+Limba +romana

Poţi stăpâni ca un rege Limba Română, fără să poţi stăpâni măcar o aşchie de gând autentic.

Grigore Vieru în revista Limba Română (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă stăpâneşti arta cuvintelor, limba română îţi oferă o multitudine de soluţii pentru rezonanţa ei muzicală atât în scriere cât şi în vorbire. S-a dovedit că folosirea limbajului de lemn precum şi alte improvizaţii de moment pe care le împrumutăm din graiurile străine, o sufocă, o alterează. Iar pe noi ne înstrăinează de seva românităţii din care suntem plămădiţi.

Ştefan Radu Muşat în Arta cuvântului românesc (2010)
Adăugat de Maria Matei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu mă spăl de poporul meu,
"Limba română
este patria mea"
Cel mai frumos catren.

catren de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba din glia străbună (sonet aniversar) )

LIMBA DIN GLIA STRĂBUNĂ
(sonet aniversar)

Armonioasă e limba română,
Ce m-a-ntâmpinat pe glia străbună,
Ca zână din basm, cu flori în cunună,
Să o slujesc la fel ca pe-o stăpână.

Este cetate în vatra străbună,
De cărturari zidită, să rămână
Ecou de balade lângă fântână,
Ce însetaţi cuvântători adună.

Limba e graiul în care se cântă
Pruncului în leagăn şi se doineşte
Iubirea pentru patria cea sfântă.

Din rădăcina ei, limba hrăneşte
Dragostea de neam pe drapel răsfrântă,
Cât patria-mamă pe fii îi creşte.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu din Ziua Limbii Române (31 august 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacia străbună

Ne-au călcat pe file de istorii...
Dorm în sânge plânşi, nemuritorii...
'Nourată-i Dacia străbună,
Tristă doarme, patria Română.

Soarele s-a revărsat în zări...
Plângeţi, dacii mei nemuritori!
Maci şi sângeri s-au vândut pe rând...
Unde e pământul nostru sfânt?!

Ne-au vândut străbuni şi oseminte!
Ne rugăm la Cerurile Sfinte,
Zimbrii şi păduri, câmpii şi ape,
Înapoi, Tu, Doamne, dă-le toate!

Lanţuri grele coapsele ne poartă!
Vântul morţii, în cântări de şoaptă,
Ne străpunge-n inimi şi ne cheamă,
Fii uniţi, născuţi de-aceeaşi mamă,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tragica noapte

E noapte-adâncă-nspre ecouri.
Satul zace singur, mut...
Când din cer, de printre nouri
O stea aprinsă a căzut.

Fierbea în depărtare cerul
Înfăşurat cu-n val de ceaţă.
Maestrul îndrăgit – Vieru
Neştiind s-a stins din viaţă.

În viaţa sa de înainte
A meditat un gând ce nu-i.
Descria în dulci cuvinte
Lumea cea din jurul lui.

Şi nimeni nu ar fi crezut
Că anume-n astă noapte
O lume ce a cunoscut
A-nchis pe veci sub pleoape.

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

În grai românesc

ÎN GRAI ROMÂNESC

În vatră de români m-am născut,
Iubită mamă - Românie!
Pe plai mioritic am crescut,
Cu munte, mare şi câmpie.

Din graiul românesc port nume,
Că-n el am rostit primul cuvânt.
Am învăţat să-i cânt renume
Ţării-mamă ca Rai pe Pământ.

La şcoală mi-a fost temelie,
Alfabetul cu buchea cărţii,
Să cultiv dragostea de glie
Şi spiritul românităţii.

În grai românesc m-am înălţat
Pe-a moralei creştine scară
Şi în demnitate am învăţat

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Ziua Limbii Române (31 august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Vereşti, ca şi în toată această parte a Transilvaniei, nu se vorbeşte nici germana, nici maghiara, ci româna – până şi printre cele câteva sălaşe de ţigani, stabili mai degrabă decât nomazi, prin feluritele sate ale comitatului. Aceşti străini adoptă limba ţinutului, aşa cum îi împrumută şi religia. Cu colibele lor, barăci cu acoperiş ţuguiat, cu legiunile lor de copii, cei din Vereşti alcătuiesc – sub autoritatea unui bulibaşă – un fel de mic clan, deosebit prin obiceiuri şi traiul regulat de cele ale neamurilor rătăcind de-a lungul Europei. Au adoptat până şi ritul ortodox, supunându-se religiei creştinilor în mijlocul cărora s-au oploşit. Într-adevăr, Vereştii au drept căpetenie religioasă un popă stabilit la Vulcan şi care deserveşte cele două sate, despărţite doar printr-o jumătate de milă.

Jules Verne în Castelul din Carpaţi
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiind un popor blând şi paşnic, românii peste tot se stabilesc ferm şi atât de bine îşi răspândeşte naţionalitatea, că oamenii din alte popoare, conlocuitoare cu acesta, treptat se românizează. Aşa au românizat mulţi sârbi, bulgari, unguri. Această capacitate extraordinară de a româniza oameni din popoare total diferite se explică prin faptul că românii nu pot şi nici nu vor să înveţe o limbă străină. Dacă nu este absolut necesar, românii nu vor depune niciun mic efort să vorbească ceva cu vecinii. Ei îi lasă pe aceştia să încerce să le vorbească. Vecinii într-adevăr cedează, învaţă limba română şi vorbesc cu veniţii. Încetul cu încetul, această limbă devine una comună acolo unde mai înainte nu se auzea deloc. Românizarea oamenilor din alte popoare e promovată şi de femeia română, care este luată în căsătorie, pentru frumuseţea ei, de vecinii slavi şi maghiari.

Feofil Puţâkovici în Românii. Lectură pentru popor (1898)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mica Unire pentru România Mare

Istoria de vremuri înveşmântată
Şi-n lacrimile năzuinţei scăldată,
Aduce glorie, de-a nu fi uitată,
Când Mica Unire e aniversată.

Vorbitori de-o limbă să fie un popor
Şi două principate sub un domnitor,
Alexandru Ioan Cuza, unificator,
A proclamat Unirea sub steag tricolor.

În Capitala Moldavă, bucium sună,
Din Principate, compatrioţi adună,
În hora-nfrăţirii dau mână cu mână,
Uniţi de-a fi în neam şi limba română.

Spre culmi semeţe se-nalţă Tricolorul,
Ca să-l cinstească Măria Sa, Poporul.
Prin veacuri, ţării să-i cultive ogorul,
Români pe el să-şi clădească viitorul.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!