Muzei mele (octogenare)

Muza mea e în Parnas
(Cea mai dramă dintre drame)
Şi din ea ce-a mai rămas?
(Ale mele epigrame!)

epigramă de Ion Manu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza cea de marţi

Muza mea de astăzi, muza cea de marţi,
Mi-a venit de printre ceasurile rele
Care îţi frământă gândul: "Cum te-mparţi
Între sânziene şi un dans cu... iele?"

Primele sunt blânde, ultimele - nu!
Dar, că sunt aceleaşi, toată lumea ştie,
Chiar şi eu, căci uite: una mă avu
Azi, la prima oră, în bucătărie.

"Ce mai loc!" – veţi spune. Asta-i! – ce să fac
Dacă am stropit-o cu cafea fierbinte?
Nu dau amănunte şi... mai bine tac,
Să mă creadă muza (mai ales) cuminte.

A rămas, nebuna. Cum să te desparţi
De o bunăciune? (Muza cea de marţi).

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Fiecare soldat are în raniţă... condeiul de epigramist"

În raniţă-s mai multe drame,
Dar şi-o povară mult mai grea:
Ultim asalt din viaţa mea -
Să-ncerc să scriu şi epigrame!

epigramă de Dumitru Dănău din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta

De ziua ta ţi-aş dărui o floare
Crescută din lumină şi ninsoare
Pe cea mai albă şi mai caldă stea
Din ochii mei şi din iubirea mea.

În viscolitul vieţii mele drum
Şi ghioceii se năşteau pe-acum
O, floarea mea, prin câte am trecut
Ca să te văd şi ca să te sărut!
Sfios îngenunchez ca la un sfeşnic
La cea mai dalbă floare dintre stele
Şi nu ştiu dacă să te rup, sau veşnic
Să te păstrez în visurile mele.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (21 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza ca o femeie

Cândva, e lucru cunoscut,
Şi nici nu-i greu a înţelege,
Că dreptul de-a ajunge rege,
Era al primului născut
De-aceea, ştim că s-au făcut,
Şi nimeni n-ar putea să nege,
Nereguli, crime, spre-a-l alege
Pe-al doilea, de unii vrut
Problema naşte multe drame
Şi-n naşterea de epigrame,
Când muza mult prea drăgostoasă,
Te-asigură, îţi dă un stimul,
Să te salveze de angoasă:
Iubitule, tu ai fost primul!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aşteptarea rozei

În aşteptarea unor zile mai senine,
prin vise-mi scormone
gândirea,
uitării să-i aducă risipirea
acum în anotimpul senectuţii,
să-mi amintesc
ce-a fost în tinereţea mea iubirea.
Aştept ca din aceiaşi oază
să-mi adăp conştiiţna,
inspiraţia să-mi curgă,
să ţâşnească aşa cum odinioară
a ţâşnit poemul, destul de-ntârziat,
dar totuşi proaspăt.
A mai îmbătrânit şi muza
pe care deseori în versuri
am cântat-o şi-a rămas ş-acum
cu mine, aceiaş jovială şi proaspătă
ca roza-nrourată-n dimineţile
senine ale sufletului meu.

poezie de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba mea, limba romana!

Limba mea e cea mai dulce,
Dintre toate pe pamant,
De ma las purtat, ma duce,
Printre versuri si prin cant.

Limba mea e din Lumina,
Rasarita-n zori de zi,
Limba mea, limba romana,
Straluceste-n poezii.

Limba mea-i glas de izvoare,
E in fluier de ciobani
E-n cant de privighetoare,
Si in graiul la tarani.

Limba mea e adierea
vantului, prin frunza deasa,
Limba mea-i dulce ca mierea,
Limba mea-i cea mai aleasa.

Limba mea-i freamat de stele,
E iubirea dintre frati,
E in versurile mele,
Si-n ecoul din Carpati.

Limba care ne aduna,
De la margini de pamant,
Limba mea, limba romana,
Va fi pururi graiu-mi sfant!

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (31 august 2018)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plagiatul în epigrame

În lumea-aceasta cu probleme
Şi cu atât de multe drame,
Se fură-n diferite scheme,
Dar nu atât ca-n epigrame.

epigramă de Nicolae Ivan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt ce-a mai rămas din visurile mele.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţi

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!

Nopţi lungi şi triste
Acasă mă gândesc
Şi pe voi acolo vă zăresc
Sunt nopţi pline de groază pentru mine, în război
Sunt nopţi de basm acolo, la voi
Şi Doamne, pentru ce o viaţă de coşmar
Şi pentru cine se moare în zadar?
Sunt nopţi pline de groază
Când teama mi-e să fiu
Sunt nopţi de basm de care nu mai ştiu

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!

De ce nu încetaţi acest cumplit război?
De ce va gândiţi numai la voi?
Şi nici nu vă pasă de mama care-şi plânge
Copilul său ucis ce zace-n bălţi de sânge!
Şi nici nu vă pasă de cei ce nu mai sunt
De cei ce vă acuză de-acolo din mormânt!

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!

cântec interpretat de Valeriu Sterian, versuri de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului Gheorghe Leu, autorul volumului: "Puncte pe epigrame"

Am ales, pe placul meu,
Din atâtea mii de drame,
Clipa când şi Gheorghe Leu
Pune punct la... epigrame.

epigramă de Nichi Ursei din revista "Epigrama", nr. 48 (iunie 2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu accepta

Nu accepta aceste ploi târzii.
Mai bine leneveşte. Fă din durerea ta
O imagine-a deşertului. Spune s-a mai spus
Şi nu mai privi spre-apus. Refuză

Să te predai. Încearcă şi-n acest an
Să trăieşti singur lunga vară,
Mănâncă pâinea ta uscată, abţine-te
Să lăcrimezi. Şi, mai ales, nu învăţa din

Experienţă. Exemple: tinereţea mea,
Întoarcerile mele târziu în noapte, ce-a fost scris
În ploile de odinioară. Nu mai contează

Acum. Priveşte-ţi faptele ca şi cum ar fi-ale mele.
Toate vor fi cum au mai fost: Din nou Abraham
Va fi Abram. Sarah va fi Sarai.

