre jertfă, citate de Andrei Ș.L. Evelin despre iubire sau poezii despre fericire
Dăruiește
Omule, nu te codi
Când vrei ceva a dărui,
Ai atât de multe de dat
Că ar fi mare păcat,
Să le ții sub un lacăt.
Azi îți voi spune că am dăruit o pâine,
Celui care n-are o para în buzunare,
Câți ca el sau ea nu sunt în lume
Și cerșesc bani, doar pentru o pâine.
Dacă ai, te rog nu pregeta,
Fă un gest și oferă din bogăția ta,
Celui nevoiaș căruia soarta nu-i surâde
Și nevoit să vrea de la tine măcar, o pâine.
Dacă toți am proceda așa și azi și mâine,
Nu vom mai întâlni oameni spunând, stăpâne,
Dă-mi și mie azi un ban pentru o pâine,
Am oferi cu drag, din suflet și cu bunăștiință
Pentru a potoli a lor grea umilință.
De dai din ce ai se înmulțește,
Bunătatea ta în suflet va crește
Și te va recompensa firește,
Când omenia din tine vorbește
Să- l asculți și pe cel ce-ți mulțumește.
Dăruiește, iubește și nu judeca,
Ca să-ți găsești armonia și liniștea,
Alungă cât poți tristețea celui de lângă tine,
Printr-un gest atât de firesc și de omenesc
Și ei, mâine, de la tine nu mai cerșesc.
Să dai din ceea ce ești tu, ar fi mult mai bine
Și-o floare roz sau albăstrea, dacă ai dărui
Cel ce azi cerșește o pâine, ar ști
Că -n tine chiar sălășluiește
Dragostea de oameni, de semeni, firește
Și cel de lângă tine demnitatea și-o găsește..
poezie de Georgeta Ganea (1 februarie 2023)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cadouri
- poezii despre cerșetorie
- poezii despre bani
- poezii despre vorbire
- poezii despre viitor
- poezii despre tristețe
- poezii despre roz
- poezii despre pâine
Din tine însuți
Trudesc străbuni de-o veșnicie,
Să sape-n suflet o grădină,
Să stea măreață temelie,
Pentru biserica creștină.
Pe-acel tărâm să îngrădești,
În suflet, doar o părticică,
Din tine însuți să zidești,
În taină, o capelă mică,
În care, neștiut de lume,
Când te încearcă viața greu,
Sau când norocul are nume,
Obol să-i dai lui Dumnezeu...
Să-ți fie ruga liniștită,
Să simți prezența Lui divină,
Și de nu fiva-ți împlinită,
Să-ți însușești întreaga vină...
Cu umilință omenească,
De fiva-ți rău, de fiva-ți bine,
Să nu lași să se prăbușească
Nicicând, biserica din tine!
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre religie, poezii despre creștinism, poezii despre noroc, poezii despre biserică sau poezii despre Dumnezeu
Paradox
Când ești tăcut și trist și nu mai crezi în lume,
Când vrei să fugi de toate și să te-ntorci la tine,
Când nu-ți mai crește-n suflet nici rău și nici vreun bine
Și crezi că-n toate astea mai ai sau nu ce-ți spune,
Când habar n-ai ce-nseamnă astăzi mântuirea
Și-n loc de-altar cu sfinți, preferi un lac cu broaște,
Când crezi că-n orice rău doar răul se cunoaște
Și doar în moarte-ți afli, astfel, nemurirea,
Când te cuprinde timpul și nu mai ai ce-ți face,
Când vrei să ieși din lume și să devii sihastru,
Când a rămas din tine doar teamă și dezastru,
Și, poate, nici la tine nu te mai poți întoarce,
Când ce iubești te vede cu ochi frumoși de gheață
Și caută în tine doar adăpost vremelnic,
Când ce-i frumos la altul la tine-i doar temeinic
Și nu știi dacă Eul mai are drept la viață,
Când timpul cu oceane din ruguri se nutrește,
Iar margini țes, prin margini, adânc, nemărginirea,
Când nu mai știi ce este sau ce n-a fost iubirea,
Când altul doar de tine, prin ea, se folosește
Când vezi ce se întâmplă în ultimă instanță
Cu lumea-n care crezi, cu dorul care doare,
Când ești pierdut, când nu mai poți să ai scăpare,
Și nu mai crezi că vei spera la vreo speranță,
Când se adună-n gânduri doar dezamăgire,
Și-n fiecare vrajă descoperi o minciună,
Sau răul cel mai pur în haina cea mai bună,
Când înțelegi că-un zâmbet nu-nseamnă prețuire,
Când vezi că ziua-i ziuă și noaptea-i numai noapte,
Când te trezești din vise și intri la-ndoială,
Când treci spășit din planuri în lumea cea reală
Și nu mai iei drept bune sclipirile din șoapte,
Când ușa ți se-nchide cu vorba, nu cu cheia,
Și nu desprinzi din asta nici sensul, nici non-sensul,
Nici dacă ai vreo șansă, nici dacă-ți stâmperi mersul,
Nici de-nțelegi vreodată sau nu-nțelegi ideea,
Renunță să mai cauți, prin cenușar, scânteia,
Acceptă numai focul și lasă-n pace viața,
În fiecare noapte, contează dimineața
Și-n fiecare viață, un paradox: femeia...
