Viata omului este ca o succesiune de lumini şi umbre, raportul acestora fiind stabilit de destinul fiecăruia.

Marian Stoica (17 octombrie 2024)
Adăugat de Marian Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia e vocea sufletului când cuvintele se termină.

Daniela Gumann
Adăugat de Daniela Gumann
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vei fi condamnat pe viata la dragoste necondiţionată, cu o conditie: sa fi stăpânul unui câine!

Marian Stoica
Adăugat de Marian Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cultura nu este o suma de cunoştinţe dobândite, cultura este suma esenţelor acestora!

Marian Stoica (13 octombrie 2024)
Adăugat de Marian Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de mult contează să ştii că există un suflet de om care nu te condamnă pentru ceea ce eşti. E ca şi cum ai sta de vorbă cu îngerul tău.

Eugenia C. Creţu
Adăugat de Eugenia C. Creţu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofia este înţeleasă de oamenii ce nu sunt înţeleşi.

Octavian Iordache (25 septembrie 2024)
Adăugat de Octavian Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O relaţie între doi oameni este ca un navigator pe ocean, însetat şi fără apă.

Octavian Iordache (16 septembrie 2024)
Adăugat de Octavian Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt de aceeaşi vârstă, dar el pare mai bătrân, căci ea se (între)ţine bine.

Beatrice Vaisman (6 septembrie 2024)
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!

A văzut-o cu ochii minţii pe liceana de 16 ani, năltuţă, cu frumuseţea bobocului care îşi înalţă boiul spre soare pentru a-i răpi o fărâmă de lumină şi căldură pentru ca, într-o dimineaţă senină să devină orhideia căreia el dorea să-i simtă parfumul, să-i sărute petalelw, să-i mângâie tulpina mlădie. Ea priveşte pe furiş poarta casei de alături, ştie că ochii lui au urmărit-o ca apoi să alerge ca s-o prindă din urmă şi să meargă împreună pe drumul pe care nu concep să-l străbată singuri. O perdea se mişcă la fereastra casei pe care ea a părăsit-o, nişte ochi o urmăresc cu părere de rău că nu pot vedea ce se petrece mai departe, dacă nu cumva mâinile lor se unesc sau se mângâie peste nişte sfinte limite. O vede pe studenţa care este acum floare împlinită Ea răspândeşte în juru-i surâs şi voie bună pe care nu vrea să le dăruiască altcuiva decât tânărului pe care ştie că o iubeşte. Ei nu socotesc că viitorul îi aşteaptă, ci trebuie să iasă în întâmpinarea lui, să şi-l apropie. Perdeaua de la ferestră se mişcă, nişte priviri se pierd în zădărnicie. Ei îşi unesc mâinile, s-au învăluit unul pe celălalt în culoarea ochilor lor şi simt că au un singur sugflet." Vino din Liban mireasă" îi cântă el. Mireasa lui e mai frumoasă şi mai înţeleaptă decât strălucitoarea biblică. Este mireasa lui.

Neron Aurel în Romanul "Generaţiile", capitolul Xi (august 2020)
Adăugat de Neron Aurel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puneţi mîna pe carte că nu înţeapă!

autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!