În timpul vieții, să nu faci mai mult zgomot decât frunza ce cade toamna; cu ea se joacă o clipă vântul, care apoi o lasă să moară la poalele copacului în care s-a născut.
aforism celebru de Pitagora din Legile morale și politice
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi și următoarele:
- aforisme despre vânt
- aforisme despre viață
- aforisme despre toamnă
- aforisme despre timp
- aforisme despre naștere
- aforisme despre moarte
- aforisme despre jocuri
- aforisme despre frunze
- aforisme despre copaci
Citate similare
Opriți această frunză
Atunci cand cade frunza pornita sa rastoarne
Intreaga roata a lumii si fiecare pom
O simt ca mi se rupe din sange si din carne
Si mi se face mila de lume si de om.
Si mi se face mila de mine si de tine
Si frunza care cade ma-nebuneste iar
Si apoi de-atatea lacrimi imi e putin mai bine
Si mi se desfrunzeste pe trup un calendar.
Si nu se mai intampla nimic din cele sfinte
Doar frunza care cade in dulce hodoronc
Si nu mai am putere si nu mai am cuvinte
Si fiecare fibra rasuna ca un gong.
Opriti pe creanga frunza, destul cu-atata toamna,
Destul cu-atata ceata si oameni neciteti
Opriti aceasta frunza de foc ce ma condamna
Sa stiu masura scurtei mele vieti.
poezie celebră de Adrian Păunescu din "Manifest pentru mileniul trei", vol II, ed. Eminescu, Bucuresti, 1986
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frunze
- poezii despre toamnă
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre foc
- poezii despre cuvinte
- poezii despre crengi
- poezii despre copaci
- poezii despre calendar
În toamna vieții
În toamna vieții sunt frunza ce cade,
Acest ultim poet ce stă pe baricade
Iubind ca un nebun versul și femeia,
Și cuțitul ce taie cu nerv orhideea.
Iar totul îmi pare acum un Mordor,
Sunt sufletul trist și mereu călator
La lăsarea serii neștiută de nimenea,
Sunt frunza ce cade, povara cea grea.
Povești apuse de viață sau dor,
În mine totul este un imens nor
Orhideea-i pe masă, printre suspine
Eu zac pe jos, și cuțitul e-n mine!
poezie de Alex Dospian
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre seară, poezii despre orhidee sau poezii despre nebunie
"Timpul nu stă pe loc. Știi mai multe decât Pitagora și cazi la bacalaureat", spunea acum câțiva ani Valeriu Butulescu. Într-adevăr, timpul nu stă pe loc: astăzi Pitagora știe mult mai mult decât candidații la bacalaureat.
aforism de Cristinel Mortici (30 august 2019)
Adăugat de Cristinel Mortici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și aforisme despre prezent sau aforisme despre bacalaureat
Face mai mult zgomot un copac ce cade, decât toată pădurea care crește în tăcere.
proverbe chinezești
Adăugat de adryenutza29
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe proverbe despre tăcere, proverbe despre păduri, proverbe despre creștere sau proverbe despre copaci
În toamna vieții sunt frunza ce cade, dar în același timp e perioada în care copiii încep școala. Fiecare generație cu vremurile sale.
aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre școală sau aforisme despre copilărie
Tăcere
Se rup frunze
și cad uscate,
vântul se-oprește
și pasărea tace.
Timpul, nu știu
s-a oprit sau trece,
nu aud ceasul
și liniștea zace.
Îmi cade stiloul,
cuvintele pier
și lacrimi pe-obraji
nu-mi dau pace.
Tăcerea doare,
se lasă apăsătoare,
nimic nu se mișcă
nici pasărea zburătoare.
Timpul devine
o singură clipă
lumea părându-mi prea mică
și nimeni nu tulbură
eterna clipă
ce tace...
Mă-ntreb: totul moare?
De ce totul tace?
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre zbor, poezii despre vânt, poezii despre timp, poezii despre păsări, poezii despre pace, poezii despre moarte sau poezii despre devenire
În toamna vieții, sunt frunza ce cade la lăsarea serii, neștiută de nimeni.
aforism de Alex Dospian (octombrie 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate de Alex Dospian despre viață sau aforisme despre seară
Toamna a venit
Cade frunza de pe ram
Un vânt bate puternic la geam,
Dar eu de nimic teamă n-am
Căci pe tine alături, iubito, te am.
Pe cer norii tot mai des se adună,
Vremea e mai mult rea, decât bună,
A venit tomna cu a ei
Frumoasă și colorată cunună.