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre frumusețe, poezii despre zâmbet, poezii despre visare, poezii despre vestimentație sau poezii despre tăcere
Mi-e dor de tine
Când ploaia-și lasă pașii reci
Peste islazuri și poteci,
Când cerul gri în umbră ține
Și răul, și un strop de bine,
Mi-e dor de tine!
Când trenul șuieră în gară
Și doi-trei călători coboară,
Când pe fereastră văd doar șine,
Una se duce, alta vine...
Mi-e dor de tine!
Când drumul nu se mai termină
Și am sau nu am nicio vină,
Când totul pare trist pe lume,
Iar starea asta n-are nume,
Mi-e dor de tine!
Când nu mai am în lacrimi sare
Și altă zi abia tresare,
Când nu aud decât suspine
În clipe de iubire pline.
Mi-e dor de tine!
Când mă trezesc, într-un târziu,
Peronul gării e pustiu.
Înnod eșarfa cu buline
Și scriu pe un caiet cu rime:
Mi-e dor de tine!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări, poezii despre trenuri, poezii despre poezie sau poezii despre dor
Îndemn la iubire
Plecat departe cu gândul și fapta,
Cu inima-n palme și sufletul plin...
Alerg către tine, împins de la spate
De ceea ce omul numește destin.
Ceva mă atrage și trage cu totul,
Spre tine, iubito, E sufletul tău!
Îi simt încântarea, i-aud chemarea,
De parcă ar fi clădit din al meu.
De mult mă visez în brațele tale,
Știam că acolo va fi locul meu...
Azi, când te simt în brațele mele,
Știu că, doar astfel, pot să fiu eu...
Ce bine-i acasă, ce bine că ești...
E tot ce se poate primi mai de preț!
Mai rar ca în lume iubirea să-nvingă,
Știind că există atâta dispreț...
Dar iată că noi nu ne-am permis,
Să fim precum restul... Uite-ne-aici!
De mână, zâmbind mocirlei în față...
Neștiind ce-nseamnă "oamenii mici".
Neștiind ce-nseamnă hopuri în calea
A ceea ce face omul mai demn...
Știind doar că viața înseamnă iubire.
Doar la aceasta pot să te-ndemn...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (29 februarie 2020)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre gânduri, poezii despre existență sau poezii despre acasă
Nimic, absolut nimic nu este întâmplător ... pentru niciunul dintre noi ...
Nimic, absolut nimic nu este întâmplător
pentru niciunul dintre noi,
nimic din ceea ce trăim,
din ceea ce simțim, din ceea ce făptuim.
Totul parcurge paginile unui scenariul
prestabilit de propiul nostru suflet,
de cât de bine ne experimentăm rolurile,
de cât de bine ne adaptăm planului,
depinde împlinirea... sau nu
... a destinului însuși...
Nici măcar,
cea mai nesemnificativă fracțiune de secundă
din timpul nostru,
nici măcar,
cel mai șovăitor și infim pas
făcut în spațiul propriu,
nici măcar,
o singură ființă întâlnită de-a lungul vieții,
nu sunt întâmplătoare.