*** Biblie – Abram şi Sarai sunt numele iniţiale ale patriarhului Abraham şi ale soţei sale Sarah.

poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce rost ar avea să dau explicaţii despre inexplicabilul trăit dincolo de conştiinţa mea, când în lumea din care provin, totul este relativ, ci nu veşnic... Şi cum relativismul a rămas veşnic şi cum nimeni nu va împărtăşi vreodată în totalitate propriile mele păreri şi cuvinte, devenind geamănul – suflet, mă rezum să trăiesc în cele două lumi paralele, în cea reală şi în cea abstractă, opturând spaţiul dintre cele două cu absolutismul şi caracterul arbitrar fără de care ideile umanitare nu ar putea progresa şi nu s-ar putea propulsa, lipsa acestora ducând la un suport moral mai puţin sănătos.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Animalele lui Donici. În "Parnas"

Nu ştiu cum o fi-n Parnas
Dar aud că în CNAS
Se întâmplă, nu arar,
Să mai ragă... un măgar.

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Cenaclul Umoriştilor al Casei de Cultură Buzău (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vreţi succes neapărat, asigurat şi garantat, decât comedioare sau chiar drame, mai bine v-apucaţi de epigrame.

citat din Valeriu Moisescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul şi muza sa

Muza infidelă l-a abandonat,
Dar nu o condamnă cu asprime:
A fugit la un confrate talentat
Ca să mai ciordească nişte rime.

epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de reconversie

M-apuc şi eu de scris rondeluri -
Că sunt sătul de epigrame
Ce tot transformă gafe-n drame -
Şi sper că n-or ieşi pasteluri.

Am studiat mai multe feluri
De a mă lecui de crame...
M-apuc şi eu de scris rondeluri,
Că sunt sătul de epigrame.

Din sânge-oi folosi cerneluri
Şi-oi scrie-n pătimaşe game:
Voi zugrăvi doar panarame -
De prin politic – cu peneluri...

M-apuc şi eu de scris rondeluri...!

rondel de Gigi Burlacu (mai 2014)
Adăugat de Gigi Burlacu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popas

Dintre toate liniştile mele
ce le preţuiesc ca pe comori,
cea mai grea mi-e liniştea de tine,
când din zări străine o cobori.
Între noi s-a poticnit cuvântul,
pe cărarea îngropată-n frunze
şi te-ntreb: ce vină are toamna,
că-mi dezleagă gândurile-ascunse?
Ea-mi coboară-n gânduri împăcarea
strălucirii-aprinse-n lumini calde,
poleind cu fir de aur clipa
zborului ce-n aripi noi îmi arde.
Şi mă resemnez în blând popas
între ce-i trecut şi ce-a rămas...

poezie de Eugenia Ponta Pete (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre amintiri

În colţul tău cu amintiri,
Printre atâtea altele îngălbenite,
Printre răvaşe scurte de iubiri
Mai sunt şi ale mele rătăcite.

Ţi-au mai rămas nişte fotografii
Şi amintiri se poate să mai fi rămas
Şi nişte libertate ai şi zile mai pustii
Şi lacrimile mele, calde, pe obraz.

A mai ramas ceva miros din mine
Şi poate amintirea primului sărut
Cu urmele atingerilor fine
Şi-un colţişor din sufletul meu rupt.

Dar cred nu a mai rămas nimic
În mintea ta, că tare-i încurcată,
Căci dacă mă iubeai un pic
De ce să mă fi pus cu toate laolaltă?

Iubirea noastră rău ai pângărit-o
Iar lacrimile-mi n-o mai pot spăla,
Ai murdărit-o şi-ai mototolit-o
Şi-ai aruncat-o la picioare-n urma mea.

Când din trecut te-or bântui strigoii
Iubirilor însângerate, vei ajunge
Să te închini dorinţei şi nevoii
De-a sta colţul amintirilor..., şi-oi plânge!

05.05.2016

poezie de Florentina Mitrică (5 mai 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îi rog pe vânzătorii de ţară să nu dea şi partea mea din ce-a mai rămas: vreau să obţin un preţ mai bun.

aforism de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

moment de bine

Primul clopot lichid, trezire în trezire
labirintică, esenţă
muza – ea nu există altundeva
mă scarpină în cap, râde, îmi face «v»-uri cu degetele
pe la ceafă şi-mi dă brânci
cu nasul în caiet…
leapădă obişnuinţa limbajul geometric şi iată
«cuvântul» fără de care ar fi abisul
sunt salvat
aceste curcubee dintre noi prieteni dragi
şi ploile recente care
mi-au întors grădinile acasă

schimb registre
poezia mea fragmentaristă ai zice că
sunt incoerent – ia nu mai citiţi o dată
secvenţe, cioburi, imagini suprapuse…
şi inima mea

caietul cu pagina din stânga pe obrazul stâng
respectiv cea dreaptă pe obrazul drept
mă mângâie parcă ar fi mama

muza mea are cămaşă în carouri alb-negru
şi fes alungit… vă daţi seama!!...

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!