Soarele nu mai încălzește,
Cum nu demult încălzea,
A venit toamna, iubito,
În sufletul meu, în inima mea.
poezie de Vladimir Potlog (6 septembrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre frumusețe, poezii despre frică sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Toamna nostalgica!!
Ploi marunte incep sa cada
Printre codrii ruginii
A trecut inca un an
Sperand ca ai sa revii
Orice frunza care cade
Pe al naturii covor
O numesc "speranta mea"
Care plange al tau dor...
Dar se scutura copacii
Și vântul lin adie
Iar sufletul meu plange
De grea melancolie...
poezie de Marian Alexandru Bercuci (10 noiembrie 2015)
Adăugat de Marian Alexandru Bercuci
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre păduri, poezii despre ploaie, poezii despre natură sau poezii despre melancolie
Genealogie
La început a fost țipătul
Care a născut Sângele
Care a născut Ochiul
Care a născut Teama
Care a născut Aripa
Care a născut Osul
Care a născut Granitul
Care a născut Violetul
Care a născut Ghitara
Care a născut Sudoarea
Care a născut pe Adam
Care a născut pe Maria
Care a născut pe Dumnezeu
Care a născut Nimicul
Care a născut pe Niciodată
Niciodată Niciodată Niciodată
Care a născut Cioara
Țipând după Sânge
Coji resturi
După orice
Agitându-și nervoasă picioarele negre în cuibul ei mizer.
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre început, poezii despre religie, poezii despre picioare, poezii despre ochi, poezii despre negru, poezii despre naștere sau poezii despre genealogie
Suflet uitat
Oh, tu, omule muritor
Bate vântul în al tău suflet
Te-ai născut într-un ogor
Trupesc, în propriul portret
Te visezi pe pășuni îndepărtate
Căci amețitor e valul care vine
Cu pașii tăi, urmele devin realitate
Dar uiți, ce lași în spate...
Sincer, chiar nu-ți este dor?
Să devii copilul de odinioară
Ca prin sunete de cor..
Inocența ta, nu o lasă să moară...
Te munceșți, imperial necesar
Aspiri la un trai mai bun
Te osândești, precum un armăsar
Sufletul, ți-l faci tutun?
Focul, îl aprinzi să-ți fie cald
Cu a ta apă rece îl stîngi
Culegi boabe de smarald
După ce le aduni, oare nu te frigi?
Pătează-te cu iertare
Apleacă-te, smerit....
Fii tu, o lumânare
Ce încă nu s-a topit.
Schimbă cursul, privește sus
Nu te văd, pătruns în fum
Timpul încă nu s-a scurs...
Sunt aici, la ține-n drum! (Dumnezeu)
poezie de Vlad Milon (19 august 2020)
Adăugat de Vlad Milon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre sunet, poezii despre smerenie, poezii despre sinceritate sau poezii despre schimbare
Cade timpul
Cade timpul dintr-un pom
Si dă să se facă - om;
C-a visat el că e fruct,
Că-i virgulă... si.. nu-i punct!
Cade timpul într-o doară
Parcă-ar fi o coaptă pară...
Și-ntr-o gură de sub cer
A alunecat - stingher!
Cade timpul, că-i sătul
Să mai stea sus, în pătul!
Din cocon rotund - de clipă
A făcut - timpul - aripă!
Cade timpul si își tunde
Pletele ce cad - secunde
Făcând tumba - rostogol
Într-un magic, sacru, bol!...
Cade timpul într-o pâine,
Coaja-i azi si miezu-i mâine.
Îi mai scapă de la gură
Amintirea - firmitură..
Cade timpul într-un ceas
Ca să capete un glas.
Zvârle-apoi cu bolovanul
Și ne prinde - cu arcanul!
Cade timpul peste stea
Să facă din ea - perdea,
Să ne aibă demâncare
Fluturi ce zburăm - sub zare....
Cade timpu-n chip cioplit
Îngâmfat si infinit....
Dar îi spun eu o părere:
"Ce e timp, ca timpul piere!"
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre tuns, poezii despre secunde, poezii despre păr, poezii despre pâine sau poezii despre prezent
Despre prezent
Numesc prezent
timpul pe care îl măsor de când sunt născut,
zilele copilăriei mele,
nopțile, indiferent de anotimp,
în care frumusețea Căii Lactee vindecă de urât.
Numesc prezent
clipele în care îngerul meu mă păzește,
bucuria din ochii mamei
când mi-a cusut ia din clasa întâi,
tristețea grijulie în care s-a învelit
când știa că o să moară.
