Rănile trecutului...

Port în spate
două răni
nevinovate
provocate
de cărat...
Separat,
pe omoplaţi
răni, scuzaţi
de-ndrăgostit
şi de cât mult
m-am iubit
ca adult...
provocate de-o femeie
melopee
ce se-agaţă,
te răsfaţă,
te provoacă
-spune ea, cică
în joacă-
până când
îşi pune-n gând
să te răpună...
Şi de-atunci
cea... zână bună
se transformă
nu de formă
ci-n metoda ei letală
în iubita ta
fatală!

poezie de Gheorghe Gurău din Cochetând cu muzele (septembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie...

Scuzaţi doamnă
doamnă toamnă
că nu ştiu a vă primi
cu plâns rece
faţă gri
cu machiaj
şi anturaj
de cer vânăt
plumburiu...
scuzaţi doamnă
că nu ştiu
şi nu pot
ca să mă port
cum mi se cere
când tu speri
la revedere...
Scuzaţi doamnă
doamnă toamnă
că mă port
ca un hapsân
însă tu
cu-al tău elan
mă faci doamnă
mai bătrân
cu încă-un an!

poezie de Gheorghe Gurău din Cochetând cu muzele (septembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubăreţi cu năbădâi

Cât s-au iubit şi-au fost în formă
Pe-ascuns făcut-au şi la normă
Ea n-a putut să-şi ţină gura
Că cică întrecea... măsura!

epigramă de Gheorghe Gurău (noiembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

În copilărie am avut sute de căzături. Căzături care mi-au provocat răni. Răni care s-au vindecat sau răni în urma cărora am rămas cu semne. Aşa este şi cu inima. Sunt suferinţe care se duc, se uită, dar suferinţe care lasă răni adânci în inima noastră. Răni care provoacă cicatrici. Cicatrici care nu dispar cu trecerea timpului.

aforism de Alina-Georgiana Drosu (12 februarie 2019)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu-şi opreşte niciodată cursul experienţelor fireşti din pricina unor idile ieftine menite să păstreze amintirile în epavele trecutului. ŞI oricât ar fi de intensă suferinţa resimţită iniţial e posibil să nu ai prea mult timp pentru a îngriji răni provocate de un suflet hoinar.

Andreea Palasescu (26 ianuarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna se numără... grevele (2)

De ce sunt toamna provocate?
Ia ascultaţi părerile
Se strâng aleşii în palate
Şi-acum se "coc"... durerile!

epigramă de Gheorghe Gurău din Concursul Naţional de Epigramă "Cobra" , Reghin - 2010 (noiembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul din mine

Când viaţa mi se scurge-încet, încet
Eu mă îndrept spre sfântul Nazaret
Nu sunt de felul meu un păcătos
Am trupul plin de răni, fără folos...

La vârsta mea se-adună anii stând
Ca să-i alung eu nu mi-am pus în gând
Las scris posterităţii pe-un bilet
Că viaţa mea se scurge-încet, încet...

Nu pot ca s-o opresc în loc nicicum
Ar fi-n zadar, ştim totul este fum
Motive am pentru a fi discret
Eu mă îndrept spre sfântul Nazaret...

O glumă bună mi se pare-a fi
Ca să trăiesc ferice zi de zi
Am sufletul ca de un vierme ros
Nu sun de felul meu un păcătos...

Şi chiar de-ar fi, să mă exprim aşa
Cui foloseşte astăzi a visa
Sunt prea bătrân a fi invidios
Am trupul plin de răni, fără folos...

Am trupul plin de răni, fără folos
Nu sunt de felul meu un păcătos
Eu mă îndrept spre sfântul Nazaret
Când viaţa mea se scurge-încet, încet!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei amice

Cu atâtea frământări
Provocate de-o idilă,
A terecut prin multe stări,
Însă nu prin cea civilă.

epigramă de Octav Sargeţiu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea obişnuinţei

S-au iubit cât erau tineri
Luni, marţi, miercuri, joi şi vineri;
Azi măcar nici n-o mai bate...
Cică din... comoditate!

epigramă de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mult de-atunci

E mult de-atunci,
de când noi,
juram să nu murim
decât împreună...
E mult de-atunci,
şi moartea,
plictisită de-atâţia
sinucigaşi,
parcă-n ciudă, ne pândeşte
separat...
Are ea metode ascunse,
însă, nu vom şti,
niciodată, cum e
moartea
împreună

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnele vieţuirii

Port timpul în spate, de când m-am născut,
Pe dinlăuntru sunt un om gârbovit, Doamne,
Şi anotimpurile toate se transformă în toamne,
Şi timpul ce-mi zace în spate e surd şi e mut!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duc

un rucsac în spate
şi unul în faţă
le car după mine cu cerbicie
eu
nu mă plâng de drumul ane
voios îl par
curg apele de la ultimul efort
el
mă priveşte cu dis
preţul unui om suplu
sunt un atlas care urcă
muntele cu greutăţi pentru antrenament
pun o pietricică în bocancul drept
şi
o pietri
cică în bocancul stâng
carnea sfâşiată provoacă răni
duc totul cu mine
zi de zi în fiecare zi acelaşi drum

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia îndrăgostită preferă neliniştile provocate de către bărbatul iubit indiferenţei indolente.

