Dacă o poezie mi-ar fi putut câştiga o prietenie, aş fi scris şi aş fi dăruit, oricui, oricât de multe poezii! Cred că numai pe nişte copii îi poate apropia sau corupe o poezie. Probabil, numai circumstanţe ca aceasta, când ei, încă fiind copii, deja învaţă să fie micuţi profitori. "O să fiu prieten cu tine, dacă la compunerea de mâine, îmi scrii o poezie". Copiii profitori de ieri, care te şantajau cu o poezie, sunt adulţii de azi, care te şantajează cu bani sau cu promisiuni de iubire. Totuşi cât de bine ar fi, dacă ai putea câştiga pe cineva, de partea ta, doar cu o... poezie! Pe scurt, ce minunat ar fi să poţi cumpăra, cu Poezie, toate acele lucruri pentru care, azi, lumea plăteşte BANI. Lumea plăteşte, în BANI, răbdarea altora ca pe o datorie. Azi, lumea plăteşte, cu BANI, încrederea ca pe un împrumut. Ce lume frumoasă am face, dacă am putea cumpăra inimile cu Poezie; să putem cumpăra sănătatea, iertarea, să putem răscumpăra iubirea doar cu... o Poezie.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este interesant cum încercăm să căutăm lucruri care ne deosebesc unii de alţii şi să ne dăm seama că totuşi suntem atât de asemănători.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psihoterapeutul practician este probabil mai bine calificat decât alte fiinţe umane serioase ca să discute despre plictiseală.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

a cere

A cere nu e altceva decât a-ţi anunţa dorinţa sau a-ţi face cunoscută neputinţa: intenţia ta de a cunoaşte, a înţelege, dorinţa de a putea, nevoia de a primi, de a fi ajutat, iar aici nu este loc de nici o "înjosire".

definiţie de Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii înţelept cu ignoranţii, pentru că nu ştii dacă, poate, pari neînţelept în ochii lor, încercând să te prefaci că eşti ignorant ca şi ei. Ignoranţii sunt neînţelepţi, nu şi proşti.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respectă ignoranţa omului, aşa cum respecţi înţelepciunea: nu ştii ce ştie, nu ştii ce nu vrea să ştie, nu ştii de ce nu vrea să ştie, nu ştii nici dacă, poate, ştie mai multe şi mai bine ca tine, acel om, şi nu vei şti de ce nu se oferă să te înveţe mai multe.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiam foarte bine că putea fi o iluzie, o proiecţie. Dar pasiunea care te mistuie, atunci când te îndrăgosteşti de o iluzie, este la fel de frumoasă, ca şi în cazul unei iubiri adevărate. Nici de data aceasta nu ştiam ce va fi. Hotărâsem să mă bucur de toate aceste emoţii, fără să îmi pun prea multe întrebări. Îmi era dor de ele. Îmi era dor de o poveste de iubire. Uneori ştim, alteori nu ştim să deosebim fiorii dragostei adevărate de pasiunea iluzorie. Uneori durează, alteori, nu. Şi nu întotdeauna, cea care durează puţin nu este dragoste adevărată.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să suport mai uşor privirile insistente, mergând în baston, îmi închipuiam că lumea mă priveşte, pentru că aş fi frumoasă. Dar eu nu sunt o femeie frumoasă. Acum ştiu cum se simte o femeie frumoasă: toată lumea se uită la tine. Cred că poate fi foarte enervant, uneori.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un extrovertit este cineva care e în mare iubire cu propria sa reflexie. Un introvert este cineva care e speriat de propria sa umbră.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş fugi de disconfortul de a sta în picioare, la cozi, apelând la servicii de asistenţă, ca să primesc un căruţ, aş trişa şi ar fi nedrept. E ca şi cum aş priva pe altcineva de bucuria de a-şi suporta mai uşor necazul. Şi apoi, mi s-a dat vindecarea cerută. Am primit vindecarea pentru care atât de mult timp m-am rugat, am luptat şi pe care am aşteptat-o. Îmi amintesc şi de numărul limitat de căruţuri în aeroport. De parcă societatea ar striga: "Trebuie să existe un număr limitat de oameni nefericiţi, pentru că există şi o limită pentru răbdarea noastră! Deşi vi se cuvin serviciile de asistenţă, şi bunăvoinţa noastră are o măsură!" Cea mai mare atenţie de care m-am putut bucura – pentru că în rest mi se oferea indiferenţă – era să incomodez. Pe câte cineva. Măcar şi aşa, tot e mai bine: nu te simţi invizibil şi inexistent. Îţi ajunge, deja, că te simţi inutil...

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!