Numesc prezent
îndrăgostirea de soția mea,
mândria sărată care îmi mijește în ochi
când fiul nostru îmi spune
că e mai înalt decât mine.
Numesc prezent
răspunsul pe care îl dau,
mereu sau tot timpul,
din oricare dimensiune...
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre îngeri, poezii despre zile, poezii despre soție sau poezii despre noapte
Apoi tăcere
Cine știe dacă mai ții minte
Vocea care ți-a ascultat viața
Și îți îmbracă în poezie
Paginile goale ale zilelor tale...
În timp ce vremea se scurge spre seară
Vântul a luat timpul ca un fum...
În apropierea tăcerilor mele
Eu voi fi cea pe care
O vei vedea cu adevărat.
Când vei fi gata să te uiți și
Ce vei răspunde timpului
Care încă mă întreabă?
Azi te-am putut auzi din nou
În ecourile cuvintelor care mă caută
În acele lucruri în care ai fost
Și-n care ai devenit zgomot
Și apoi tăcere...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce
Despre prezent
Numesc prezent
timpul pe care îl măsor de când sunt născut,
zilele copilăriei mele,
nopțile, indiferent de anotimp,
în care frumusețea Căii Lactee vindecă de urât.
Numesc prezent
clipele în care îngerul meu mă păzește,
bucuria din ochii mamei
când mi-a cusut ia din clasa întâi,
tristețea grijulie în care s-a învelit
când știa că o să moară.
Numesc prezent
îndrăgostirea de soția mea,
mândria sărată care îmi mijește în ochi
când fiul nostru îmi spune
că e mai înalt decât mine.
Numesc prezent
răspunsul pe care îl dau,
mereu sau tot timpul,
din oricare dimensiune...
poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin
(dedicație scriitorului și prietenului meu din noua generație, Raul Alexandru Mitruți)
De-atâtea ori ne zbatem sau plângem în zadar,
Ce rost e să te vaieți și ce folos să suferi,
De frunza care cade, de negrul nor hoinar,
Când ceru-i plin de soare și lacu-i plin de nuferi!
Nu-ți risipi iubirea în rozele ce mor,
Nu-ți azvârli nădejdea în visuri efemere,
Tu ești acea sămânță ce s-a născut din dor,
Ce din pământ rodi-va, redăruind plăcere!
Destul că ucizi timpul, în fiecare clipă
Și-arunci în blasfemie tot ce e mai curat,
Respectă măcar zborul, ce-n tine se-nfiripă,
Când simți destinul nobil, ce pe pământ ți-e dat!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre scriitori, poezii despre roz, poezii despre prietenie, poezii despre plăcere sau poezii despre plâns
Numărătoare inexorabilă
Nu,
Încă nu a venit timpul,
Să numărați cercurile
Copacului care sunt,
În care am adunat,
Cu sârg,
Și lut și rază.
Sub fierăstrăul subțire
Al vremii,
Mă rog ție, Doamne,
Să-mi mai lași
Sublima clipă,
A psalmului,
În care
Continui să tac..
Încă..
poezie de Ioan Marinescu-Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lut
Nostalgice speranțe în toamna vieții
Cade frunza, toamnă-i iar,
Ani cam mulți îmi stau în spate;
Doar o blondă și-un pahar
M-ar mai pune iar pe roate.
epigramă de Mihai Batog-Bujeniță din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre viață, epigrame despre toamnă, epigrame despre timp, epigrame despre păr blond sau epigrame despre frunze
Ești nemuritor, muritorule! Învață lecția nemuririi subtile de la arbori. Frunza care cade toamna nu moare. La primăvară va fi înapoi, pe ramuri.
aforism de Valeriu Butulescu din Caietul albastru (2004)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre învățătură, aforisme despre primăvară, aforisme despre lecții, aforisme despre crengi sau lecții de engleză
În jocul vieții
Îmi limpezesc sufletul cu oxigenul de dragoste
pe care mi-l insufli clipă de clipă
în fiecare celulă din trup
și uită să moară.
Intră cu bucurie în jocul vieții
până ajunge la inimă și-n sânge,
nu se lasă infrântă,
iubirea lipsită de fior ar fi goală
ca o regină fără ecou.
Se strânge în mine și cheamă
dorința revoltată
în gândul care-mi tulbura voința
până la anihilare.
Lumina își caută loc în suflet,
irumpe prin toți porii,
tu privești cu ochi somnoroși
tăcerea nevinovată a nopții
pe care n-o poți suporta.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre trup și suflet, poezii despre somn sau poezii despre revoltă