Ele fac parte dintr-un plan interior,
sunt particulele info-energetice,
grupate în gânduri, unde și câmpuri formă,
care alcătuiesc viața fiecăruia dintre noi,
iar viața este prea scurtă
pentru a o petrece cu oameni,
... care nu merită...
Dacă cineva te vrea în viața lui,
îți va face loc în ea,
tu nu trebuie să te bați pentru un loc acolo.
Nu încerca
să te bagi cu forța în sufletul cuiva,
care trece cu vederea valoarea pe care o ai.
Amintește-ți mereu că prietenii adevărați,
nu-ți sunt cei care sunt lângă tine
când ești fericit,
ci cei care îți sunt aproape,
când ți-e cel mai greu.
poezie de Alexandru Ioan Popa din Filosofia iubirii pure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre valoare, poezii despre spațiu și timp, poezii despre secunde, poezii despre prietenie adevărată sau poezii despre prietenie
Printre realități, există și materie există și suflet, și acestea sunt într-un singur loc, căci nu există un loc separat al materiei și unul separat al sufletului(cum ar fi unul pe pământ pentru materie și unul în aer pentru suflet), ci locul sufletului este separat, în sensul că nu se află în materie. Aceasta înseamnă faptul că sufletul nu este unit cu materia, iar același lucru nu se poate naște și din suflet și din materie, adică nu se poate naște din materia ca substrat (pentru că ea nu este formă)și anume este separat. Materia așezându-se pe sine însăși sub suflet este luminată de el și nu poate să pună stăpânire pe cel de la care primește lumină;sufletul nu poate suporta materia fiindcă din cauza acestei materii rele este incapabil să vadă. Aceasta este căderea sufletului: faptul de a veni astfel în materie și de a deveni slab, fiindcă nu toate puterile sale sunt active, fiindcă materia le împiedică să își ocupe locul pe care sufletul îl deține și oarecum se opune și face să devină rău ceea ce a luat ca pintr-un fel de furt, până când sufletul reușește să se întoarcă la starea lui superioară. Așadar materia este și cauza slăbiciunii din suflet și cauza viciului. Căci este ea însăși rea mai înainte ca sufletul să devină rău, este de fapt răul inițial.
citat clasic din Plotin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet, citate de Plotin despre suflet, citate despre lumină, citate despre devenire, citate de Plotin despre devenire, citate despre realitate, citate despre naștere, citate despre existență, citate de Plotin despre existență sau citate despre aer
Pentru cine oare...
Pentru cine oare, oare, pentru cine
Ți-ai lăsat Tu, slava, și-ai venit în lume?
Pentru mine, Doamne, și pentru oricine,
Pentru-oricine crede în slăvitu-Ți Nume!
Însă și credința vine de la Tine,
Prin Cuvântu-Ți Sfânt și un har anume,
Harul de-a pricepe Legile-Ți divine.
Pentru cine oare, oare, pentru cine
Te-ai jertfit pe cruce, Miel ispășitor?
Pentru mine, Doamne, și pentru oricine,
Pentru-oricine caută și-azi un Salvator!
Dar lumina 'ceasta e tot de la Tine
Prin Cuvântu-Ți plin de har mântuitor,
Un har sfânt ce umple tot golul din mine.
Pentru cine oare, oare, pentru cine
Ești Tu Mare Preot, în Locul Preasfânt?
Pentru mine, Doamne, și pentru oricine,
Intră prin credință, în Noul Legământ!
Dar și-aceasta-i Taină Sfântă, care vine
De la Tine, Doamne, prin Duhul Tău Sfânt
Care L-ai trimis, să domnească-n mine.
Pentru cine oare, oare, pentru cine
Mi-oi trăi eu viața în această lume?
Pentru Tine, Doamne, nu pentru oricine!
Biruind ispita și-n Sfântul Tău Nume
Voi trudi la plugul Slăvilor divine,
Prin Mărețul Har, acordat anume,
Celor ce iau jugul cel bun, de la Tine!
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din Comorile de har (7 ianuarie 2018)
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre salvare, poezii despre oi, poezii despre mântuire sau poezii despre crucificare
Iluziile fericirii...
Mă gândesc la tine iubire zi de zi,
Fără tine în viață o zi n-aș trăi.