Jose Ortega y Gasset în Studii despre iubire (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Sângerez, dar nu transpir." E o formă a curajului de a spune: voi ţine în continuare piept războiului, în pofida rănilor provocate.

Dacian Nemeş
Adăugat de Dacian Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era vocea lui - aveam o grijă incredibilă să nu-i rostesc numele nici măcar în gând - şi am fost surprinsă că la auzul ei nu am căzut în genunchi, şi nici nu m-am tăvălit pe jos din cauza durerii provocate de pierderea lui. Dar nu simţeam nicio durere, absolut nimic.

Stephenie Meyer în Lună nouă
Adăugat de Anca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt răni care pentru a se cicatriza au nevoie de alte răni.

citat clasic din Michelangelo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul vindecă răni pe care singur le provoacă.

aforism de Jan Lechicki, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joan: Nu vreau să conduc o maşină. De ce mă obligi?
Dumnezeu: Majoritatea tinerilor vor să conducă. De ce eziţi atât?
Joan: Le ştii pe toate. De ce nu-mi spui tu?
Dumnezeu: Poate mama ta are dreptate. Ţi-e teamă că te vei răni şi vei ajunge precum Kevin.
Joan: Mda, poate mama are dreptate.
Dumnezeu: Aiurea! Ai fost mereu un copil încăpăţânat şi curajos, nu foarte preocupat de propria siguranţă. Moştenire de la tatăl tău. Te temi că vei răni pe altcineva. Te temi că o singură clipă de neatenţie ar aduce după sine consecinţe. Consecinţe ca...
Joan: Ca în cazul lui Kevin? De-asta... De-asta nu vreau să conduc. Adică, nu e ăsta... nu e ăsta un motiv bun?
Dumnezeu: Să fii adult nu înseamnă doar să-ţi pui în pericol propria viaţă. Înseamnă să o rişti pe-a altora: cu maşina, în dragoste, în familie. Există mereu posibilitatea de a-i răni pe alţii. Asta e dificultatea atunci când eşti adult: să înfrunţi crudul adevăr că-i poţi răni pe ceilalţi chiar şi atunci când nu vrei să o faci.
Joan: Atunci e o greşeală în matrice, şi atunci cine e de vină?
Dumnezeu: Ţi-ar fi de ajutor dacă te gândeşti la univers ca la o cursă cu obstacole. Nu e o greşeală în matrice, e vorba de...
Joan: Obstacole?
Dumnezeu: S-a scurs timpul.

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când spiritul nu ştie să gestioneze conflictele interioare sau traumele psihice provocate de despărţiri dureroase sau de orice altă natură, suferă corpul. Multe afecţiuni psiho-somatice sunt în legătură cu furia reprimată: durerile de spate, ulcerul, cancerul...

Mirela Carmen Leon (20 septembrie 2008)
Adăugat de Mirela Carmen Leon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este uşor să îţi imaginezi că există relaţii conjugale nesatisfăcătoare provocate de comportamentul ignorant pe care soţul l-a manifestat iniţial. El îşi găseşte o femeie cu care nu se potriveşte şi îi pune la îndoială sentimentele faţă de el, pentru că, datorită naturii sale masculine, nu este capabil să facă dragoste cu pasiune.

citat din E.B. Duffey
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când... până când...

De când e lumea şi pământul,
Tot de-atunci bate şi vântul.
Norii tot de-atunci se-adună,
Fulgeră, plouă şi tună.

Tot de-atunci apele curg,
De-atunci cântă cucu-n crâng,
De-atunci sunt zile şi nopţi,
Tot de-atunci sunt vii şi morţi.

Din acele prea vechi timpuri
Există ani şi anotimpuri.
De când soarele e soare,
Tot de-atunci luna răsare.

De-atunci pomii ne umbresc
Şi cu flori se-mpodobesc.
De-atunci pământul hrăneşte
Tot ce pe el vieţuieşte.

De-o veşnicie strălucesc
Stelele-n raiul ceresc.
Tot de atunci păsări zboară
Către marea Stea Polară.

Toate-acestea îşi au mersul
De când există Universul.
Şi după cum cartea ne-nvaţă,
Tot de-atunci există viaţă.

De când planeta are viaţă
Omul stă mereu în faţă.
Chiar dacă există moarte,
El are posteritate.

Va dăinui până când
Va dispărea acest pământ.
Atunci, nu vor fi zile şi nopţi,
Nu vor mai fi vii, nici morţi.

Atunci viaţa se sfârşeşte,
Când pământu-ncremeneşte.
Când, în Universu-acesta mare
Va străluci un alt soare.

poezie de Dumitru Delcă (22 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!