În fiecare noapte visez frumos să știi,
Că vreau o veșnicie cu mine să fii.
Gândește că pe lume nimic nu e mai sfânt decât iubirea,
Atunci când eu îți caut speriată privirea
Și la pieptul tău aș sta acoperită,
Când mă cuprinzi în brațe și simt că sunt iubită.
Nu vreau în viață să ne mințim noi doi,
Că vrem doar iubire, nu să fie război.
Ochi ca ai tăi nu voi găsi vreodată,
Iar pentru altul inima mea nu va bate.
Că viața ne duce pe un singur drum,
Nu vrem ca din iubire să se aleagă scrum.
Eu nu las loc durerii să stea în pieptul meu,
Cu multă suferință sufletului îi va fi greu.
poezie de Eugenia Calancea (1 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre sperieturi, poezii despre sfinți sau poezii despre război
Decaloguri comparative...
Nici o floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nici o pasăre nu-i rară, fără de cuvântul vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, dacă nu-i dorit de dor...
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nici o noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici un om nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nici o zi nu e aleasă, fără de iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nici o vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nici o prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Nici un gând nu-i măreție, fără a lui împărăție.
Nici un drum cu ocoliș, nu e fără ascunziș...
Nici o fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nici o iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credința nu-i credință, dacă n-are stăruință.
Nici o soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viața nu e viață, de nu, îți zâmbește în față.
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre durere, poezii despre păsări, poezii despre perseverență sau poezii despre nuntă
Dar pe tine te-ai uitat
Eu te știu... poate mai bine decât vrei să îmi arăți,
Nu ești tot ceea ce pare, nu ești tot ceea ce poți,
Și nu caut explicații, definiții n-am să-ți dau,
Cum să definesc frumosul lângă care vreau să stau?
Ești doar tu, aceea care, zămislește tot ce-i pur
Fără tine frumusețea n-ar mai exista în jur,
Nu ne-am naște niciodată, făcătoare de minuni
Care ne veghează pașii, ca să devenim mai buni
Aș putea să-ți spun iubire, aș putea să-ți spun destin,
Ești în toate și ești totul, ești și dragoste și chin,
Lacrimile tale udă tot ce crește-n jurul tău,
Ești lumina infinită care vindecă ce-i rău
Noi suntem doar prunci pe care tu îi crești și îi păzești
De păcatele umane, de durerile lumești,
Fără tine nu-i trecutul, viitorul nu ar fi,
Suntem toți bucăți din tine, suntem toți fiice și fii
Eu te știu, te simt și-n suflet te voi ține talisman,
Să nu pot uita vreodată să iubesc frumos, uman,
Însă am o rugăminte, o șoptesc cu un oftat,
Ai grijă, te rog, de tine... mi se pare c-ai uitat...
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre promisiuni sau poezii despre naștere
O inimă tot ca și tine
Ți-am dăruit, superbă fată, o inimă tot ca și tine.
Cu strălucirea inocenței, asemeni clipelor senine
În care sufletul ne cântă, trăirea sfântă care vine
Din dragostea ce-i tot mai rară, căci mulți o țin doar pentru sine.
Și-n toată-această dăruire, mi-am pus și suflet și gândire.
Nu mai am teama unui mâine, ce ar putea ca din privire
Să-mi fure singura dovadă că nu trăiesc în rătăcire.
Mă-ncred cu totul în iubire. E drumul către mântuire.
Nu știu alt leac pentru orbirea, în care omenirea tinde,
Să se scufunde tot mai lacom, cu sufletele sângerânde
De parcă-i este scris pe frunte, să se hrănească cu osânde
Și să nu aibă ca variantă, hrănirea inimii flămânde.
Eu am ales să cred în șansa ce ni se dă spre vindecare
Prin frumusețea ce ne paște, când vieții-i oferim iertare.
Și am ales să-ți fiu cu totul, fără să-mi pese de urmare.
Privește doar, superbă fată, divinul cum din noi răsare.
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă sau poezii despre muzică
Iubirea nu-i doar floare
Iubirea nu-i doar floare de mușcată
Pe care-o pui la geam ca să se vadă,
Să știe lumea cât de mândru ești
Că ai ajuns și tu ca să iubești.
Iubirea nu-i coroană, nici blazon,
Și nici măcar un lucru de bonton,
Iubirea nu-i trofeul că iubești
Și nici un film pe care-l tot privești,
Și nu-i nici marfă generos dosită,
Ce duce omul sigur în ispită.
Dar, uneori, iubirea-i un secret,
Pe care-nveți să îl trăiești discret
Când este pasiune și ocară,
Ce-ți face viața aspră și amară,
O iei așa cum e și cum ți-apare,
Ca floarea care crește prin ponoare.
Iubirea nu-i un antidot la ură,
Nici adorarea celui ce te fură,
De-ar fi așa, am tot fura cu toții
Și-am pune-n poarta vieții noastre hoții.
Iubirea nu-i nici floare altruistă,
Pe care o ții la altul în batistă,
Ca fericirea lui să fie soare,
Iar viața ta coșmarul care doare.
Iubirea nu-i nimic și-i tot ce este,
Un mod de-a fi, o magică poveste,
Este-un copac ce crește din pământ
Chiar dacă frunza lui se risipește-n vânt...
Dar asta o-înțelegi foarte târziu
Când viața ta a devenit pustiu,
Pustiu de gând, de șanse și de lume,
Pe care-l iei ca drog de-nțelepciune.
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre secrete, poezii despre mândrie, poezii despre generozitate sau poezii despre frunze
Nu mai cunosc subtilul, iar simplitatea cu atât mai puțin. Prea mulți nu mai sunt capabili să citească printre rânduri ceea ce merită a fi citit. Plăcerea și fala lor se raportează la prostie, la iluzii, la nimic din ceea ce hrănește mintea și sufletul. E la modă să te minți și să promovezi mizeria din tine, în timp ce o îmbrățișezi pe a altora; e la modă mârșăvia și pupincurismul! Până și lumea culturii a decăzut. De fapt, de aici pornește un rău și mai mare decât mediocritatea de zi cu zi. Totul se întâmplă pe dos. Măcar trăirea reală dacă ar fi rămas în lumina reflectoarelor, pozitivă sau negativă, dar care să poată fi rezumată la adevăr și realitate, nu la ipocrizie și virtual. Totul a devenit sec și banal, din păcate, iar profunzimea majorității de acestea depind.
citat din Evelin L. Ș. Andrei
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre prostie, citate despre plăcere, citate despre modă, citate despre minciună sau citate despre mediocritate
Decaloguri comparative
Nicio floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nicio pasăre nu-i rară, fără cântecul de vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, de nu e dorit de dor.
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nicio noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici omul nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nicio zi nu e aleasă, fără iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nicio vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nicio prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Niciun gând nu-i măreție, fără a lui împărăție.
Nici un drum cu ocoliș, nu e fără ascunziș.
Nicio fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nicio iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credința nu-i credință, dacă n-are străduință.
Nicio soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viața nu e viață, de nu îți zâmbește în față.
poezie de Valeria Mahok (august 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte
Dragostea este muzica sufletului
Eu sunt Arborele care se uită
în sufletul omului,
în cele mai singure și disperate
momente ale sale.
Cine va gusta
din fructul meu, va cunoaște
adevărata măreție a iubirii.
Nu poți trăi cu gândul, să te macini
și să pierzi părți din tine,
însingurându-te...
Omul, ispitit, gustă din
rodul de lumină
al Arborelui.
Putea să meargă până acolo
unde își dorea:
să vadă cu înțelepciunea,
să iubească cu inima,
să ofere ceea ce el este..
Drumețul văzu fericirea cu ochii,
o senzație atât de de profundă,
unde totul era armonie...
Merse mai departe
și întâlni un om trist și apăsat
de gânduri care-i zise:
Sunt foarte singur...
Drumețul scoase din desagă fructul
pe care i-l dăruise Arborele și-i
spuse omului necăjit: Gustă!...
Nu iubi singurătatea. În numele iubirii
ești legat de D-zeu prin iubire.
În drumul său,
alt sărman îi ceru ajutor.
Dete și acestuia
din fructul luminos...
Doar asta îmi dai?!
zise sărmanul.
Drumețul îi răspunse:
Este cel mai prețios lucru
din toate câte sunt pe lume.
Tu, singuraticule,
ești atât de singur,
că nu te lași ajutat să exiști!
Puterea pe care o ai în tine
este Lumina aducătoare
de dragoste și iubire.
Îți păstrează sufletul viu.
Dragostea este muzica sufletului.
poezie de Camelia Oprița din Dragostea este muzica sufletului (27 noiembrie 2017)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre ajutor sau poezii despre înțelepciune
Îți vine să crezi cum zboară timpul? Fie că faci ceva zilnic pentru tine sau nu faci absolut nimic, timpul zboară, iar balanța vieții noastre se înclină spre bine sau spre rău. Nu există nicio recompensă pentru pasivitate și potențial irosit. Viața pe care noi o trăim este prețul sau premiul pe care le obținem în urma gândurilor, emoțiilor și faptelor noastre.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre zbor, citate despre premii, citate despre gânduri sau citate despre bine și rău
Tu vei trăi cu tine toată viața, indiferent cât de departe mergi în lume sau pe cine ai alături. Tu ești primul tău partener de viață și vei rămâne cu tine, garantat, pentru tot restul vieții, așa că ai face bine să devii cel mai bun partener al tău, să trezești la viață sufletul pereche din tine, adică partea adormită din sufletul tău care acum e doar pe jumătate trează.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre superlative, citate despre suflete pereche sau citate despre somn
Noi suntem trei
Puțin câte puțin, adaptează-te.
Acesta este esențialul la ceea ce vreau să spun.
Dintr-un embrion, care se hrănește din sânge,
devine un bebeluș care suge lapte,
un copil care se alimenteză cu hrană solidă,
un căutător al înțelepciunii,
un vânător de experiențe necunoscute.
Imaginează-ți cum ar decurge conversația cu un embrion.
Tu ai putea spune: " Lumea exterioară este vastă și complexă.
Există lanuri de grâu și trecători în munți, și livezi înflorite.
Noaptea se văd mii de galaxii, iar la lumina soarelui,
frumusețea prietenilor dansând la o nuntă."
Întrebi embrionul de ce el sau ea stă încovoiat
în beznă cu ochii închiși.
Ascultă răspunsul:
Nu există " altă lume",
Eu știu numai ceea ce am cunoscut nemijlocit.
Cred că halucinezi.
Rumi (Dschalal ad-Din Muhammad Rumi) 1207-1273
***
Când ești cu toată lumea, dar nu ești cu mine,
nu ești cu nimeni.
Când nu ești cu nimeni, dar ești cu mine, ești cu toată lumea.
În loc să fii legat de fiecare, fii fiecare.
Când devii mulțime, nu mai ești nimic. Vacuum.
Rumi ( 1207-1273)
Când faci ceva pornit din sufletul tău
Când faci ceva pornit din sufletul tău,
simți ceva ca o maree urcând în tine, o bucurie.
Când fapta pornește din alta parte,
sentimentul dispare.
Nu lăsa pe alții să te conducă. Ar putea fi orbi
sau, mai rău, păsări de pradă. Agață-te de frânghia
Domnului. Și ce înseamnă asta?
Să nu mai fii încăpățânat.
Pentru că din cauza inflexibilității stau oamenii în pușcării.
Din pricina inflexibilității păsările cad în capcane.
Din cauza inflexibilității peștii sunt prăjiți în tigaie.
Nervozitatea poliției vine din inflexibilitate. Ai văzut
cum un judecător aplica pedepse vizibile.
Acum privește invizibilul.
Dacă vei fi capabil să părăsești egoismul, vei vedea
cum este îți este schingiuit sufletul.
Suntem născuți și trăim într-o fântână cu apa neagră.
Cum ne-am putea imagina un câmp deschis sub soare?
Nu insista în a merge unde crezi tu că dorești să mergi.
Întreabă Primăvara care e calea.
Părțile tale cu adevărat vii vor construi o armonie.
Există un palat călător care plutește prin aer,
cu balcoane și cu apă limpede curgând peste tot;
nemărginire din jur împrejur și totuși cuprinsă într-un singur cort.
poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire, poezii despre apă, poezii despre Soare sau poezii despre încăpățânare